Ororile nazismului sunt demascate

ÎN ANII ’20, în timp ce Germania se străduia să-şi revină în urma înfrângerii suferite în primul război mondial, Martorii lui Iehova erau ocupaţi cu distribuirea unor cantităţi imense de literatură biblică. Aceasta nu numai că îi aducea mângâiere şi speranţă poporului german, dar îl şi făcea conştient de faptul că militarismul dobândea o putere tot mai mare. Între anii 1919 şi 1933, Martorii au răspândit în medie opt cărţi, broşuri sau reviste fiecăreia dintre cele aproximativ 15 milioane de familii din Germania.

Revistele Epoca de aur şi Consolare îndreptau deseori atenţia spre tendinţele militariste din Germania. În 1929, cu mai mult de trei ani înainte ca Hitler să vină la putere, ediţia în limba germană a revistei Epoca de aur afirma cu îndrăzneală: „Naţional-socialismul este . . . o mişcare ce acţionează . . . direct în serviciul duşmanului omului, Diavolul“.

Cu puţin timp înainte ca Hitler să preia puterea, numărul din 4 ianuarie 1933 al revistei Epoca de aur spunea: „Se conturează la orizont promontoriul ameninţător al mişcării naţional-socialiste. Pare incredibil că un partid politic atât de nesemnificativ la origini, atât de neortodox în politica lui, reuşeşte, în decurs de câţiva ani, să ia proporţii care să eclipseze structura unui guvern naţional. Şi totuşi, Adolf Hitler şi partidul său naţional-socialist (naziştii) au realizat acest lucru rar întâlnit“.

Un apel pentru înţelegere

Hitler a devenit prim ministru al Germaniei pe data de 30 ianuarie 1933, iar câteva luni mai târziu, pe 4 aprilie 1933, biroul filialei din Magdeburg al Martorilor lui Iehova a fost confiscat. Totuşi, ordinul a fost revocat pe 28 aprilie 1933, iar proprietatea a fost înapoiată. Ce urma să se întâmple după aceea?

În pofida opoziţiei făţişe a guvernului lui Hitler, pe 25 iunie 1933, Martorii lui Iehova au organizat un congres în Berlin, Germania. Au fost prezente aproximativ 7 000 de persoane. Martorii şi-au prezentat cu claritate intenţiile: „Organizaţia noastră nu este de natură politică în nici o privinţă. Noi nu urmărim decât să le predăm oamenilor Cuvântul lui Iehova Dumnezeu, şi aceasta fără oprelişti“.

Astfel, Martorii lui Iehova au depus eforturi sincere ca să-şi prezinte poziţia. Care au fost consecinţele?

Începe atacul

Ferma poziţie de neutralitate adoptată de Martori, precum şi loialitatea lor faţă de Regatul lui Dumnezeu erau inadmisibile pentru guvernul lui Hitler. Naziştii nu erau dispuşi să tolereze vreun refuz în sprijinirea ideologiei lor.

Imediat după încheierea congresului de la Berlin, pe 28 iunie 1933, naziştii au confiscat din nou biroul filialei din Magdeburg. Ei au întrerupt întrunirile Martorilor şi au făcut arestări. Nu peste mult timp, Martorii au început să fie concediaţi de la locurile de muncă. Locuinţele le-au fost percheziţionate, iar ei au fost bătuţi şi arestaţi. La începutul anului 1934 naziştii le-au confiscat Martorilor 65 de tone de literatură biblică, pe care au ars-o în afara Magdeburgului.

Poziţia fermă a Martorilor

În pofida acestor atacuri de început, Martorii lui Iehova au rămas fermi pe poziţie şi au demascat în public opresiunea şi nedreptatea. În ediţia din 1 noiembrie 1933 a Turnului de veghere a apărut articolul „Nu vă temeţi de ei“. Acesta a fost pregătit special pentru Martorii din Germania, care au fost îndemnaţi să fie plini de curaj în faţa persecuţiei crescânde.

