Isaia
41 „Ascultați-mă în liniște*, insule!
Națiunile să-și înnoiască puterea!
Să se apropie și apoi să vorbească!+
Să ne adunăm pentru judecată!
2 Cine a ridicat de la răsărit pe cineva,+
chemându-l în dreptate la picioarele Sale*,
ca să dea națiuni pe mâna sa
și să-l facă să supună regi?+
Cine le face ca praful înaintea sabiei lui
și ca pleava luată de vânt înaintea arcului său?
3 El le urmărește, trecând nestingherit
pe cărări pe care picioarele sale n-au mai umblat.
4 Cine a lucrat și a făcut aceasta,
chemând generațiile de la început?
5 Insulele au văzut și s-au temut.
Marginile pământului au început să tremure.
Se apropie și vin.
6 Fiecare își ajută semenul
și fiecare îi zice fratelui său: „Fii tare!”.
7 Astfel, meșterul îl întărește pe lucrătorul în metal.+
Cel ce netezește cu ciocanul de forjă
îl întărește pe cel ce bate cu ciocanul pe nicovală,
spunând despre îmbinare: „Este bună”.
La urmă, idolul este fixat în cuie ca să nu se răstoarne.
8 „Dar tu, Israel, ești slujitorul meu,+
tu, Iacob, pe care te-am ales,+
descendența* lui Avraam, prietenul meu,+
9 tu, pe care te-am luat de la marginile pământului+
și pe care te-am chemat din părțile lui cele mai îndepărtate!
10 Nu te teme, căci eu sunt cu tine!+
Nu te îngrijora, căci eu sunt Dumnezeul tău!+
Eu te voi întări și te voi ajuta.+
Te voi sprijini cu mâna mea dreaptă a dreptății».
11 Iată că toți cei care se aprind de mânie împotriva ta vor fi făcuți de rușine și umiliți.+
Cei care se luptă cu tine vor ajunge un nimic și vor pieri.+
12 Îi vei căuta pe oamenii care se luptă cu tine, dar nu-i vei mai găsi.
Oamenii care se războiesc cu tine vor ajunge ca un lucru inexistent, un nimic.+
13 Căci eu, Iehova, Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă,
eu, Cel care-ți spune: «Nu te teme! Eu te voi ajuta!».+
14 Nu te teme, vierme* Iacob,+
tu, popor al lui Israel! Eu te voi ajuta”, zice Iehova, Răscumpărătorul tău,+ Sfântul Israelului.
15 „Iată că te-am făcut o sanie de treierat,+
o unealtă nouă de treierat, cu două rânduri de dinți.
Vei treiera munții și-i vei zdrobi,
vei face dealurile ca pleava.
16 Le vei vântura
și le va lua vântul;
o vijelie le va risipi.
17 „Cei nevoiași și cei săraci caută apă, dar nu este.
Li s-a uscat limba de sete.+
Eu, Iehova, le voi răspunde.+
Eu, Dumnezeul Israelului, nu-i voi părăsi.+
Voi preface pustiul într-un iaz cu trestii
și pământul uscat în izvoare de apă.+
19 Voi planta în deșert cedrul,
acacia, mirtul și pinul.+
Voi planta în câmpia aridă ienupărul,
împreună cu frasinul și chiparosul,+
20 pentru ca toți oamenii să vadă, să știe,
să dea atenție și să înțeleagă
că mâna lui Iehova a făcut lucrul acesta
și că Sfântul Israelului l-a creat.”+
21 „Prezentați-vă cauza”, spune Iehova.
„Aduceți-vă argumentele”, spune Regele lui Iacob.
22 „Aduceți dovezi și spuneți-ne ce se va întâmpla.
Sau spuneți-ne lucrurile care vor veni.+
23 Spuneți-ne ce se va întâmpla în viitor,
ca să știm că sunteți dumnezei!+
Da, faceți ceva, bine sau rău,
ca să vedem și să rămânem uimiți.+
24 Iată! Sunteți un lucru inexistent
și lucrarea voastră este un nimic.+
Cine vă alege pe voi este vrednic de dispreț.+
25 Am ridicat pe cineva de la nord și el va veni,+
pe cineva de la răsăritul soarelui,+ care va chema numele meu.
26 Cine a vorbit despre lucrul acesta de la început, ca să-l știm,
sau din timpuri îndepărtate, ca să spunem: «Are dreptate»?+
Nimeni nu l-a anunțat!
Nimeni nu l-a făcut cunoscut!
Nimeni n-a auzit nimic de la voi!”+
27 Eu am fost primul care a spus Sionului: „Iată ce se va întâmpla!”.+
Și voi trimite la Ierusalim un mesager cu vești bune.+
28 Dar m-am uitat și nu era nimeni.
Nu era nimeni printre ei care să dea sfaturi.
I-am tot întrebat, însă n-au răspuns.
29 Iată că toți sunt o amăgire*.
Lucrările lor sunt un nimic.