Faptele apostolilor
27 Când s-a hotărât să plecăm cu corabia spre Italia,+ Pavel și alți câțiva deținuți au fost predați unui centurion pe nume Iuliu, din cohorta Augusta. 2 Ne-am îmbarcat pe o corabie din Adramit, care urma să plece spre diferite porturi de pe coasta provinciei Asia, și am ridicat pânzele. Cu noi era Aristarh,+ un macedonean din Tesalonic. 3 A doua zi am debarcat la Sidon, iar Iuliu s-a purtat cu bunătate* față de Pavel și i-a permis să meargă la prietenii lui pentru ca aceștia să se îngrijească de el.
4 De acolo am plecat pe mare și am navigat la adăpostul insulei Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5 Apoi am navigat în larg de-a lungul Ciliciei și al Pamfiliei și am ajuns în portul Mira, din Licia. 6 Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria care se îndrepta spre Italia și ne-a urcat la bordul ei. 7 După ce am navigat încet mai multe zile, am ajuns cu greu la Cnid. Și, pentru că vântul nu ne lăsa să înaintăm, am navigat la adăpostul Cretei, pe lângă Salmone. 8 Am mers cu greu de-a lungul coastei și am ajuns într-un loc numit Porturi Bune, care era aproape de orașul Lasea.
9 Trecuse mult timp, iar călătoria pe mare era de acum periculoasă, pentru că trecuse chiar și postul Zilei Ispășirii*.+ De aceea, Pavel i-a sfătuit: 10 „Bărbaților, din câte văd, dacă vom continua această călătorie, vom suferi pagube și mari pierderi nu numai în ce privește încărcătura și corabia, ci și viața* noastră”. 11 Însă centurionul a ascultat de cârmaci și de proprietarul vasului, în loc să asculte de Pavel. 12 Și, fiindcă portul nu era bun pentru iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo ca să vadă dacă nu cumva puteau să ajungă și să ierneze la Fenix, un port al Cretei cu deschidere spre nord-est și spre sud-est.
13 Când vântul de sud a început să sufle ușor, ei au crezut că pot ajunge la destinație, astfel că au ridicat ancora și au navigat pe lângă Creta, aproape de țărm. 14 Însă, nu după mult timp, un vânt năprasnic, numit Eurachilon*, s-a dezlănțuit asupra insulei. 15 Întrucât corabia era aruncată cu violență încoace și-ncolo și nu putea să înainteze din cauza vântului, am lăsat-o în voia lui și am fost purtați în derivă. 16 Am mers la adăpostul unei insule mici, numite Cauda; totuși, cu greu am reușit să ținem sub control barca* de la pupă. 17 După ce au ridicat-o la bord, au consolidat corabia legând-o cu frânghii. Și, temându-se să nu eșueze în Sirta*, au coborât parâmele și s-au lăsat duși în derivă. 18 Dar, pentru că eram zdruncinați puternic de furtună, a doua zi au început să arunce din încărcătură ca să ușureze corabia, 19 iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor echipamentul corabiei.
20 Fiindcă nici soarele, nici stelele nu se mai văzuseră de multe zile, iar furtuna care se abătuse asupra noastră era foarte puternică*, am început să ne pierdem orice speranță de salvare. 21 Și, pentru că oamenii nu mâncaseră de mult timp, Pavel s-a ridicat în picioare în mijlocul lor și a zis: „Bărbaților, trebuia să fi urmat sfatul meu și să nu fi ieșit în larg din Creta; atunci n-ați fi suferit aceste pagube și pierderi.+ 22 Dar acum vă îndemn să fiți curajoși, fiindcă niciunul* dintre voi nu-și va pierde viața; doar corabia va fi distrusă. 23 În noaptea aceasta, un înger+ al Dumnezeului căruia îi aparțin și pentru care îndeplinesc un serviciu sacru a stat lângă mine 24 și a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să te prezinți înaintea Cezarului!+ Iată că Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei care călătoresc cu tine în corabie». 25 Așadar, bărbaților, fiți curajoși, fiindcă am încredere în Dumnezeu că va fi exact așa cum mi s-a spus. 26 Totuși, trebuie să eșuăm pe țărmul unei insule”.+
27 În a 14-a noapte, când eram aruncați încoace și-ncolo pe marea Adria*, marinarii au bănuit pe la miezul nopții că se apropiau de uscat. 28 Au măsurat adâncimea și au găsit 20 de stânjeni*. Apoi au mai mers puțin, au măsurat din nou și au găsit 15 stânjeni*. 29 Temându-se să nu eșuăm pe stânci, au aruncat patru ancore de la pupă și au așteptat cu nerăbdare să se facă ziuă. 30 Dar, când marinarii au încercat să fugă din corabie coborând barca pe mare sub pretext că voiau să arunce ancorele de la proră, 31 Pavel le-a spus centurionului și soldaților: „Dacă acești bărbați nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați!”.+ 32 Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii și au lăsat-o să se îndepărteze.
33 Înainte să se facă ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce puțin zicând: „Astăzi este a 14-a zi de când sunteți în așteptare și nu ați mâncat nimic. 34 De aceea, vă îndemn să mâncați puțin, fiindcă lucrul acesta este spre binele vostru. Niciunul dintre voi nu-și va pierde nici măcar un fir de păr din cap”. 35 După ce a spus aceasta, a luat o pâine, i-a mulțumit lui Dumnezeu în fața tuturor, apoi a frânt-o și a început să mănânce. 36 Atunci toți au prins curaj și au început și ei să mănânce. 37 Pe corabie eram în total 276 de persoane*. 38 După ce au mâncat pe săturate, au ușurat corabia aruncând grâul în mare.+
39 Când s-a făcut ziuă, au zărit uscatul, dar n-au recunoscut locul.+ Au văzut însă un golf cu o plajă și au hotărât să îndrepte corabia într-acolo dacă era cu putință. 40 Astfel, au tăiat ancorele și le-au lăsat să cadă în mare. În același timp au dezlegat curelele vâslelor care serveau drept cârmă și, ridicând pânza din față în bătaia vântului, s-au îndreptat spre plajă. 41 Când s-au lovit de un banc de nisip scăldat de mare din ambele părți, au lăsat corabia să eșueze. Prora s-a împotmolit și a rămas înțepenită, iar pupa a început să se sfărâme din cauza furiei valurilor.+ 42 Atunci soldații au hotărât să-i omoare pe deținuți, pentru ca niciunul să nu evadeze înotând. 43 Dar centurionul, dorind să-l scape pe Pavel, i-a împiedicat să-și ducă planul la îndeplinire. El a poruncit ca, mai întâi, cei care știau să înoate să sară în mare și să ajungă pe uscat, 44 iar apoi ceilalți să-i urmeze, unii pe scânduri, alții pe diferite bucăți din corabie. Astfel, toți au ajuns teferi pe uscat.+