Arbori care cresc în apă

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AUSTRALIA

Oferă refugiu multor specii pe cale de dispariţie — mamifere, păsări sau reptile. Contribuie la conservarea mediului, filtrând substanţele poluante din apă. În sudul Floridei (SUA), circa 75% din peştele ce provine din pescuitul sportiv şi 90% din peştele prins în scop comercial depind de aceşti arbori. Alcătuiesc o barieră în calea furtunilor şi mareelor, protejând astfel zonele de coastă. Ce arbori îndeplinesc roluri atât de importante? Mangrovele!

MANGROVELE, formaţiune vegetală alcătuită din arbori şi arbuşti aparţinând mai multor familii, împânzesc mai bine de jumătate din ţărmurile tropicale ale lumii. Se dezvoltă mai ales în zona de ţărm inundată în timpul fluxului, unde apa de mare se amestecă cu apa dulce. Deşi majoritatea plantelor nu ar putea trăi într-o apă atât de sărată, mangrovelor le priesc aceste condiţii. Cum reuşesc? Datorită unor metode fascinante, utilizate concomitent uneori.

Viaţa în apă sărată

Unele mangrove sunt prevăzute cu nişte filtre care împiedică pătrunderea sării prin învelişul rădăcinii. Metoda de filtrare este atât de eficientă, încât orice călător îşi poate potoli setea crestând rădăcina unui arbore. Alte specii de mangrove, în schimb, lasă ca sarea să pătrundă în interior, depozitând-o în diverse părţi ale plantei sau în frunzele mai bătrâne care, mai apoi, cad.

Alte specii permit şi ele sării să pătrundă în interior, dar numaidecât o şi elimină, în principal prin intermediul unor glande speciale prezente pe frunze. Dacă v-ar tenta să gustaţi frunzele acestor specii de mangrove, să ştiţi că sunt foarte sărate. Fiţi însă foarte atenţi şi ce arbore alegeţi! Latexul din frunzele unei specii de mangrove poate cauza temporar orbire în caz că pătrunde în ochi. Totuşi, latexul are şi unele proprietăţi terapeutice, fiind folosit la tratarea iritaţiilor şi a înţepăturilor.

Supravieţuire

Majoritatea plantelor au nevoie de un sol afânat pentru a supravieţui şi pentru a o duce bine. Paradoxal, mangrovele cresc într-un sol mlăştinos. Secretul supravieţuirii lor constă în rădăcinile adventive care, dezvoltându-se deasupra solului, le permit să respire. Aceste rădăcini au forme dintre cele mai curioase. Unele ies la suprafaţa solului după care, curbându-se, reintră în sol, formând un fel de noduri ce seamănă cu nişte genunchi îndoiţi.

Rădăcinile cu pneumatofori — la unele specii sub formă de ţăruşi — ies vertical din sol. Rădăcinile proptitoare pornesc din partea inferioară a trunchiului şi capătă aspectul unor catalige. Rădăcinile asemănătoare unor panglici pornesc de la baza arborelui şi se curbează, formând un fel de creste, cu partea superioară deasupra solului. Rădăcinile adventive asigură atât respiraţia, cât şi fixarea plantei în solul moale.

Reproducere

O specie de mangrove (Xylocarpus granatum) face fructe mari, asemănătoare unei ghiulele, ce conţin seminţe de forme neregulate. Când e copt, fructul explodează, seminţele dispersându-se în apă. Unele sunt luate de maree şi plutesc până găsesc un loc în care să germineze.

La alte specii, seminţele germinează cât sunt încă pe planta-mamă, fapt cu totul ieşit din comun în lumea plantelor. Aceste mangrove „dau naştere“ la plantule, care cad în apă şi, vreo câteva luni, dacă nu chiar un an, plutesc în căutarea unei „case“.

Modul în care pluteşte plantula îi sporeşte şansele de a găsi un loc ideal dezvoltării, un loc cu apă puţin sărată. În apa foarte sărată, pluteşte pe orizontală, dar în cea mai puţin sărată, pluteşte pe verticală, fiindu-i mult mai uşor să se fixeze în mâl.

Un adevărat ecosistem

Mangrovele constituie elementul de bază al unei complexe reţele trofice. Frunzele moarte şi vegetaţia aflată în descompunere sunt o sursă importantă de hrană pentru microorganisme. La rândul lor, acestea servesc drept hrană pentru alte animale din lanţul trofic. Multe vietăţi fac din mangrove locuinţă, „sală de mese“, loc de împerechere ori „creşă“.

