Sâmbătă, 8 martie

Judecând din punctul de vedere al lui Iehova, departe de mine gândul să-i fac aşa ceva domnului meu, unsul lui Iehova. (1 Sam. 24:6)

După ce David a fugit de Saul, regele a luat din tot Israelul 3 000 de bărbaţi aleşi şi a plecat în căutarea lui David în pustiu (1 Sam. 24:2). Într-o zi, Saul a intrat fără să-şi dea seama chiar în peştera unde se aflau David şi oamenii săi. David ar fi putut profita de ocazie pentru a-l ucide pe rege, care-i dorea moartea. În fond, Dumnezeu îi spusese că el urma să-i succeadă lui Saul la tronul Israelului (1 Sam. 16:1, 13). Într-adevăr, dacă David ar fi dat ascultare îndemnului primit de la oamenii săi, regele ar fi fost ucis (1 Sam. 24:4–7). Dar, întrucât Saul era regele uns, iar Iehova nu-l înlăturase încă, David nu a vrut să uzurpe tronul. Tăind poala mantiei lui Saul, el a dovedit că nu intenţiona să-i facă vreun rău (1 Sam. 24:11). w12 15/11 1:8

3 mart. Citirea Bibliei: Geneza 36–39

Nr. 2: De ce nu vor fi condamnaţi pentru faptele comise în trecut cei care vor fi înviaţi (rs p. 192 ¶4)

Nr. 3: Botezul este o cerinţă creştină (td 4A)