Holocaustul — Victime uitate

„Politica de genocid urmărită de nazişti s-a soldat cu moartea a aproximativ tot atîţia neevrei polonezi cît şi evrei polonezi. Făcînd din aceştia victime ale unui ‘holocaust uitat’.“ — The Forgotten Holocaust (Holocaustul uitat), de Richard Lukas

CE SE ÎNŢELEGE prin Holocaust? Potrivit unor dicţionare, este vorba de genocidul pe care naziştii l-au comis împotriva evreilor din Europa în cursul celui de-al doilea război mondial. O astfel de definiţie ne poate lăsa cu uşurinţă să credem că evreii au fost singurele victime care au suferit şi au murit de mîna naziştilor. Dar, slujim oare dreptatea şi adevărul dacă limităm aplicarea cuvîntului holocaust numai la victimele în rîndurile evreilor făcute de nazism?

Scriitorul Richard Lukas declară: „Pentru majoritatea contemporanilor noştri, termenul Holocaust evocă drama evreilor striviţi sub cizma germană în timpul celui de-al doilea război mondial. Din punct de vedere psihologic, se înţelege că evreii preferă să vadă acest cuvînt utilizat numai în raport cu suferinţele impuse poporului lor. (...) Totuşi, prin excluderea celorlalte victime ale Holocaustului, s-ar ajunge uneori la trecerea sub tăcere, dacă nu chiar la completa uitare a atrocităţilor pe care naziştii le-au cauzat polonezilor, celorlalţi slavi şi ţiganilor“.

El continuă: „Pentru ei /istoricii/, Holocaustul nu i-a implicat decît pe evrei, fapt pentru care nu au spus nimic sau aproape nimic despre cele nouă milioane de neevrei, printre care trei milioane de polonezi care şi-au pierdut, la fel, viaţa în cea mai mare tragedie pe care a cunoscut-o vreodată lumea“.

Obsesia lui Hitler pentru spaţiu vital

Cînd armatele lui Hitler au invadat Polonia în septembrie 1939, ele aveau drept scop îndeplinirea politicii Führer-ului de a obţine pentru poporul german acel Lebensraum, adică spaţiul vital de care aveau nevoie. În legătură cu aceasta, Richard Lukas scrie: „Pentru nazişti, polonezii erau Untermenschen (sub-oameni) care ocupau o parte dintr-un Lebensraum (spaţiul vital) rîvnit de rasa superioară germană“. În consecinţă, Hitler şi-a autorizat trupele să-i ucidă „fără milă pe toţi bărbaţii, femeile şi copiii de origine sau de limbă poloneză. Numai în acest fel vom putea obţine spaţiul vital de care avem nevoie“.

Septembrie 1939 a marcat pentru poporul polonez începutul unui calvar îngrozitor. Hitler declarase: „Acest război trebuie să fie un război de exterminare“. Heinrich Himmler, mîna dreaptă a lui Hitler, a declarat la rîndul lui: „Polonezii trebuie să dispară de pe pămînt. (...) Este esenţial ca marele popor german să considere distrugerea tuturor polonezilor drept o misiune de importanţă majoră“. Astfel, Holocaustul nu a fost dirijat numai împotriva evreilor din Polonia, ci împotriva „tuturor polonezilor“.

„Regimul de teroare era aplicat în toate teritoriile ocupate“, afirmă Catherine Leach, traducătoarea cărţii poloneze Values and Violence in Auschwitz. „Totuşi, în Polonia, brutalitatea se exercita împotriva fiecărui locuitor, şi execuţiile în masă, bazate pe pricipiul responsabilităţii colective, erau mult mai frecvente decît în alte părţi, deoarece toţi polonezii, fără deosebire de vîrstă, de sex sau de starea sănătăţii, aparţineau unei naţiuni condamnate — condamnate de ideologii partidului şi guvernului nazist“. Catherine Leach mai arată că, Himmler îi considera pe polonezi drept o „rasă inferioară sortită sclaviei“.

