Prima carte a Regilor

18 După un timp, în al treilea an,+ cuvântul lui Iehova a venit la Ilie, zicând: „Du-te și prezintă-te înaintea lui Ahab, iar eu voi da ploaie pe fața pământului!”.+ 2 Și Ilie s-a dus să se prezinte înaintea lui Ahab când era încă foamete cumplită+ în Samaria.

3 Între timp, Ahab l-a chemat pe Obadia, care răspundea de casă*. (Obadia se temea foarte mult de Iehova. 4 Când Izabela+ îi omora pe profeții lui Iehova, Obadia a luat 100 de profeți și i-a ascuns, câte 50 într-o peșteră, și le-a dat pâine și apă.) 5 Și Ahab i-a spus lui Obadia: „Mergi prin țară la toate izvoarele de apă și la toate văile*. Poate că vom găsi suficientă iarbă ca să păstrăm în viață caii și catârii și să nu ne moară toate animalele”. 6 Astfel, au împărțit între ei țara pe care aveau s-o străbată. Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe alt drum.

7 Pe când Obadia era pe drum, i-a ieșit înainte Ilie. Obadia l-a recunoscut imediat, a căzut cu fața la pământ și i-a zis: „Tu ești, domnul meu Ilie?”.+ 8 El i-a răspuns: „Eu sunt. Du-te și spune-i domnului tău: «Ilie este aici»”. 9 Dar el a zis: „Ce păcat am comis de-l dai pe slujitorul tău în mâna lui Ahab ca să mă omoare? 10 Viu este Iehova, Dumnezeul tău, că nu este națiune sau regat în care domnul meu să nu fi trimis să te caute. După ce se spunea: «Nu este aici», el punea acel regat și acea națiune să jure că nu te-au găsit.+ 11 Și acum tu zici: «Du-te și spune-i domnului tău: „Ilie este aici”». 12 Când voi pleca de la tine, spiritul lui Iehova te va duce+ într-un loc pe care eu nu-l voi ști. Și, când îl voi înștiința pe Ahab, iar el nu te va găsi, în mod sigur mă va omorî. Totuși, slujitorul tău se teme de Iehova din tinerețea lui. 13 Nu i s-a spus domnului meu ce am făcut când Izabela îi omora pe profeții lui Iehova, cum am ascuns 100 de profeți ai lui Iehova, câte 50 într-o peșteră, și le-am dat pâine și apă?+ 14 Dar acum tu zici: «Du-te și spune-i domnului tău: „Ilie este aici”». Cu siguranță mă va omorî”. 15 Însă Ilie a zis: „Viu este Iehova al armatelor, căruia îi slujesc*, că astăzi mă voi prezenta înaintea lui”.

16 Atunci Obadia a plecat să se întâlnească cu Ahab și l-a înștiințat. Și Ahab s-a dus să se întâlnească cu Ilie.

17 Când l-a văzut pe Ilie, Ahab i-a zis: „Tu ești? Tu, acela care ai adus nenorocirea asupra Israelului?”.

18 El a răspuns: „Nu eu am adus nenorocirea asupra Israelului, ci tu și casa tatălui tău, nesocotind poruncile lui Iehova și urmându-i pe Baali.+ 19 Acum adună la mine, pe muntele Carmel,+ tot Israelul, precum și pe cei 450 de profeți ai lui Baal și pe cei 400 de profeți ai stâlpului sacru*,+ care mănâncă la masa Izabelei”. 20 Și Ahab a trimis un mesaj la toți israeliții și i-a adunat pe profeți pe muntele Carmel.

21 Atunci Ilie s-a apropiat de întregul popor și a zis: „Până când veți oscila* între două păreri?+ Dacă Iehova este adevăratul Dumnezeu, urmați-l pe el;+ dar, dacă este Baal, urmați-l pe el!”. Însă poporul nu i-a răspuns niciun cuvânt. 22 Apoi Ilie a zis poporului: „Numai eu am mai rămas dintre profeții lui Iehova,+ în timp ce profeții lui Baal sunt 450. 23 Să ni se dea acum doi tauri tineri: ei să aleagă un taur tânăr, să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne, dar să nu aprindă focul. Eu voi pregăti celălalt taur tânăr, îl voi pune pe lemne, dar nu voi aprinde focul. 24 Voi să chemați numele dumnezeului vostru,+ iar eu voi chema numele lui Iehova. Dumnezeul care va răspunde prin foc va arăta că el este adevăratul Dumnezeu”.+ Atunci tot poporul a răspuns: „Bine!”.