Pe 9 februarie 1934, J. F. Rutherford, preşedintele Societăţii Watch Tower, i-a trimis lui Hitler o scrisoare de protest în care se spunea: „Te poţi împotrivi oricărui om din câţi există, dar nu te poţi împotrivi lui Iehova Dumnezeu. . . . În numele lui Iehova Dumnezeu şi al Regelui Său uns, Cristos Isus, îţi cer să le ordoni tuturor funcţionarilor şi slujitorilor guvernamentali să le permită Martorilor lui Iehova din Germania să se întrunească în linişte şi să i se închine fără oprelişti lui Dumnezeu“.

Rutherford a stabilit data de 24 martie 1934 ca termen limită. El a spus că, dacă până la acea dată Martorii din Germania nu vor fi lăsaţi în pace, persecuţiile la care erau supuşi aceştia vor fi publicate în întreaga Germanie şi în toată lumea. Drept răspuns, naziştii au făcut abuzuri şi mai mari, trimiţându-i pe mulţi dintre Martorii lui Iehova în lagărele de concentrare recent înfiinţate. Astfel, Martorii au fost printre primii duşi în aceste lagăre.

Martorii demască atrocităţile naziste

După cum au promis, Martorii lui Iehova au început să demaşte atrocităţile care se petreceau în Germania. În repetate rânduri, Martorii de pe întregul glob au trimis scrisori de protest guvernului lui Hitler.

Pe 7 octombrie 1934, toate congregaţiile Martorilor lui Iehova din Germania s-au întrunit ca să audieze citirea scrisorii care le fusese trimisă funcţionarilor guvernului lui Hitler. În scrisoare se spunea: „Există un conflict direct între legea voastră şi legea lui Dumnezeu . . . De aceea, vă facem cunoscut prin prezenta că, indiferent de preţul pe care îl vom plăti, noi vom asculta de poruncile lui Dumnezeu, ne vom întruni pentru a studia Cuvântul Său şi ne vom închina şi îi vom sluji Lui aşa cum a poruncit El“.

În aceeaşi zi, Martorii lui Iehova din alte 49 de ţări au ţinut o adunare specială şi i-au trimis lui Hitler următoarea telegramă: „Tratamentul inuman la care îi supui pe martorii lui Iehova îi şochează pe toţi oamenii de bună credinţă de pe pământ şi dezonorează numele lui Dumnezeu. Încetează să-i mai persecuţi pe martorii lui Iehova; altfel, Dumnezeu te va distruge pe tine şi partidul tău naţionalist“.

Naziştii au răspuns aproape imediat înăsprindu-şi persecuţia. Hitler însuşi a strigat cu mânie: „Acest soi va fi exterminat în Germania!“ Însă cu cât se intensifica opoziţia, cu atât Martorii deveneau mai hotărâţi.

În 1935, revista Epoca de aur prezenta metodele de tortură inchizitorială ale regimului nazist şi sistemul de spionaj al acestuia. De asemenea, era dezvăluit faptul că obiectivul organizaţiei Tineretul Hitlerist era acela de a-i determina pe tinerii germani să nu mai creadă în Dumnezeu. Anul următor, o campanie efectuată de Gestapo în întreaga ţară a dus la arestarea a mii de Martori. La scurt timp după aceasta, pe 12 decembrie 1936, Martorii au răspuns şi ei cu o campanie prin care au răspândit în toată Germania o rezoluţie tipărită în zeci de mii de exemplare, rezoluţie prin care se protesta împotriva persecutării Martorilor lui Iehova.

Pe 20 iunie 1937, Martorii care erau încă liberi au distribuit un alt mesaj care abunda în detalii privitoare la persecuţie. În el erau menţionate numele unor funcţionari şi anumite date şi locuri în care avuseseră loc persecuţii. Gestapoul a rămas îngrozit văzând reuşita acestei acţiuni de demascare condusă de Martori.

Iubirea faţă de semeni este cea care i-a determinat pe Martori să avertizeze poporul german să nu se lase păcălit de viziunea grandioasă a unei glorioase domnii de o mie de ani a celui de-al treilea Reich. „Noi trebuie să spunem adevărul şi să avertizăm“, se arăta în broşura Face the Facts (Înfruntaţi realitatea), publicată în 1938. „Noi ne dăm seama că guvernul totalitarist . . . este produs de Satan ca substitut al Regatului lui Dumnezeu.“ Martorii lui Iehova au fost printre primele ţinte ale violenţei naziste, dar, cu toate acestea, ei şi-au exprimat cu glas tare dezaprobarea faţă de atrocităţile comise împotriva evreilor, a polonezilor, a celor handicapaţi etc.