De pildă, pentru sute de specii de păsări, mangrovele sunt loc de cuibărit, „sală de mese“, dar şi loc de popas în timpul migraţiei. Numai în Belize, mangrovele adăpostesc mai bine de 500 de specii de păsări. Mulţi peşti fie îşi încep viaţa în mangrove, fie depind de acest ecosistem pentru a se hrăni. Peşti din peste 120 de specii au fost prinşi în pădurea de mangrove din Sundarbans, aflată între India şi Bangladesh.

Şi plantele o duc de minune în compania mangrovelor. Pe coasta estică a Australiei, 105 specii de licheni trăiesc pe arborii ce alcătuiesc pădurea de mangrove de aici. Feriga, orhideea, vâscul şi alte plante adoră acest habitat. Într-adevăr, mangrovele sunt indispensabile florei şi faunei globului — de la licheni la tigri —, şi chiar omului.

Nenumărate foloase omului

Pe lângă faptul că au un rol important în ocrotirea mediului, mangrovele reprezintă o sursă directă sau indirectă de produse, între care lemne de foc, cărbune, tanin, nutreţ şi medicamente. Acest ecosistem este şi o sursă de delicatese: peşte, crustacee, moluşte şi miere. Odinioară, marinarii credeau chiar că stridiile cresc în copaci pentru că, la reflux, le puteau culege cu uşurinţă de pe rădăcinile mangrovelor.

În plus, mangrovele oferă materie primă pentru industria textilă, a hârtiei, a pielăriei şi a materialelor de construcţii. Şi industria piscicolă şi turismul beneficiază de pe urma lor.

Deşi pădurile de mangrove sunt tot mai apreciate, arealul lor scade cam cu 100 000 ha pe an. Adesea, aceste păduri sunt tăiate pentru a se realiza proiecte mai profitabile în ochii unora, de pildă pentru a reda terenul agriculturii ori construirii de locuinţe. Mulţi nu văd în pădurile de mangrove decât un loc mlăştinos şi urât mirositor, un tărâm al ţânţarilor, de care, cu cât te ţii mai la distanţă, cu atât e mai bine!

Adevărul este că mangrovele slujesc multor scopuri, ba chiar pot salva vieţi. Rădăcinile adventive, adaptate pentru a îndeplini mai multe funcţii, şi rădăcinile care filtrează sarea formează ecosisteme bogate, complexe. Ele sunt vitale pentru pepinierele piscicole de pe uscat, pentru industria lemnului şi pentru faună şi floră. Mai mult, ele previn eroziunea în zonele de coastă, „absorbind“ forţa marilor uragane, care, altminteri, ar provoca moartea a mii de oameni. Cât de recunoscători trebuie să fim că există mangrovele!

[Chenarul/Fotografia de la pagina 24]

„Vânători“ de miere sălbatică în. . .mangrove

  Cea mai mare pădure de mangrove din lume se află în Sundarbans — o parte a întinsei delte a fluviului Gange aflate pe teritoriul Bangladeshului şi al Indiei. Mowalis este una dintre populaţiile a căror existenţă depinde de mangrove. Ocupaţia lor de bază este una dintre cele mai periculoase din ţară.

  Mowalis sunt. . . „vânători“ de miere. În fiecare an, în aprilie şi mai, ei se aventurează în ţinutul veşnic schimbător al mangrovelor căutând fagurii albinelor-gigant (Apis dorsata). Aceste albine, ce măsoară până la 4 cm, sunt foarte agresive, mergându-le vestea că au ucis până şi elefanţi!

  Cum fumul împrăştie albinele, „vânătorii“ iau cu ei torţe, făcute chiar din vegetaţia pădurii ce-o cutreieră. Unii, mai înţelepţi, lasă neatinsă o parte din stup, pentru ca albinele să-l poată reconstrui şi pentru ca şi în anul ce va veni să se mai poată înfrupta din miere.

  „Vânătorii“ nu se tem doar de albine, ci şi de crocodilii şi de şerpii veninoşi care şi-au făcut şi ei adăpost în pădurea de mangrove. Iar la ieşirea din pădure, când sunt încărcaţi cu miere şi ceară, îi mai paşte un pericol. . . hoţii! Totuşi, cea mai mare ameninţare este tigrul bengalez. În fiecare an, aceste feline ucid între 15 şi 20 de „vânători“ de miere.

[Provenienţa fotografiei]

Zafer Kizilkaya/Images Stories

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Mangrovele şi puietul lor o duc de minune într-un mediu unde multe alte plante nu ar supravieţui

[Provenienţa fotografiilor]

Dreapta sus: Zach Holmes Photography/Photographers Direct; dreapta jos: Martin Spragg Photography (www.spraggshots.com)/Photographers Direct