Capitolul 31

Cum să aflu dacă este iubire adevărată?

IUBIREA . . . Pentru romanticii visători ea este o forţă misterioasă care pune stăpînire pe tine pe neaşteptate, un sentiment de extaz trăit doar o singură dată în viaţă. Iubirea, cred ei, este o problemă care implică doar inima, este ceva care nu poate fi înţeles, ci numai trăit. Iubirea învinge totul şi durează veşnic . . .

Acesta este clişeul romantic. Şi, fără nici o îndoială, a te îndrăgosti poate fi o experienţă de o frumuseţe unică. Ce este însă iubirea adevărată?

Dragoste la prima vedere?

David a întîlnit-o pentru prima oară pe Janet la o petrecere. A fost atras imediat de silueta ei zveltă şi de felul în care îi cădea părul pe ochi cînd rîdea. Janet a fost fermecată de ochii lui căprui închis, precum şi de vorbirea lui spirituală. Părea un caz de dragoste la prima vedere!

În cursul următoarelor trei săptămîni, David şi Janet au fost nedespărţiţi. Apoi, într-o seară, Janet a primit un telefon „răscolitor“ de la un fost prieten. Ea l-a chemat pe David să o consoleze. David însă, simţindu-se ameninţat şi dezorientat, a răspuns cu răceală. Dragostea pe care ei o credeau eternă a murit chiar în seara aceea.

Filmele, cărţile şi emisiunile TV vor să te facă să crezi că dragostea la prima vedere durează veşnic. Sigur, de obicei, atracţia fizică este la început cea care determină două persoane să se remarce reciproc. După cum explica un tînăr: „Este greu să «vezi» personalitatea cuiva“. Însă ce anume „iubeşti“ cînd legătura nu are decît cîteva ore sau zile? Nu este oare imaginea pe care i-o atribui tu acelei persoane? De fapt, nu ştii prea multe despre gîndurile, speranţele, temerile, planurile, obiceiurile, talentele sau capacităţile persoanei. Ai cunoscut doar exteriorul, nu „omul ascuns al inimii“ (1 Petru 3:4). Cît de durabilă poate fi o astfel de dragoste?

Aparenţele înşală

Mai mult, înfăţişarea exterioară poate fi înşelătoare. Biblia spune: „Dezmierdările sînt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă“. Ambalajul sclipitor al unui cadou nu-ţi spune nimic despre ceea ce se află înăuntru. De fapt, cele mai frumoase ambalaje pot acoperi un dar nefolositor. — Proverbele 31:30.

Un proverb spune: „Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în rîtul unui porc“ (Proverbele 11:22). Inelele de pus în nas erau o podoabă bine cunoscută în timpurile biblice. Ele erau foarte frumoase, confecţionate adesea din aur masiv. Natural, un astfel de inel ar fi fost prima bijuterie care ar fi atras atenţia cuiva asupra unei femei.

Proverbul compară în mod potrivit o femeie frumoasă, dar „fără minte“, cu „un inel de aur pus în rîtul unui porc“. Pur şi simplu, frumuseţea nu se potriveşte unei femei „fără minte“; este o podoabă inutilă. În definitiv, frumuseţea nu o face mai atrăgătoare, aşa cum un inel strălucitor nu înfrumuseţează un porc! Ce greşeală deci să te „îndrăgosteşti“ de înfăţişarea cuiva — şi să treci cu vederea ceea ce este persoana respectivă în interior.

„Nespus de înşelătoare“

Unii cred, totuşi, că inima omului nu greşeşte niciodată cînd este vorba de sentimentele sale. „Ascultă-ţi inima“, argumentează ei. „Vei şti cînd este iubire adevărată.“ Din nefericire, faptele contrazic o astfel de idee. Cu ocazia efectuării unui sondaj, 1 079 de tineri (între 18 şi 24 de ani) au relatat că au avut, în medie, şapte aventuri romantice pînă în acel moment. Majoritatea au recunoscut că fostele aventuri au fost simple pasiuni — sentimente trecătoare care s-au stins. Dar, „fără excepţie, [tinerii respectivi] au considerat aventura din acel moment ca fiind iubire“. Totuşi, într-o zi, majoritatea vor considera probabil aventura de acum la fel ca pe cele din trecut — o simplă pasiune.

Tragedia este că mii de tineri se căsătoresc în fiecare an avînd iluzia că sînt îndrăgostiţi, ca să afle în scurt timp că s-au înşelat amarnic. „Bărbaţi şi femei încrezătoare sînt atraşi [de pasiune] în nişte căsnicii nefericite, asemenea mieilor duşi la măcelărie“, spune Ray Short în cartea sa Sex, Love, or Infatuation.