Rezoluţia intitulată „Avertisment!“, adoptată în 1938 la un congres al Martorilor lui Iehova din Seattle, Washington, S.U.A., spunea: „Fasciştii şi naziştii, organizaţii politice radicale, au preluat în mod ilegal controlul asupra a numeroase ţări din Europa . . . Toţi oamenii vor fi înregimentaţi, toate libertăţile le vor fi luate şi cu toţii vor fi constrânşi să se supună stăpânirii unui dictator arbitrar, şi astfel străvechea Inchiziţie va fi pe deplin reînviată“.

Rutherford a ţinut pe calea undelor cu regularitate cuvântări înflăcărate despre natura satanică a nazismului. Aceste cuvântări au fost retransmise pretutindeni pe glob şi au fost tipărite în milioane de exemplare pentru a fi distribuite. Pe 2 octombrie 1938, el a ţinut discursul „Fascism sau libertate“, în care l-a demascat pe Hitler în termeni cât se poate de clari.

„În Germania, oamenii sunt în general paşnici“, spunea Rutherford. „Diavolul i-a dat putere lui Hitler, reprezentantul său, un om nesănătos la minte, crud, maliţios şi neîndurător . . . El îi persecută pe evrei deoarece aceştia au fost cândva poporul de legământ al lui Iehova şi purtători ai numelui lui Iehova, şi deoarece Cristos Isus a fost evreu.“

Pe măsură ce furia naziştilor împotriva Martorilor lui Iehova atingea noi culmi, acuzaţiile Martorilor deveneau şi mai usturătoare. Ediţia din 15 mai 1940 a revistei Consolare afirma: „Hitler este un copil al Diavolului atât de perfect, încât aceste cuvântări şi decizii curg prin el precum apa printr-un canal bine construit“.

Demascarea ororilor lagărelor

Deşi marea majoritate a oamenilor nu au ştiut nimic de existenţa lagărelor de concentrare decât abia în 1945, descrieri detaliate ale acestora au apărut deseori în publicaţiile Watch Tower din anii ’30. În 1937, de exemplu, revista Consolare vorbea despre experimentele cu gaze toxice care se făceau la Dachau. Până în 1940, în publicaţiile Martorilor au fost prezentate numele a 20 de lagăre, precum şi condiţiile de nedescris existente acolo.

De unde cunoşteau Martorii lui Iehova atâtea lucruri despre lagărele de concentrare? În 1939, la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, în lagăre şi în închisori erau deja închişi 6 000 de Martori. Istoricul german Detlef Garbe este de părere că Martorii constituiau pe atunci între 5 şi 10 la sută din totalul populaţiei din lagăre!

La un seminar despre Martori şi Holocaust, Garbe a afirmat: „Dintre cele 25 000 de persoane care au afirmat că sunt Martori ai lui Iehova la începuturile celui de-al treilea Reich, aproximativ 10 000 au fost închise pentru diferite perioade de timp. Dintre Martori, peste 2 000 au fost duşi în lagărele de concentrare. Aceasta înseamnă că dintre toate grupările religioase, Martorii lui Iehova au fost, cu excepţia evreilor, cei mai persecutaţi de SS-işti“.

În iunie 1940, revista Consolare spunea: „Atunci când Germania şi-a început războiul fulger, în Polonia existau 3 500 000 de evrei . . ., şi dacă rapoartele care ajung în Occident sunt exacte, distrugerea lor pare să fi ajuns departe“. În 1943, revista Consolare făcea remarca: „Naţiuni întregi, precum grecii, polonezii şi sârbii, sunt exterminate sistematic“. Până în 1946, Epoca de aur şi Consolare făcuseră cunoscut numele a 60 de închisori şi lagăre de concentrare.

