După Marcu

14 Mai erau două zile+ până la Paște+ și la Sărbătoarea Turtelor Nedospite.+ Preoții principali și scribii căutau o modalitate să-l prindă* pe Isus prin viclenie și să-l omoare.+ 2 Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii; altfel, s-ar putea stârni agitație în popor”.

3 În timp ce Isus se afla la Betania și lua masa* în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie cu un vas de alabastru în care era ulei parfumat, nard veritabil, foarte scump. Ea a deschis vasul de alabastru și a început să toarne uleiul pe capul lui.+ 4 Atunci unii, indignați, au spus între ei: „De ce a fost risipit acest ulei parfumat? 5 Fiindcă acest ulei parfumat putea să fie vândut cu peste 300 de dinari*, iar banii să le fie dați săracilor!”. Și erau foarte supărați pe ea*. 6 Însă Isus a zis: „Lăsați-o în pace! De ce vreți s-o supărați? Ea a făcut o faptă bună față de mine.+ 7 Căci pe săraci îi aveți mereu cu voi+ și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe mine nu mă veți avea mereu.+ 8 Ea a făcut ce a putut; a turnat dinainte ulei parfumat pe corpul meu, în vederea înmormântării.+ 9 Adevărat vă spun că oriunde va fi predicată vestea bună, în toată lumea,+ se va spune și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei”.+

10 Și Iuda Iscariot, unul dintre Cei doisprezece, s-a dus la preoții principali ca să-l dea în mâinile lor*.+ 11 Când au auzit aceasta, ei s-au bucurat și au promis că îi vor da arginți.+ Și el a început să caute o ocazie ca să-l dea în mâinile lor*.

12 În prima zi a Turtelor Nedospite,+ când se oferea jertfa pascală,+ discipolii săi l-au întrebat: „Unde vrei să ne ducem să-ți pregătim masa de Paște?”.+ 13 Atunci el i-a trimis pe doi dintre discipolii săi, zicându-le: „Duceți-vă în oraș și vă va ieși înainte un om cu un urcior de apă. Mergeți după el+ 14 și, acolo unde va intra, să-i spuneți stăpânului casei: «Învățătorul zice: „Unde este camera de oaspeți în care aș putea să iau masa de Paște cu discipolii mei?”». 15 El vă va arăta o cameră mare de sus, mobilată și gata aranjată. Acolo să pregătiți masa de Paște pentru noi”. 16 Discipolii au plecat, au intrat în oraș și au găsit totul așa cum le-a spus el. Și au făcut pregătirile pentru Paște.

17 După lăsarea serii, el s-a dus acolo împreună cu Cei doisprezece.+ 18 În timp ce erau la masă* și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu mine, mă va trăda”.+ 19 Ei s-au mâhnit și l-au întrebat unul câte unul: „Nu sunt eu acela, nu-i așa?”. 20 El le-a zis: „Este unul dintre Cei doisprezece, cel care înmoaie pâinea cu mine în farfurie.+ 21 Căci Fiul omului se duce, așa cum este scris despre el, dar vai de omul prin care este trădat Fiul omului!+ Ar fi fost mai bine pentru omul acela să nu se fi născut”.+

22 Și, în timp ce mâncau, a luat o pâine, a spus o rugăciune*, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Luați, aceasta reprezintă corpul meu!”.+ 23 Apoi a luat un pahar, a adus mulțumiri, li l-a dat și toți au băut din el.+ 24 Și le-a zis: „Acesta reprezintă sângele meu,+ «sângele legământului»,+ care urmează să fie vărsat în folosul multora.+ 25 Adevărat vă spun că nicidecum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua în care voi bea vin nou în Regatul lui Dumnezeu”. 26 La sfârșit, după ce au cântat cântări de laudă*, au ieșit spre Muntele Măslinilor.+

27 Și Isus le-a zis: „Toți vă veți poticni, căci este scris: «Voi lovi păstorul+ și oile vor fi împrăștiate».+ 28 Însă, după ce voi fi sculat din morți, voi merge înaintea voastră în Galileea”.+ 29 Dar Petru i-a zis: „Chiar dacă toți ceilalți se vor poticni, eu nu mă voi poticni!”.+ 30 Atunci Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, da, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, mă vei renega de trei ori”.+ 31 Dar el susținea: „Chiar dacă ar fi să mor cu tine, nicidecum nu te voi renega!”. Toți ceilalți au început să zică același lucru.+

