O dovadă vizibilă a Holocaustului

CÂND INTRI ÎNTR-UN LOC CE PREZINTĂ OMENIREA în starea sa cea mai degradată, pare ciudat să găseşti gravate în piatră aceste cuvinte din Sfânta Biblie: „Voi sînteţi martorii Mei“. Însă, probabil acesta este locul potrivit pentru a fi citată Biblia, cel puţin acest verset special. — Isaia 43:10.

Muzeul Memorial American al Holocaustului, din Washington, D.C., inaugurat la 22 aprilie 1993, stă ca un memento dezolant şi sobru al unei tehnologii transformate de către demagogii amorali într-o îngrozitoare maşină a morţii. Lista victimelor neajutorate ucise de tirania nazistă te ameţeşte — circa şase milioane de evrei şi milioane de alţi oameni, inclusiv polonezi, slavi, Martori ai lui Iehova, ţigani, homosexuali şi handicapaţi.

O vizită de neuitat

Vizita începe într-un ascensor rece şi cenuşiu din oţel care te duce de la Sala Mărturiei, situată la parter, până la etajul al treilea. De acolo, vizitatorii coboară agale trecând pe lângă exponate ce prezintă toate fazele Holocaustului: propaganda nazistă, ridicarea lui Hitler la putere, adunarea victimelor şi eliberarea din lagărele morţii. Vizita se încheie în Sala Memorială, unde arde încontinuu o flacără. Declaraţiile martorilor oculari, fotografiile şi filmele, muzica şi lucrările de artă — toate conlucrează la reconstituirea acestei istorii zguduitoare.

Vizitatorii sunt martorii unei expoziţii evocatoare, necruţătoare şi copleşitoare ce se întinde pe trei etaje. Câteva dintre cele mai cutremurătoare exponate se ascund în spatele unor ziduri izolate, înalte de 1,2 metri, prea înalte pentru ca privirea copiilor să ajungă până la ele.

Un muzeu de instruire

Institutul de Cercetări privitoare la Holocaust din cadrul muzeului include o vastă bibliotecă şi o arhivă. El va servi totodată drept centru internaţional de studiere a Holocaustului. „Avem drept obiectiv instruirea şi informarea publicului“, spune dr. Elizabeth Koenig, directoarea bibliotecii muzeului. Biblioteca va deţine informaţii cu privire la unele grupuri minoritare din lagărele de concentrare. „Deja deţinem o mulţime despre Martorii lui Iehova“, spune ea.

În 1933, Hitler a lansat o campanie de exterminare a Martorilor lui Iehova. Mii de Martori — din Germania, Austria, Polonia, fosta Cehoslovacie, Olanda, Franţa şi din alte ţări — au fost duşi în lagăre de concentrare. Ei au fost persecutaţi exclusiv din motive religioase. Doi dintre aceşti supravieţuitori ai lagărului au fost invitaţi la inaugurarea muzeului.

Supravieţuitori ai Holocaustului

Un supravieţuitor, Franz Wohlfahrt, de 73 de ani, a asistat la arestarea a 15 rude şi membri apropiaţi ai familiei sale deoarece erau Martori. „Şapte dintre ei au fost executaţi, majoritatea prin decapitare. Unul a fost gazat, iar ceilalţi au murit în lagărele de concentrare şi în închisorile Gestapoului“, relatează el.

A crezut el că va supravieţui lagărelor? „Nu prea, spune Franz. Aproape zilnic gardienii îmi reaminteau că dacă Germania pierdea războiul, aveau încă suficientă muniţie pentru a mă executa.“

Regretă el că a fost întemniţat din cauza convingerilor sale religioase? „Nicidecum! Nicidecum!“, spune Franz, de parcă ideea în sine era o insultă la adresa hotărârii sale. „Noi eram întotdeauna bine dispuşi. De multe ori gardienii mă opreau şi mă întrebau: ‘În toată această mizerie încă zâmbeşti? Ce se întâmplă cu tine?’ Atunci le ziceam: ‘Am motiv să zâmbesc deoarece noi avem o speranţă care ne ajută să înfruntăm această perioadă dificilă — o speranţă în Regatul lui Dumnezeu, când totul va fi restabilit şi pentru toate lucrurile pe care trebuie să le suportăm astăzi vom fi răsplătiţi’.”

Joseph Schoen, născut în 1910, se ocupa intens cu tipărirea şi distribuirea sub interdicţie a literaturii biblice în Austria, întotdeauna fiind cu un pas înaintea Gestapoului — până în 1940, când a fost arestat. Din 1943 până în 1945, el s-a aflat sub o constantă ameninţare cu moartea. În 1943, comandantul lagărului de concentrare s-a îndreptat spre Joseph în faţa întregului personal adunat şi a ţipat: „Încă mai stai lângă Dumnezeul Iehova?“

„Da, mai stau“, a răspuns Joseph.