Naziştii puşi în încurcătură de Martori

Deşi naziştii au încercat să stăvilească valul de literatură publicată de Watch Tower, un funcţionar berlinez a recunoscut următoarele: „Este greu să descoperi în Germania locurile secrete unde se mai tipăreşte încă literatura Studenţilor în Biblie; nimeni nu deţine adrese sau nume şi nici unul nu-l trădează pe celălalt“.

În pofida eforturilor sale disperate, Gestapoul nu a reuşit niciodată să prindă mai mult de jumătate din numărul total de Martori existenţi la un moment dat în Germania. Imaginaţi-vă dezamăgirea complicatului sistem de spionaj nazist — nu a putut aresta şi reduce la tăcere această micuţă armată şi nici nu a putut opri valul de literatură. Literatura a ajuns să fie distribuită pe străzi şi a pătruns chiar dincolo de gardurile cu sârmă ghimpată ale lagărelor de concentrare!

Triumf asupra barbariei

Naziştii, consideraţi experţi în distrugerea voinţei umane, au încercat cu disperare să-i determine pe Martorii lui Iehova să-şi încalce neutralitatea creştină, însă încercările lor au eşuat lamentabil. Cartea The Theory and Practice of Hell (Teoria şi practica infernului) spunea: „Trebuie recunoscut faptul că, din punct de vedere psihologic, SS-iştii nu au făcut niciodată faţă problemelor create de Martorii lui Iehova“.

Într-adevăr, Martorii, susţinuţi de spiritul lui Dumnezeu, au câştigat bătălia. Istoricul Christine King, rector al Universităţii Staffordshire din Anglia, a descris părţile aflate în conflict astfel: „De o parte [naziştii] uriaşi, puternici, aparent de neînvins. De cealaltă parte [Martorii] foarte, foarte mici . . ., neavând altă armă decât credinţa lor . . . Martorii lui Iehova au învins din punct de vedere moral puterea numită Gestapo“.

Martorii lui Iehova au fost o enclavă mică şi paşnică pe tărâmul nazist. Cu toate acestea, ei au purtat şi au câştigat o bătălie în felul lor — o bătălie pentru dreptul de a i se închina Dumnezeului lor, o bătălie ca să-şi iubească aproapele, o bătălie ca să rostească adevărul.

[Chenarul de la pagina 9]

Martorii au demascat existenţa lagărelor

DEŞI majoritatea oamenilor nu au auzit de Auschwitz, Buchenwald, Dachau şi Sachsenhausen decât după cel de-al doilea război mondial, aceste nume le erau bine cunoscute cititorilor revistelor Epoca de aur şi Consolare. Relatările Martorilor lui Iehova, strecurate cu mari riscuri afară din lagăre şi publicate în literatura Watch Tower, au demascat intenţiile criminale ale celui de-al treilea Reich.

În 1933, Epoca de aur publica primul dintre numeroasele rapoarte referitoare la existenţa lagărelor de concentrare din Germania. În 1938, Martorii lui Iehova au publicat cartea Crusade Against Christianity (Cruciadă împotriva creştinismului) în franceză, germană şi poloneză. Ea prezenta într-un mod bine documentat atacurile brutale ale regimului nazist împotriva Martorilor şi schiţe ale lagărelor de concentrare de la Sachsenhausen şi Esterwegen.

Laureat al premiului Nobel, dr. Thomas Mann scria: „Cuprins de cele mai mari emoţii, v-am citit cartea şi cutremurătorul ei material documentar. Nu pot descrie sentimentele de dezgust şi de silă care mi-au umplut inima în timp ce citeam cu atenţie aceste relatări despre degradarea umană şi despre cea mai oribilă cruzime. . . . Faptul de a trece sub tăcere aceste lucruri nu face decât să alimenteze indiferenţa morală a lumii . . . V-aţi făcut datoria atunci când aţi publicat această carte şi aţi scos la lumină aceste fapte“. — Sublinierea noastră.

