Evidenţierea ideilor principale

CARE sunt ideile principale ale cuvântării? Ele nu sunt simple aspecte interesante pe care să le menţionezi în treacăt, ci idei importante ce trebuie dezvoltate pe larg. Sunt ideile absolut necesare pentru realizarea obiectivului stabilit.

Pentru a reuşi să scoţi bine în evidenţă ideile principale, este necesar să-ţi alegi şi să-ţi structurezi cu discernământ materialul. De obicei, când faci cercetări pentru o cuvântare, găseşti mai multe informaţii decât poţi prezenta. Cum ai putea şti pe care să le foloseşti?

În primul rând, gândeşte-te la cei din auditoriu. Sunt ei familiarizaţi cu subiectul sau le este aproape necunoscut? Sunt majoritatea de acord cu ceea ce spune Biblia despre acest subiect sau mai există şi sceptici? Ce probleme întâmpină când se străduiesc să aplice sfaturile Bibliei referitoare la acest subiect? În al doilea rând, asigură-te că ai clar în minte obiectivul pe care vrei să-l atingi prezentând acel subiect înaintea auditoriului. Ţinând cont de aceste două sugestii, analizează materialul şi păstrează doar informaţiile adecvate.

Dacă ai primit o schiţă ce-ţi indică tema şi ideile principale, urmăreşte-o îndeaproape. Dar prezentarea ta va câştiga mult în valoare dacă, în dezvoltarea fiecărei idei principale, vei ţine cont de sugestiile de mai sus. Când nu ţi se dă nici o schiţă, ai libertatea de a-ţi alege singur ideile principale.

Dacă ai clare în minte ideile principale şi ai stabilit şi ideile secundare, îţi va fi mult mai uşor să expui cuvântarea, iar publicul va putea trage mai multe foloase.

Metode de structurare a materialului. Există diverse metode de structurare a cuprinsului unei cuvântări. Pe măsură ce te vei familiariza cu ele, vei vedea că, în funcţie de obiectivul pe care-l urmăreşti, unele sunt deosebit de eficiente.

O metodă la îndemâna oricui este împărţirea pe idei (fiecare idee principală contribuie la înţelegerea subiectului sau la atingerea obiectivului propus). O altă metodă este abordarea cronologică (de exemplu, după ce menţionezi evenimentele dinaintea Potopului, poţi vorbi despre cele petrecute înainte de distrugerea Ierusalimului în 70 e.n., după care te poţi referi la ceea ce se întâmplă în zilele noastre). O a treia modalitate este menţionarea faptelor după principiul cauză-efect (această abordare poate urmări mai întâi cauza şi apoi efectul, sau invers; de exemplu, ai putea începe menţionând o situaţie actuală — efectul — şi apoi să prezinţi cauza). Cea de-a patra metodă constă în prezentarea unor antiteze (ai putea pune în contrast binele şi răul sau pozitivul şi negativul). Uneori, în expunerea unei cuvântări pot fi folosite mai multe metode.

Când a fost acuzat pe nedrept înaintea Sanhedrinului evreiesc, Ştefan a ţinut un discurs impresionant, abordând cronologic evenimentele. Citeşte Faptele 7:2–53 şi observă că alegerea ideilor nu a fost făcută la voia întâmplării. Ştefan a specificat la început că se referea la evenimente istorice pe care cei prezenţi nu le puteau contesta. Apoi, vorbind despre Iosif, el a arătat că, deşi fraţii acestuia îl renegaseră, Iehova l-a folosit pentru a le aduce eliberarea. După aceea, a amintit că evreii nu au ascultat de Moise, chiar dacă Dumnezeu s-a folosit de el. În încheiere, el a subliniat faptul că cei ce i-au provocat lui Isus moartea aveau acelaşi spirit ca şi evreii din generaţiile anterioare.

Nu folosi prea multe idei principale. Indiferent de tema abordată, sunt suficiente doar câteva idei esenţiale. În cele mai multe cazuri le poţi număra pe degetele de la o mână, chiar dacă tema durează 5, 10, 30 de minute sau chiar mai mult. Nu încerca să scoţi în evidenţă prea multe idei. În mod normal, auditoriul nu poate reţine decât câteva informaţii dintr-o cuvântare. Şi, cu cât cuvântarea este mai lungă, cu atât ideile principale trebuie să fie mai semnificative şi mai clare.

Indiferent de numărul ideilor principale, ai grijă să le dezvolţi suficient de bine pe toate. Lasă-i auditoriului timp să reflecteze la fiecare idee principală şi să şi-o întipărească bine în minte.

Cuvântarea ar trebui să degaje simplitate. Dar simplitatea nu depinde neapărat de volumul de informaţii prezentate. Dacă ţi-ai grupat ideile sub câteva subtitluri principale pe care le vei dezbate pe rând, discursul va fi uşor de urmărit şi greu de uitat.

Evidenţiază ideile principale. Când materialul este bine structurat, îţi este mai uşor să reliefezi ideile principale pe parcursul cuvântării.

Cea mai bună modalitate de evidenţiere a unei idei principale este aceea de a prezenta dovezi, texte biblice şi alte informaţii într-o manieră care să îndrepte atenţia asupra ideii principale şi să o dezvolte. Ideile secundare ar trebui, toate, să clarifice, să demonstreze sau să dezvolte ideea principală. Nu adăuga idei nerelevante numai pe motiv că sunt interesante. Când dezvolţi ideile secundare, explică bine legătura dintre acestea şi ideea principală pe care o susţin. Nu lăsa auditoriul să o ghicească. Ai putea indica această legătură repetând cuvintele-cheie care exprimă ideea principală sau menţionând din când în când esenţa ei.

Unii oratori scot în evidenţă ideile principale enumerându-le. Deşi subliniază ideile principale, această metodă nu ar trebui să înlocuiască alegerea cu grijă şi dezvoltarea logică a materialului propriu-zis.

Sau ai putea să menţionezi ideea principală chiar la început, după care să prezinţi argumentele care o susţin. Această metodă va ajuta auditoriul să aprecieze valoarea informaţiilor ce urmează a fi prezentate, accentuând totodată ideea principală aflată în discuţie. După dezbaterea amplă a punctului respectiv, ai putea să-l accentuezi încă o dată rezumându-l.

În ministerul de teren. Principiile discutate mai sus nu se aplică numai la cuvântările propriu-zise, ci şi la conversaţiile pe care le porţi în ministerul de teren. Când te pregăteşti, ţine cont de problemele serioase care-i preocupă pe cei din teritoriul tău şi alege o temă care să-ţi permită să explici cum vor fi soluţionate problemele respective potrivit speranţei oferite de Biblie. Alege pentru prezentarea acestei teme, să zicem, două idei principale şi stabileşte ce versete vei folosi pentru a le susţine. Gândeşte-te apoi la modul în care îţi vei începe discuţia. Această pregătire te va ajuta să capeţi flexibilitatea necesară unei conversaţii, precum şi să spui ceva de care locatarul să-şi amintească.