Potrivit Bibliei
Este Iehova un Dumnezeu războinic?
UNII cititori ai Bibliei l-au acuzat mult timp pe Iehova ca fiind un dumnezeu războinic şi totodată setos de sânge. De exemplu, George A. Dorsey în cartea sa The Story of Civilization — Man’s Own Show, susţine că Dumnezeul Bibliei, Iehova, „este Dumnezeul jefuitorilor, al călăilor, al războinicilor, al cuceririi, al oricărei pasiuni sălbatice“. Criticul biblic Roland H. Bainton spune cu sarcasm: „Războiul este mai uman când Dumnezeu nu participă la el“.
Este Iehova într-adevăr un dumnezeu războinic? De fapt, îi face lui plăcere, aşa cum pretind unii, să măcelărească oameni inocenţi?
Judecăţi din trecut
Este adevărat, Biblia prezintă în mod deschis judecăţile de condamnare din trecut ale lui Iehova Dumnezeu. Însă, ele au fost executate întotdeauna împotriva unor oameni nepioşi. De exemplu, abia în zilele lui Noe, când pământul a devenit „plin de violenţă“, Iehova a spus: „Iată că Eu voi face să vină un potop de ape pe pămînt, ca să distrugă orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă“ (Geneza 6:11, 17). Referitor la o altă judecată, Dumnezeu a făcut ‘să plouă pucioasă şi foc’, numai pentru că cetăţile Sodoma şi Gomora „s-au dedat imoralităţii sexuale lăsându-se pradă senzualităţii pervertite“. — Geneza 19:24; Iuda 7, The New Berkeley Version.
I-a făcut plăcere lui Dumnezeu să aducă toată carnea la ruină în zilele lui Noe? Sau a simţit el vreo plăcere diabolică de a-i distruge pe locuitorii Sodomei şi Gomorei? Pentru a răspunde, să urmărim evenimentele care au avut loc în preajma potopului din zilele lui Noe. După ce declară că Dumnezeu va şterge de pe suprafaţa pământului omenirea rea pentru a curăţa planeta de violenţă, Biblia spune: „DOMNULUI I-a părut rău“. Da, faptul că „toată imaginaţia gîndurilor din inima lui [a omului] era în fiecare zi numai răutate“ l-a întristat pe Dumnezeu. De aceea, pentru a-i salva pe cât mai mulţi posibil de la iminentul potop, Dumnezeu l-a însărcinat pe Noe, „un propovăduitor al dreptăţii“ să facă să răsune un avertisment clar şi să construiască o arcă în vederea salvării. — Geneza 6:3–18; 2 Petru 2:5.
În mod similar, înainte de a trimite îngeri pentru a distruge Sodoma şi Gomora, Dumnezeu a spus: „Intenţionez să cobor şi să văd dacă au făcut sau nu tot ce declară strigătul împotriva lor . . . Sunt hotărât să aflu“ (Geneza 18:20–32, The Jerusalem Bible). Iehova l-a asigurat pe Avraam (al cărui nepot, Lot, trăia în Sodoma) că dacă în urma cercetării Sale va găsi doar zece oameni drepţi, cetăţile vor fi cruţate. Ar avea o astfel de preocupare plină de milă un Dumnezeu căruia îi face plăcere să verse sânge? Dimpotrivă, nu am putea oare spune că una dintre trăsăturile dominante ale personalităţii lui Iehova este mila (Exodul 34:6)? El însuşi spune: „Nu doresc moartea păcătosului, ci mai degrabă să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască“. — Ezechiel 33:11.
Judecăţile divine de condamnare au survenit întotdeauna din cauză că oamenii răi au refuzat cu încăpăţânare să abandoneze calea rea, şi nu pentru că lui Iehova îi face plăcere să ucidă oameni. Dar poate vă întrebaţi: ‘Nu i-a încurajat Iehova pe israeliţi să lupte cu canaaniţii şi să-i extermine?’