„Cine se încrede în inima lui este un nebun“ (Poverbele 28:26). Mult prea des, judecata inimilor noastre este îndrumată în mod greşit sau deviată. De fapt, Biblia spune: „Inima este nespus de înşelătoare“ (Ieremia 17:9). Însă proverbul menţionat mai sus continuă: „Dar cine umblă în înţelepciune va fi scăpat“. Poţi şi tu scăpa de pericolele şi frustrările cu care s-au confruntat alţi tineri dacă înveţi să faci diferenţa între pasiune şi iubirea descrisă în Biblie — iubirea care nu dă niciodată greş.

Diferenţa dintre iubire şi pasiune

„Pasiunea este oarbă şi îi place să fie aşa. Nu-i place să privească realitatea în faţă“, recunoaşte Calvin, un tînăr de 24 ani. O fată de 16 ani, pe nume Kenya, a adăugat: „Cînd eşti îndrăgostit nebuneşte de cineva crezi că tot ceea ce face este perfect“.

Pasiunea este o falsă iubire. Este nerealistă şi egocentrică. Persoanele îndrăgostite au tendinţa de a spune: „Mă simt foarte importantă cînd sînt cu el. Nu pot dormi. Nu-mi vine să cred cît de extraordinar este totul“ sau, „Ea mă face să mă simt cu-adevărat bine“. Observi de cîte ori este folosit „mă“, sau „eu“? O relaţie bazată pe egoism este sortită eşecului! Observă însă cum descrie Biblia adevărata iubire: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu este invidioasă; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se aprinde de mînie, nu se gîndeşte la rău“. — 1 Corinteni 13:4, 5.

De vreme ce „nu caută folosul său“, iubirea bazată pe principiile biblice nu este nici egocentrică, nici egoistă. Este adevărat, un cuplu poate avea sentimente puternice de dragoste şi de atracţie reciprocă. Însă, aceste sentimente sînt echilibrate de raţiune şi de respect profund pentru celălalt. Cînd eşti îndrăgostit cu adevărat, veghezi la bunăstarea şi la fericirea celuilalt tot atît de mult ca şi la ale tale. Nu te lăsa copleşit de sentimentele care să-ţi distrugă raţiunea.

Un exemplu de iubire adevărată

Relatarea biblică despre Iacov şi Rahela ilustrează în mod viu această iubire. Acest cuplu s-a întîlnit la o fîntînă unde Rahela adăpa oile tatălui ei. Iacov s-a simţit imediat atras de ea nu numai pentru că „era frumoasă la statură şi frumoasă la faţă“, ci şi pentru că era o închinătoare a lui Iehova. — Geneza 29:1–12, 17.

După ce a petrecut o lună întreagă locuind împreună cu familia Rahelei, Iacov a mărturisit că s-a îndrăgostit de Rahela şi că dorea să se căsătorească cu ea. O simplă pasiune romantică? Deloc! Pe parcursul lunii aceleia, el a văzut-o pe Rahela în mediul ei — cum îi trata pe părinţii ei şi pe ceilalţi, cum se ocupa de munca ei de păstoriţă, cît de serios privea închinarea la Iehova. Fără îndoială că i-a văzut atît calităţile, cît şi defectele. Iubirea lui pentru ea nu era, prin urmare, un sentiment nestăvilit, ci o iubire neegoistă, bazată pe raţiune şi pe respect profund.

Astfel stînd lucrurile, Iacov a putut declara că era dispus să lucreze pentru tatăl ei timp de şapte ani ca s-o poată lua de soţie. Cu siguranţă că o pasiune nu ar fi durat atît! Numai o iubire adevărată şi un interes neegoist au făcut ca acei ani să pară „vreo cîteva zile“. Datorită acestei iubiri adevărate au fost ei în stare să-şi păstreze castitatea pe tot parcursul acelei perioade. — Geneza 29:20, 21.

Este nevoie de timp!

Adevărata iubire nu este, aşadar, afectată de timp. Într-adevăr, cea mai bună cale de a ne verifica sentimentele faţă de cineva este, adesea, aceea de a lăsa să treacă un anumit timp. În plus, aşa cum a observat o tînără pe nume Sandra: „Nimeni nu-şi dezvăluie personalitatea spunînd pur şi simplu: «Aşa sînt eu. Acum ştii totul despre mine»“. Nu, ci mai este nevoie şi de timp pentru a ajunge să cunoşti persoana care te interesează.

