Iov

 3 Ele se încovoaie când își aduc puii pe lume

și scapă de dureri.

 4 Puii lor ajung puternici și cresc pe câmp;

pleacă și nu se mai întorc la ele.

 5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic*+

și cine a desfăcut frânghiile măgarului sălbatic?

 6 I-am dat drept casă câmpia aridă

și pământul sărat, drept locuință.

 7 El râde de zarva din cetate,

nu aude strigătele celui ce mână animalele.

 8 Cutreieră dealurile ca să găsească pășune

și caută tot felul de plante verzi.

10 Vei lega tu taurul sălbatic cu o frânghie ca să tragă brazde

sau va veni el în urma ta ca să are* valea?

11 Te vei încrede în puterea lui cea mare

și vei lăsa în seama lui munca ta grea?

12 Te vei bizui pe el să-ți aducă recolta*

și s-o strângă în aria ta de treierat?

13 Aripile femelei de struț bat cu bucurie,

dar se pot compara aripile și penele ei cu ale berzei?+

14 Căci ea își lasă ouăle pe pământ

și le ține calde în țărână.

15 Uită că piciorul cuiva le-ar putea zdrobi

sau că un animal sălbatic ar putea călca pe ele.

16 Se poartă aspru cu puii ei, ca și cum n-ar fi ai ei;+

nu se teme că osteneala i-ar putea fi în zadar.

17 Căci Dumnezeu nu a înzestrat-o cu* înțelepciune

și nu i-a făcut parte de pricepere.

18 Dar, când se ridică și bate din aripi,

ea râde de cal și de călărețul lui.

21 El lovește cu copitele pământul în vale și, mândru de puterea lui,+

se avântă în luptă*.+

23 Tolba cu săgeți zornăie pe el,

sulița și lancea scânteiază.

24 Tropăind de nerăbdare, o ia din loc și aleargă mâncând pământul;

nu are astâmpăr când* se aude sunetul cornului.

De departe simte mirosul bătăliei

și aude glasul ca de tunet al comandanților și strigătul de luptă.+

26 Oare prin priceperea ta își ia zborul șoimul

și își întinde aripile spre sud?

27 Sau la porunca ta se înalță acvila+

și își face cuibul sus?+

28 Ea își petrece noaptea pe stâncă

și locuiește în fortăreața ei, pe un pisc*.

29 De acolo își caută hrana,+

ochii ei privesc în depărtare.

30 Puii ei sorb sânge;

unde sunt cei uciși, acolo este și ea”.+