„Atunci, acolo unde-ţi stau picioarele, îţi va sta şi capul!“

Anul 1945 l-a găsit pe Joseph participând la marşul morţii spre Dachau. „Din punct de vedere fizic, eram o epavă, îşi aminteşte el. Însă, niciodată nu am avut o credinţă mai puternică decât atunci când am participat la acel marş.“

Acum, vizitând muzeul şi reflectând la zilele întemniţării sale, el spune: „Atunci nu-mi era deloc frică. Iehova îţi dă ceea ce ai nevoie, când ai nevoie. Trebuie să înveţi cum să te bizui pe Iehova şi să vezi cât de real este el atunci când situaţia devine extrem de dificilă. Toate meritele îi aparţin lui. Niciunul dintre noi nu am fost eroi. Doar ne-am bizuit pe Iehova“.

Valoarea muzeului

„Cred că acest muzeu este extrem de important, spune istoricul dr. Christine Elizabeth King, prorector al Universităţii Staffordshire din Anglia. În primul rând pentru documentaţie. Aceasta este disponibilă pentru a-i combate pe cei ce spun: ‘Niciodată nu s-a întâmplat aşa ceva’. Există o mulţime de dovezi, precum şi martori aflaţi în viaţă, care au supravieţuit Holocaustului. În al doilea rând, muzeul este un excelent instrument educativ.

Iar pentru Martorii lui Iehova, continuă ea, este foarte important să-i poată vedea pe fraţii şi surorile lor care au suferit, care au murit şi care şi-au sacrificat viaţa. Faptul de a vedea aceste documente este ceva cu totul special.“

[Chenarul de la pagina 18]

Textul coloanei spune:

„MARTORII LUI IEHOVA“

„Persecuţia nazistă a Martorilor lui Iehova a început în 1933. Deoarece refuzau serviciul militar şi nu voiau să jure loialitate regimului, Martorii au fost adesea acuzaţi de spionaj şi de conspiraţie împotriva statului. Naziştii au interpretat prezicerile Martorilor cu privire la o anarhie viitoare drept ameninţări revoluţionare, iar profeţiile lor referitoare la întoarcerea evreilor în Palestina drept declaraţii sioniste.

Cu toate acestea, Martorii au continuat să se întrunească, să predice şi să distribuie literatură. Ei şi-au pierdut locurile de muncă, pensiile şi toate drepturile cetăţeneşti şi, începând din 1937, au fost trimişi în lagăre de concentrare. Acolo, naziştii i-au catalogat drept ‘prizonieri voluntari’: Martorii lui Iehova care renunţau la convingerile lor puteau fi eliberaţi. Nici unul nu a renunţat.“

[Chenarul de la pagina 19]

„Este o istorie demnă de relatat“

„Istoria Martorilor lui Iehova este una dintre cele mai remarcabile. Din cauza convingerilor lor religioase, ei au fost printre primele religii interzise . . . de guvernul nazist german în 1933. Aceasta numai pentru că ei au înţeles obligaţia de a se supune unei legi superioare, legea lui Dumnezeu. Ca urmare, ei au fost persecutaţi la fel de nemilos ca evreii şi ţiganii şi au fost aruncaţi în lagăre de concentrare unde mulţi dintre ei şi-au pierdut viaţa.

Este o istorie demnă de relatat. Probabil aspectul ei cel mai tragic [a fost] cel referitor la copiii Martorilor lui Iehova. Când taţii lor trebuia să fie duşi în lagăr, iar mamele erau arestate, ei erau puşi la şcoală în ultimele bănci, împreună cu copiii evreilor şi ai ţiganilor. Dacă îşi menţineau hotărârea de a nu rosti salutul ‘Heil Hitler!’ sau nu se supuneau în vreun alt mod statului nazist ei erau catalogaţi drept delincvenţi juvenili, doar pentru convingerile lor. Şi, evident, aceşti copii plăteau nu numai pentru aparentele şi pretinsele crime ale părinţilor lor, care erau crime de conştiinţă, dar şi pentru faptul că erau copiii lor.“ — Dr. Sybil Milton, istoric şef al muzeului.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Haine din lagăr cu triunghiul violet pentru identificarea Martorilor lui Iehova

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Franz Wohlfahrt (stânga) şi Joseph Schoen, supravieţuitori ai Holocaustului, alături de istoricul dr. Christine King la exponatul „Victime“

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Vagoane de marfă similare celui care i-a transportat pe Wolhlfahrt şi Schoen la lagărele de concentrare

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Sus: Supravieţuitorii Wohlfahrt (stânga) şi Schoen la vizionarea videocasetei „Duşmani ai statului“, care include şi Martori ai lui Iehova.

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Jos: Maria şi Franz Wohlfahrt la exponatul care include Biblia lui Johann Stossier, fratele Mariei. „Johann a reuşit s-o ascundă un anumit timp înainte de a fi descoperită, spune Franz. Biblia a fost singurul obiect înapoiat mamei sale după execuţia sa.“

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Lângă Biblia expusă, textul spune: „Această Biblie i-a aparţinut lui Johann Stossier, Martor al lui Iehova închis în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen. Stossier a murit cu puţin înainte ca trupele sovietice să elibereze lagărul“.

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

„Cât de fragili sunt apărătorii civilizaţiei, a spus preşedintele american Clinton cu ocazia inaugurării muzeului. Holocaustul ne aminteşte pentru eternitate că cunoştinţa deposedată de valori nu serveşte decât la adâncirea coşmarului omenirii, că o minte fără inimă nu este umană.“