Războaiele lui Dumnezeu au fost necesare pentru pace
Istoria prezintă un tablou dezgustător al vieţii canaanite — ei erau excesiv de răi. Spiritismul, sacrificarea copiilor, violenţa sadică şi diverse forme de închinare sexuală pervertită erau la ordinea zilei. În calitate de Dumnezeu al dreptăţii care pretinde devoţiune exclusivă, Iehova nu putea permite ca aceste practici dezgustătoare să distrugă pacea şi securitatea unor oameni inocenţi, în mod special a israeliţilor (Deuteronomul 5:9). De exemplu, imaginaţi-vă că în comunitatea în care trăiţi nu ar exista poliţie sau miliţie pentru a impune aplicarea legilor ţării. Nu ar conduce lucrul acesta la o anarhie şi la o violenţă de cel mai rău fel? În mod similar, Iehova a fost obligat să acţioneze împotriva canaaniţilor din cauza corupţiei lor şi a pericolului real la care expuneau închinarea curată. De aceea, el a decretat: „Ţara a fost întinată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea“. — Leviticul 18:25.
Justiţia divină a fost aplicată atunci când forţele de execuţie ale lui Dumnezeu — armatele israelite — i-au distrus pe canaaniţi. Faptul că Dumnezeu a ales să utilizeze oameni — şi nu foc sau potop de ape — pentru executarea acestei judecăţi, nu a diminuat sentinţa. Astfel, când au luptat cu cele şapte naţiuni ale Canaanului, armatele israelite au primit instrucţiunea: „Să nu laşi cu viaţă nimic care respiră“. — Deuteronomul 20:16.
Însă, având respect faţă de viaţă, Dumnezeu nu a ucis fără discriminare. De exemplu, când locuitorii unui oraş canaanit, Gabaonul, au cerut îndurare, Iehova le-a acordat-o (Iosua 9:3–27). Ar fi făcut aceasta un dumnezeu crud şi războinic? Nu, însă un Dumnezeu care iubeşte pacea şi dreptatea a făcut-o. — Psalmii 33:5; 37:28.
Normele lui Iehova promovează pacea
Biblia asociază de repetate ori binecuvântarea lui Dumnezeu cu pacea. Aceasta deoarece Iehova este un iubitor al păcii, nu al războiului (Numeri 6:24–26; Psalmii 29:11; 147:12–14). În consecinţă, când regele David a dorit să construiască un templu pentru închinarea la Iehova, Dumnezeu i-a spus: „Tu nu vei construi o casă Numelui Meu, căci ai vărsat înaintea Mea mult sînge pe pămînt“. — 1 Cronici 22:8; Faptele 13:22.
În timp ce era pe pământ, Mai Marele David, Isus Cristos, a vorbit despre un timp când iubirea de dreptate a lui Dumnezeu nu îi va mai permite să tolereze răul pe care îl vedem în prezent (Matei 24:3, 36–39). La fel cum a procedat la Potopul din zilele lui Noe şi la distrugerea Sodomei şi a Gomorei, Dumnezeu va întreprinde în curând o acţiune judiciară pentru curăţarea pământului de egoism şi de oameni răi, pregătind astfel calea pentru condiţiile paşnice care vor exista sub domnia Regatului său ceresc. — Psalmul 37:10, 11, 29; Daniel 2:44.
Evident, Iehova nu este un dumnezeu războinic, însetat de sânge. Pe de altă parte, el nu se reţine de la executarea pedepsei judecătoreşti atunci când lucrul acesta se impune. Iubirea lui Dumnezeu pentru bunătate pretinde ca el să acţioneze în favoarea celor care îl iubesc, distrugând sistemul rău care îi oprimă. Când el va face aceasta, adevărata pace va înflori pe tot pământul, în timp ce oamenii cu adevărat umili se vor închina în unitate lui Iehova, „Dumnezeul păcii“. — Filipeni 4:9.
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 20]
David şi Goliat/Ilustraţii biblice de Doré/Dover Publications, Inc.