Timpul îţi permite şi să analizezi atracţia pe care o simţi în lumina Bibliei. Aminteşte-ţi, iubirea „nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său“. Se interesează prietenul tău de reuşita planurilor tale — sau numai de ale lui? Dovedeşte respect faţă de punctul tău de vedere, faţă de sentimentele tale? A exercitat presiuni asupra ta ca să faci lucruri care sînt cu adevărat ‘necuviincioase’, pentru a-şi satisface pasiunile egoiste? Are tendinţa să te înjosească în faţa altora sau să te laude? Răspunsurile la întrebări ca acestea te pot ajuta să-ţi apreciezi sentimentele într-un mod mai obiectiv.

O iubire fulgerătoare atrage după sine dezastrul. „M-am îndrăgostit, pur şi simplu, brusc şi nebuneşte“, explica Jill, o tînără de 20 de ani. S-a căsătorit după două luni de dragoste pasionată. Însă defectele ascunse înainte, acum au început să apară. Jill a început să-şi dezvăluie nestatornicia şi egocentrismul. Soţul ei, Rick, şi-a pierdut farmecul romantic şi a devenit egoist. După aproximativ doi ani de căsnicie, Jill l-a făcut într-o zi pe soţul ei „prost“, „leneş“ şi „ratat“ ca soţ. Rick i-a răspuns cu un pumn în faţă. Plîngînd, Jill a fugit de-acasă — şi de soţul ei.

Aplicarea sfaturilor biblice i-ar fi ajutat, fără îndoială, să-şi salveze căsnicia (Efeseni 5:22–33). Însă cît de diferită ar fi fost situaţia dacă s-ar fi cunoscut mai bine unul pe altul înainte de căsătorie! Ei nu ar fi iubit o „imagine“, ci o persoană reală — cu calităţile şi defectele ei. Aşteptările lor ar fi fost mai realiste.

Iubirea adevărată nu se naşte peste noapte. Şi nici persoana care va deveni un bun partener de căsătorie nu este neapărat cineva pe care să-l consideri nemaipomenit de atrăgător. Barbara, de exemplu, a întîlnit un tînăr de care recunoaşte că nu s-a prea simţit atrasă la început. „Dar pe măsură ce îl cunoşteam mai bine, îşi aminteşte Barbara, situaţia s-a schimbat. Am remarcat interesul lui Stephen pentru alţi oameni şi faptul că punea întotdeauna interesele altora mai presus de ale sale. Acestea erau calităţi despre care ştiam că nu trebuie să lipsească unui soţ bun. Am fost atrasă de el şi am început să îl iubesc.“ A rezultat o căsnicie trainică.

Cum poţi recunoaşte deci iubirea adevărată? Poate că şi inima ta îţi şopteşte ceva, dar încrede-te în mintea ta educată pe baza principiilor biblice. Caută să cunoşti mai mult decît „imaginea“ exterioară a unui om. Acordaţi relaţiei voastre timp să se dezvolte. Nu uita, pasiunea atinge un punct maxim în foarte scurt timp, apoi se risipeşte. Cu timpul, iubirea adevărată creşte tot mai mult în forţă şi devine „legătura desăvîrşirii“. — Coloseni 3:14.

Întrebări pentru discuţie

◻ De ce este periculos să te îndrăgosteşti de înfăţişarea cuiva?

◻ Poţi să te încrezi în inima ta pentru a recunoaşte iubirea adevărată?

◻ Care sînt cîteva deosebiri dintre iubire şi pasiune?

◻ Care este adeseori cauza ruperii relaţiilor dintre doi tineri? Este întotdeauna incorect acest lucru?

◻ Cum poţi învinge sentimentul că eşti respins după ce povestea de dragoste s-a sfîrşit?

◻ De ce este important să acordaţi timp pentru a vă cunoaşte unul pe altul?

[Text generic pe pagina 242]

Eşti îndrăgostit de o persoană sau de o „imagine“?

[Text generic pe pagina 247]

„Pasiunea este oarbă şi îi place să fie aşa. Nu-i place să privească realitatea în faţă.“ — Un tînăr de 24 de ani

[Text generic pe pagina 250]

„Acum nu mai pot fi decît politicoasă. Nu mai permit nimănui să se apropie de mine“

[Chenarul/Fotografia de la paginile 248, 249]

Cum pot depăşi o decepţie sentimentală?

Ştii sigur că aceasta este persoana cu care te vei căsători. Vă bucuraţi unul de compania celuilalt, aveţi interese comune şi simţiţi o atracţie reciprocă. Apoi, brusc, survine ruptura, într-o explozie de furie — sau într-un rîu de lacrimi.

În cartea sa The Chemistry of Love, dr. Michael Liebowitz aseamănă naşterea iubirii cu folosirea unui drog puternic. Dar, la fel ca în cazul unui drog, cînd această iubire se stinge poate provoca „crize de abstinenţă“. Şi nu are mare importanţă dacă este o simplă pasiune sau iubire adevărată. Ambele pot provoca aceeaşi stare euforică — şi aceeaşi dezamăgire dacă apare o ruptură.

