Au rezistat ferm sub ocupaţia nazistă în Olanda
MUZEUL Memorial al Holocaustului, din Statele Unite (United States Holocaust Memorial Museum, USHMM), prezintă publicului larg cea mai mare colecţie din lume de obiecte şi filme care atestă crimele comise de nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial. Din 1993, când muzeul a fost deschis pentru public, aproximativ 12 milioane de vizitatori au văzut această expoziţie din Washington, D.C., expoziţie care se bucură de o popularitate tot mai mare.
Muzeul prezintă şi câteva dovezi documentare referitoare la persecuţia aprigă îndreptată împotriva Martorilor lui Iehova sub regimul nazist. În afară de exponatele permanente limitate, USHMM a prezentat o serie de programe speciale referitoare la Martorii lui Iehova. Aceste programe au adus în atenţia publicului exemple concrete de perseverenţă şi integritate din rândul Martorilor lui Iehova. La 8 aprilie 1999, muzeul a sponsorizat o manifestare specială, intitulată „Martorii lui Iehova din Olanda sub ocupaţia nazistă“. Acest program a fost ţinut în cele două mari săli de spectacole ale muzeului.
Programul a început cu cuvintele rostite de dna Sara Jane Bloomfield, directorul executiv al USHMM. Dna Bloomfield a arătat un interes sincer faţă de istoria Martorilor lui Iehova. Într-un interviu acordat revistei Treziţi-vă!, ea a explicat că se depun mari eforturi pentru ca publicul să cunoască mai bine integritatea Martorilor lui Iehova în timpul persecuţiei. „Evenimentele de acest gen sunt date publicităţii în aceeaşi manieră în care se procedează cu toate celelalte programe importante care se organizează la muzeu“, a spus ea.
Au fost prezenţi mai mulţi istorici, care au luat cuvântul în cadrul programului din acea seară. Unul dintre ei a fost dr. Lawrence Baron, profesor de istorie iudaică şi de istorie germană contemporană la Universitatea de Stat din San Diego. În discursul său, dr. Baron a declarat că „Martorii lui Iehova s-au opus în mod admirabil pentru a nu face vreun act de complicitate cu cel de-al treilea Reich“. El a remarcat că Martorii „au pus credinţa lor în Dumnezeu mai presus de ceea ce cerea statul nazist. Ei au considerat că cultul personalităţii adus lui Hitler era o formă laică de închinare şi au refuzat să aprobe zeificarea acestuia făcând semnul salutului nazist sau rostind «Heil Hitler». . . . Întrucât Dumnezeu le-a poruncit să-şi iubească semenii şi să nu-i ucidă pe ceilalţi, ei au refuzat serviciul militar. . . . Când cel de-al treilea Reich le-a ordonat să nu-şi mai ţină serviciile religioase, Martorii au dat obişnuitul răspuns: «Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni»“. Din această cauză, mulţi Martori din mai multe ţări europene au fost trimişi în lagăre de concentrare, au fost torturaţi şi chiar executaţi.
USHMM a invitat câţiva cercetători olandezi şi un grup de supravieţuitori ai Holocaustului să prezinte cazuri concrete în care Martorii lui Iehova din Olanda au fost persecutaţi de nazişti. La 29 mai 1940, la scurt timp după ce naziştii au ocupat Olanda, Martorii lui Iehova din această ţară, în număr de aproximativ 500, au fost scoşi în afara legii. Pe parcursul lunilor care au urmat, sute de Martori au fost arestaţi. În încercarea de a obţine numele altor Martori, autorităţile i-au torturat pe cei arestaţi. Până la sfârşitul războiului, peste 450 de Martori fuseseră arestaţi. Dintre aceştia, peste 120 au murit ca urmare directă a persecuţiei suferite.
Un cercetător olandez a explicat că filiala din Olanda a Societăţii Watch Tower are în arhivele ei „peste 170 de interviuri înregistrate pe casete video şi 200 de autobiografii scrise ale Martorilor lui Iehova din Olanda care au supravieţuit Holocaustului. Toate acestea arată că ceea ce a stat la baza acţiunilor Martorilor a fost iubirea lor faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii lor“.
Câţiva vorbitori au scos în evidenţă faptul că, spre deosebire de alte categorii de oameni care au fost şi ele ţinta persecuţiei naziste, majoritatea Martorilor lui Iehova şi-ar fi putut obţine libertatea prin simpla semnare a unei declaraţii prin care renunţau la convingerile lor. Totuşi, după cum au explicat atât vorbitorii, cât şi cei intervievaţi, marea majoritate a Martorilor au făcut o alegere raţională şi bine documentată, acceptând să fie persecutaţi în loc să facă compromis. Câţiva au semnat deoarece nu doreau să se mai asocieze cu Martorii lui Iehova.
Au fost unii care au semnat declaraţia deoarece fuseseră derutaţi. Aceştia nu au intenţionat niciodată să-şi abandoneze închinarea. Câţiva s-au simţit îndreptăţiţi moraliceşte să-i înşele pe persecutorii lor ca să obţină libertate şi să se întoarcă la activitatea lor de predicare. La un moment dat după ce au fost eliberaţi, ei au înţeles că, indiferent de motivele lor, făcuseră o greşeală semnând acea declaraţie.
Acest mod greşit de a judeca lucrurile nu a fost urmat de ostracizare. Când s-au întors la casele lor şi în congregaţiile lor, ei au primit ajutor spiritual. Printr-o scrisoare trimisă de filiala din Olanda a Societăţii Watch Tower, datată iunie 1942, Martorii din această ţară au fost îndemnaţi să înţeleagă împrejurările care i-au determinat pe unii să semneze acea declaraţie şi să-i trateze cu milă. Deşi ţara se afla încă sub ocupaţie nazistă, nu peste mult timp aceşti foşti deţinuţi au început din nou să predice, chiar dacă riscau mult făcând aceasta. Unii au fost arestaţi a doua oară. Unul dintre ei a fost chiar executat deoarece a refuzat să ia parte la activităţi militare.
În pofida multor suferinţe şi a anilor în care au desfăşurat în ilegalitate o lucrare periculoasă, plină de greutăţi, Martorii lui Iehova din Olanda au crescut la număr, de la aproximativ 500, câţi erau în 1940, la peste 2 000, în 1945, când conducerea nazistă a luat sfârşit. Curajul şi hotărârea lor de a asculta de Dumnezeu au stat ca mărturie elocventă până în zilele noastre.
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
Cercetătorii au vorbit în faţa celor prezenţi
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
Interviu luat unor supravieţuitori olandezi ai Holocaustului