„Chiar şi după capitularea Poloniei /la 28 septembrie 1939/, soldaţii din Wehrmacht /armata germană/ au continuat să dea ascultare îndemnului lansat de Hitler la 22 august 1939, de a-i ucide ‘fără milă pe toţi bărbaţii, femeile şi copiii de origine sau limbă poloneză’“. De unde şi-au putut extrage motivaţia soldaţii germani şi SS-işti pentru a executa aceste crime pline de cruzime? Din propaganda omniprezentă care ridica în slavă supremaţia rasei ariene şi inferioritatea tuturor celorlalte. Astfel, în lucrarea Holocaustul uitat, Richard Lukas concluzionează: „Teoria nazistă a unui imperiu colonial în Polonia era bazată pe negarea statutului de fiinţe umane al polonezilor, care erau, după evrei, poporul pentru care Hitler resimţea cea mai mare ură“.

„Politica de depopulare“

În introducerea cărţii Commandant of Auschwitz, Lord Russell din Liverpool, scrie: „În timpul războiului, germanii au ucis probabil nu mai puţin de douăsprezece milioane de bărbaţi, femei şi copiii în teritoriile cucerite şi ocupate. Se estimează că cel puţin opt milioane dintre ei au murit în lagărele de concentrare. Dintre toţi, cel puţin cinci milioane au fost evrei. (...) Totuşi, numărul real nu va fi cunoscut niciodată“. Pe baza acestor informaţii, cel puţin şapte milioane de victime nu au fost evrei.

O altă mărturie este cea adusă de Catherine Leach, care scrie: „Polonia a fost prima ţară care a suferit ‘politica de depopulare’ a lui Hitler, al cărui obiectiv era pregătirea vastelor teritorii ‘din Est’ pentru recolonizarea germană. Dintre toate ţările ocupate, ea a plătit cel mai greu tribut în vieţi omeneşti: cîte 220 de morţi la 1 000 de locuitori. Surse poloneze dezvăluie că cel puţin 6 028 000 de cetăţeni polonezi (...) şi-au pierdut viaţa“. Dintre aceştia, 3 200 000 au fost evrei. Aceasta înseamnă că aproape jumătate din victime au fost neevrei.

În mod indiscutabil, a existat un „Holocaust uitat“ care a afectat milioane de neevrei, în special de origine slavă. Printre aceştia figurează milioane de ruşi masacraţi de nazişti. Ei nu au avut de ales; doctrina rasială elaborată de nazişti îi condamna în mod sistematic la moarte.

Aceste cifre însă omit să ia în considerare miile de germani neevrei care au suportat de asemenea Holocaustul pentru că au avut curajul de a se opune lui Hitler şi concepţiei sale referitoare la superioritatea rasială. În rîndurile lor s-au aflat mii de Martori ai lui Iehova care au refuzat să sprijine ambiţiile militariste ale lui Hitler. Da, aceşti creştini răspîndiţi în Germania şi în ţările ocupate, au luat în mod deliberat o poziţie care a avut ca urmare transportarea lor în lagărele de concentrare, şi pentru mulţi dintre ei, o moarte de martir.

Acest fapt ridică o întrebare importantă: Care este diferenţa între cei care au fost victimele Holocaustului şi cei care au fost martirii acestuia?

[Harta/Fotografiile de la pagina 10]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Cîteva dintre lagărele de concentrare şi exterminare din Europa; în plus, existau 165 de alte lagăre de muncă forţată.

ATLANTIK

LETTLAND

Riga

LITAUEN

Kauen

OSTPREUSSEN

POLEN

Stutthof

Treblinka

Kulmhof (Chelmno)

Sobibor

Lublin

Skarzisko-Kamienno

Majdanek

Plaszow

Belzec

Auschwitz

DEUTSCHLAND

Papenburg

Neuengamme

Bergen-Belsen

Ravensbrück

Sachsenhausen

Oranienburg

Lichtenberg

Mittelbau-Dora

Torgau

Buchenwald

Groβ-Rosen

Ohrdruf

Flossenbürg

Dachau

Landsberg

NIEDERL.

Westerbork

Herzogenbusch-Vught

BELG.

LUX.

FRANKREICH

Natzweiler-Struthof

SCHWEIZ

ITALIEN

OSTERREICH

Mauthausen

Sachsenburg

TSCHECHOSLOWAKEI

Theresienstadt

[Legenda fotografiei]

„Acest război trebuie să fie un război de exterminare“. „/Ucideţi-i/ fără milă pe toţi bărbaţii, femeile şi copiii de origine sau de limbă poloneză“. — Hitler.

[Provenienţa fotografiei]

Foto: Kongreβbibliothek

[Legenda fotografiei]

„Polonezii trebuie să dispară de pe pămînt“. — Himmler.

[Provenienţa fotografiei]

UPI/Bettmann Newsphotos