25 Și Ilie le-a zis profeților lui Baal: „Alegeți un taur tânăr și pregătiți-l voi primii, pentru că sunteți mai mulți. Apoi chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeți focul”. 26 Astfel, ei au luat taurul tânăr care le-a fost dat. L-au pregătit și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază zicând: „O, Baal, răspunde-ne!”. Dar nu s-a auzit niciun glas și n-a răspuns nimeni.+ Și dansau sărind* în jurul altarului pe care îl făcuseră. 27 Pe la amiază, Ilie a început să-și bată joc de ei și a zis: „Strigați cât vă ține gura! Doar este un dumnezeu!+ Poate că este cufundat în gânduri ori s-a dus să-și facă nevoile*. Sau poate că doarme și trebuie trezit!”. 28 Ei strigau cât îi ținea gura și își făceau tăieturi cu pumnale și lănci, după obiceiul lor, până s-au umplut de sânge. 29 Amiaza a trecut și ei au delirat* până la vremea prezentării ofrandei de cereale de seară, dar nu s-a auzit niciun glas și n-a răspuns nimeni. Nimeni n-a luat aminte.+

30 În cele din urmă, Ilie a zis întregului popor: „Apropiați-vă de mine!”. Și tot poporul s-a apropiat de el. Atunci el a reparat altarul lui Iehova care fusese dărâmat.+ 31 Ilie a luat apoi 12 pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacob, la care venise cuvântul lui Iehova, zicând: „Israel va fi numele tău”.+ 32 Cu aceste pietre a construit un altar+ în onoarea numelui lui Iehova. Apoi a săpat în jurul altarului un șanț care delimita o suprafață suficient de mare pentru a fi semănată cu două sea* de sămânță. 33 După aceea a aranjat lemnele, a tăiat taurul tânăr în bucăți și l-a pus pe lemne.+ Pe urmă a zis: „Umpleți patru vase mari cu apă și turnați-le peste ofranda arsă și peste lemne”. 34 Apoi a spus: „Faceți așa încă o dată”. Ei au făcut așa încă o dată. Și a mai zis o dată: „Faceți așa și a treia oară”. Ei au făcut așa și a treia oară. 35 Și apa curgea în jurul altarului; și el a umplut cu apă și șanțul.

36 Pe la vremea prezentării ofrandei de cereale de seară,+ profetul Ilie s-a apropiat și a zis: „O, Iehova, Dumnezeul lui Avraam,+ al lui Isaac+ și al lui Israel, să se știe astăzi că tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul tău și că la cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri!+ 37 Răspunde-mi, o, Iehova! Răspunde-mi, pentru ca poporul acesta să știe că tu, Iehova, ești adevăratul Dumnezeu și că tu le întorci inima la tine!”.+

38 Atunci a căzut foc de la Iehova și a mistuit ofranda arsă,+ lemnele, pietrele și țărâna și a secat apa din șanț.+ 39 Când a văzut aceasta, tot poporul a căzut imediat cu fața la pământ și a zis: „Iehova este adevăratul Dumnezeu! Iehova este adevăratul Dumnezeu!”. 40 Atunci Ilie le-a zis: „Prindeți-i pe profeții lui Baal! Nu lăsați să scape niciunul!”. Ei i-au prins imediat, iar Ilie i-a coborât la pârâul* Chison+ și i-a înjunghiat acolo.+

41 Apoi Ilie i-a spus lui Ahab: „Urcă, mănâncă și bea, căci se aude vuietul unei ploi mari”.+ 42 Și Ahab a urcat să mănânce și să bea. Iar Ilie a urcat în vârful Carmelului și s-a ghemuit la pământ, cu fața între genunchi.+ 43 Și i-a zis slujitorului său: „Urcă, te rog, și privește spre mare”. El a urcat, a privit și a zis: „Nu este nimic”. Ilie a spus de șapte ori: „Du-te înapoi!”. 44 A șaptea oară, slujitorul său a spus: „Iată că din mare se ridică un nor mic, ca o palmă de om”. Atunci Ilie a zis: „Du-te și spune-i lui Ahab: «Pregătește-ți carul și coboară, ca nu cumva să te oprească ploaia cea mare!»”. 45 Între timp, cerul s-a întunecat de nori, a început să bată vântul și a venit o ploaie mare.+ Ahab era în carul lui și se ducea la Izreel.+ 46 Și mâna lui Iehova a fost peste Ilie, iar el și-a înfășurat veșmântul în jurul șoldurilor* și a alergat înaintea lui Ahab până la Izreel.