32 Și au ajuns într-un loc numit Ghetsimani, iar el le-a zis discipolilor săi: „Stați jos aici până mă rog”.+ 33 Apoi i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov și pe Ioan.+ El s-a tulburat profund* și a fost cuprins de o mare neliniște. 34 Și le-a zis: „Sunt* cuprins de o mare întristare,+ o întristare de moarte. Rămâneți aici și vegheați”.+ 35 Și, ducându-se puțin mai departe, a căzut la pământ și a început să se roage ca, dacă era posibil, să treacă de la el ceasul acela. 36 Și a zis: „Ava*, Tată,+ toate lucrurile sunt posibile pentru tine. Îndepărtează de la mine paharul acesta! Totuși, să se facă nu ce vreau eu, ci ceea ce vrei tu!”.+ 37 Apoi s-a întors și i-a găsit dormind; și i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? N-ai avut putere să veghezi o oră?+ 38 Vegheați și rugați-vă neîncetat, ca să nu cădeți în ispită!+ Spiritul este înflăcărat*, dar carnea este slabă”.+ 39 Și s-a dus din nou și s-a rugat, spunând același lucru.+ 40 Apoi s-a întors din nou și i-a găsit dormind, pentru că aveau ochii îngreunați de somn; și n-au știut ce să-i răspundă. 41 Și s-a întors a treia oară și le-a zis: „Într-un timp ca acesta voi dormiți și vă odihniți? Destul! A sosit ceasul!+ Iată că Fiul omului este dat* în mâinile păcătoșilor! 42 Ridicați-vă, să mergem! Iată că trădătorul meu s-a apropiat”.+

43 Și imediat, în timp ce el încă vorbea, a sosit Iuda, unul dintre Cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime cu săbii și cu ciomege, trimisă de preoții principali, de scribi și de bătrâni.+ 44 Trădătorul lui le dăduse un semn zicând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este. Arestați-l și duceți-l sub pază!”. 45 Și a venit direct la Isus; când s-a apropiat de el, a spus: „Rabi!” și l-a sărutat cu tandrețe. 46 Astfel, ei au pus mâna pe el și l-au arestat. 47 Însă unul dintre cei ce stăteau acolo și-a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.+ 48 Și Isus le-a zis: „Ați venit cu săbii și cu ciomege ca să mă arestați ca pe un tâlhar?+ 49 Zi de zi eram cu voi în templu+ și îi învățam pe oameni și totuși nu m-ați arestat. Dar aceasta se întâmplă ca să se împlinească Scripturile”.+

50 Și toți l-au părăsit și au fugit.+ 51 Totuși, un tânăr, care purta doar un veșmânt de in fin pe corpul gol, îl urma de aproape. Au încercat să-l prindă, 52 dar el și-a lăsat veșmântul de in și a fugit gol*.

53 Atunci l-au dus pe Isus la marele preot;+ acolo s-au adunat toți preoții principali, bătrânii și scribii.+ 54 Dar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot; el stătea cu servitorii casei și se încălzea la foc.+ 55 Preoții principali și întregul Sanhedrin căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l omoare, dar nu găseau niciuna.+ 56 Mulți depuneau mărturie mincinoasă împotriva lui,+ dar mărturiile lor nu se potriveau. 57 De asemenea, s-au ridicat unii care au depus următoarea mărturie mincinoasă împotriva lui: 58 „L-am auzit că spunea: «Voi dărâma acest templu făcut de mâini și în trei zile voi zidi altul nefăcut de mâini»”.+ 59 Dar nici în privința acestor lucruri mărturia lor nu se potrivea.

60 Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul lor și l-a întrebat pe Isus: „N-ai nimic de spus? Nu auzi ce mărturisesc acești oameni împotriva ta?”.+ 61 Dar el a tăcut și n-a răspuns nimic.+ Marele preot a început din nou să-i pună întrebări și i-a spus: „Ești tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?”. 62 Atunci Isus a zis: „Sunt. Iar voi îl veți vedea pe Fiul omului+ stând la dreapta+ Celui Puternic* și venind cu norii cerului”.+ 63 Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?+ 64 Ați auzit blasfemia. Care este hotărârea voastră?*”. Toți l-au condamnat, spunând că merită să moară.+ 65 Unii au început să-l scuipe;+ și i-au acoperit fața și îl loveau cu pumnii, zicându-i: „Profețește!”. Iar gărzile tribunalului l-au pălmuit și apoi l-au luat de acolo.+

66 În timp ce Petru era jos în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot.+ 67 Văzându-l pe Petru, care se încălzea, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și tu erai cu Nazarineanul, cu acest Isus!”. 68 Dar el a negat zicând: „Nici nu-l cunosc, nici nu înțeleg despre ce vorbești”; și s-a dus spre intrarea în curte*. 69 Servitoarea l-a văzut și le-a zis din nou celor care stăteau acolo: „Acesta este unul dintre ei”. 70 Și el a negat din nou. După puțin timp, cei care stăteau acolo i-au zis lui Petru din nou: „În mod sigur ești unul dintre ei, fiindcă ești galileean”. 71 Dar el a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!”. 72 Imediat cocoșul a cântat a doua oară+ și Petru și-a adus aminte ce îi spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul de două ori, mă vei renega de trei ori”.+ Și, copleșit de durere, a început să plângă.