Sentimentele de respingere, de ofensare şi, probabil, de mînie care apar în urma unei rupturi ar putea să-ţi întunece imaginea de viitor. O tînără se considera „rănită“ fiindcă fusese abandonată. „Acum nu mai pot fi decît politicoasă [cu cei de sex opus]“, spune ea. „Nu mai permit nimănui să se apropie de mine.“ Cu cît te angajezi mai mult într-o legătură, cu atît durerea provocată de ruptură este mai mare.

Da, într-adevăr, libertatea de a considera pe oricine îţi place drept un viitor partener se plăteşte scump: cu probabilitatea reală de a fi respins. Pur şi simplu, nu există nici o garanţie că se va naşte o iubire adevărată. Astfel, dacă cineva are intenţii sincere în timp ce începe să facă demersuri pentru a te cunoaşte mai bine, dar conchide mai tîrziu că o căsătorie ar fi un lucru neînţelept, nu înseamnă că te-a tratat incorect.

Problema este că te simţi rănit şi respins chiar şi atunci cînd ruptura este realizată cu foarte mult tact şi bunăvoinţă. Totuşi, acesta nu este un motiv de a-ţi pierde respectul de sine. Faptul că nu ai fost „drept“ în ochii acestei persoane nu înseamnă că nu vei fi drept în ochii altcuiva!

Încearcă să priveşti la rece fosta idilă. Este foarte probabil ca ruptura să fi scos în evidenţă defecte jenante la persoana de care erai îndrăgostit — lipsă de maturitate afectivă, nehotărîre, inflexibilitate, intoleranţă, lipsă de apreciere faţă de sentimentele tale. Acestea sînt trăsături nedorite la un partener de căsătorie.

Ce se întîmplă dacă celălalt pune capăt legăturii, iar tu eşti convins că ar fi ieşit o căsătorie reuşită? Fireşte că ai dreptul să-i spui celeilalte persoane ceea ce crezi. Poate că nu au fost, pur şi simplu, decît nişte neînţelegeri. Nu ajută la nimic dacă te înfurii sau strigi. Iar dacă celălalt insistă să vă despărţiţi, nu este necesar să te umileşti singur, cerşind cu lacrimi afecţiunea cuiva care, în mod evident, nu are nici un fel de sentimente pentru tine. Solomon a spus: „Căutarea îşi are timpul ei, şi pierderea timpul ei“. — Eclesiastul 3:6.

Ce se întîmplă dacă ai motive întemeiate să presupui că cineva s-a folosit, pur şi simplu, de tine, fără să fi avut vreodată intenţia sinceră de a se căsători? Nu trebuie să apelezi la represalii răzbunătoare. Poţi să fii convins că lipsa lui de sinceritate nu rămîne neobservată de Dumnezeu. Cuvîntul lui spune: „Cel plin de cruzime îşi tulbură însăşi carnea lui“. — Proverbele 11:17; compară cu Proverbele 6:12–15.

Din cînd în cînd, ai putea fi chinuit de singurătate sau de amintiri nostalgice. Dacă este aşa, n-ar fi rău să plîngi din toată inima. Faptul de a fi ocupat cu o activitate fizică sau în ministerul creştin poate fi, de asemenea, un ajutor (Proverbele 18:1). Gîndeşte-te la lucruri plăcute şi ziditoare (Filipeni 4:8). Confesează-te unui prieten apropiat (Proverbele 18:24). Chiar şi părinţii tăi îţi pot aduce multă consolare, chiar dacă tu consideri că eşti destul de matur ca să fii independent (Proverbele 23:22). Şi, mai presus de toate, confesează-te lui Iehova.

Acum vei simţi probabil nevoia să lucrezi la unele aspecte ale personalităţii tale. Optica ta cu privire la ceea ce cauţi la un partener de căsătorie este acum mai clară ca oricînd. Şi, fiindcă ai iubit şi ai pierdut, vei fi, fără îndoială, ceva mai prudent dacă vei întîlni, din întîmplare, pe cineva care îţi va plăcea — fapt care este foarte probabil.

[Tabelul de la pagina 245]

Este iubire sau pasiune?

IUBIREA PASIUNEA

[Legenda fotografiei de la pagina 244]

Un bărbat sau o femeie atrăgătoare, dar fără minte, este „ca un inel de aur pus în rîtul unui porc“

[Legenda fotografiei de la pagina 246]

O persoană care te înjoseşte mereu în faţa altora probabil că nu te iubeşte cu adevărat