[Chenarul de la pagina 10]

Martorii — printre primii deportaţi în lagăre

DOAMNA Geneviève de Gaulle, nepoata lui Charles de Gaulle, fost preşedinte al Franţei, a fost membră a Rezistenţei Franceze. După prinderea şi, în 1944, închiderea ei în lagărul de concentrare de la Ravensbrück, ea i-a întâlnit pe Martorii lui Iehova. După cel de-al doilea război mondial, doamna de Gaulle a ţinut în Elveţia mai multe conferinţe în care a vorbit deseori despre integritatea şi curajul Martorilor. Într-un interviu acordat pe data de 20 mai 1994, ea a declarat despre Martori următoarele:

„Ei au fost printre primii deportaţi în lagăr. Mulţi muriseră deja . . . Îi recunoşteam după semnul lor distinctiv. . . . Li se interzisese cu desăvârşire să vorbească despre convingerile lor sau să deţină vreo carte religioasă, îndeosebi Biblia, care era considerată cartea supremă a răzvrătirii. . . . Ştiu că unul [dintre Martorii lui Iehova], şi mi s-a spus că şi alţii, a fost executat pentru că poseda câteva pagini cu versete biblice. . . .

Ceea ce am admirat mult la Martore a fost faptul că aveau posibilitatea să plece din lagăr oricând ar fi dorit. Era suficient să semneze un document prin care să renunţe la credinţa lor. În fond, aceste femei, în aparenţă atât de slăbite şi de epuizate, au fost mai puternice decât SS-iştii, care deţineau puterea şi toate mijloacele necesare. [Martorii lui Iehova] aveau forţă proprie, iar în ce priveşte puterea voinţei lor, aceasta era de neînvins“.

[Chenarul de la pagina 11]

Conduita Martorilor în lagăre

DIN IUBIRE faţă de semeni — fie el colegul de celulă, colegul de baracă sau colegul de lagăr — Martorii şi-au împărţit nu numai hrana spirituală de care dispuneau, ci şi hrana fizică.

Un evreu care a supravieţuit lagărului de concentrare de la Buchenwald a declarat: „Acolo i-am întâlnit pe Bibelforscher. Ei mereu depuneau mărturie despre convingerile lor. De fapt, nimic nu-i putea opri să vorbească despre Dumnezeul lor. Ei le-au fost de mare ajutor altor prizonieri. Atunci când, pe 10 noiembrie 1938, din cauza pogromului a fost trimis în lagăr un număr mare de evrei, «Jehovah’s schwein», cum îi numeau gardienii, şi-au împărţit porţia lor de pâine cu evreii vârstnici şi lihniţi de foame, chiar dacă aceasta însemna să rămână fără hrană timp de patru zile“.

În mod asemănător, o evreică închisă în lagărul de la Lichtenburg a spus despre Martori: „Ei au fost un popor curajos, care şi-a îndurat cu răbdare soarta. Deşi prizonierilor păgâni li se interzisese să vorbească cu noi, aceste femei nu au respectat niciodată acest ordin. Ele s-au rugat pentru noi, ca şi cum am fi aparţinut familiei lor, şi ne-au implorat să rezistăm“.

[Chenarul de la pagina 12]

Eforturile de a infirma holocaustul au fost prezise

ÎN NUMĂRUL din 26 septembrie 1945, revista Consolare consemna faptul că în viitor se vor depune probabil eforturi pentru revizuirea istoriei şi infirmarea celor întâmplate. În articolul „A fost distrus nazismul?“ se menţiona:

„Propagandiştii cred că oamenii au o memorie scurtă. Intenţia lor este să şteargă istoria care s-a scurs şi, ascunzând dovezile incriminatoare, să se prezinte drept binefăcători“.

Revista lansa acest avertisment clarvăzător: „Nazismul va continua să-şi înalţe capul hidos până în momentul în care Iehova va lupta la Armaghedon“.

[Diagrama de la pagina 11]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Aceste schiţe ale lagărelor de concentrare au apărut în anul 1937 în publicaţiile Martorilor.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Cele 150 de persoane care lucrau în 1931 la biroul filialei din Magdeburg al Martorilor lui Iehova.

[Legenda fotografiilor de la pagina 8]

Publicaţiile Martorilor lui Iehova au demascat colaborarea dintre Biserică şi nazism.