Să purtăm povara nedreptăţii

“Violenţa şi asuprirea sînt înaintea mea; cearta şi discordia continuă să crească. In prezenţa acesteia, legea este fără putere şi dreptatea nu se aplică nicidecum; căci cel rău îl încercuieşte pe cel drept, şi de aceea dreptatea este denaturată“. Hab. 1:3, 4, „The New Berkeley Version“.

 1. Cum descrie Eclesiastul 1:15 situaţia problemelor umane?

ASUPIREA, nedreptatea şi favoritismul sînt foarte obişnuite în această lume. O mulţime de neajunsuri pur şi simplu nu pot fi îndreptate, iar lipsurile în relaţiile umane sînt fără număr. Unul dintre cei mai înţelepţi domnitori din timpurile vechi, regele Solomon, spunea: „Ce este strîmb nu poate fi îndreptat, şi ce lipseşte nu poate fi pus la socoteală“. Ecles. 1:15.

EFECTELE NEFASTE ALE NEDREPTATII

 2. Ce au întrebat uneori iubitorii de dreptate şi pentru ce?

² Din pricina sentimentului de dreptate, mulţi oameni găsesc ca foarte dureros să vadă succesul aparent al acelora care sînt necinstiţi şi nu au respect pentru Dumnezeu şi pentru semenii lor. Ca şi profetul evreu Habacuc, iubitori ai dreptăţii s-au întrebat uneori: ‘Pentru ce nu face Dumnezeu ceva’? Hab. 1:2–4.

 3. (a) Cum au reacţionat unii faţă de prosperitatea aparentă a celor răi? (b) Cine a fost Asaf? (c) Ce a recunoscut el privitor la o perioadă particulară din viaţa sa?

³ Nedreptatea i-a clătinat pe unii servi ai lui Dumnezeu, făcînd loc unor grave îndoieli asupra valorii unei vieţi cinstite. Iată ce i s-a întîmplat lui Asaf,a un levit, muzician de vază în cursul domniei regelui David. El a scris compoziţii care au fost folosite timp de secole în adorarea publică a lui Iehova (2 Cron. 29:30). Impreună cu Heman şi Iedutun, Asaf ‘a profeţit cu harfe, cu instrumente cu coarde şi cu ţimbale’ (1 Cron. 25:1). Evident, asemenea profeţii implicau în interpretarea lor laude şi mulţumiri daduse lui Dumnezeu, fiind acompaniate cu muzică instrumentală. Probabil Asaf, Heman şi Iedutun au făcut aceasta cu sentimentul şi intensitatea caracteristică profeţilor. De altfel, expresiile lor puse pe muzică au transmit mesaje vitale israeliţilor. Cu adevărat, Asaf a fost foarte favorizat. Totuşi, în decursul unei anumite perioade din viaţa sa, el a ajuns să fie în gravă primejdie spirituală. In una din cîntările sale inspirate, Psalmul 73, Asaf recunoaşte: „Picioarele mele aproape se abătuseră, paşii mei aproape alunecaseră“. Ps. 73:2.

 4. In conformitate cu Ps. 73:3–9, ce a văzut Asaf încît s-a mîhnit atît de mult?

⁴ Ce lucru văzuse Asaf, lucru care a avut un efect atît de dezechilibrant asupra lui? Răspunsul îl găsim în cuvintele din Psalmul 73:3–9. Cînd Asaf a observat prosperitatea celui rău, a fost cuprins de invidie. Oameni fără scrupule se lăudau cu bogăţia pe care o acumulaseră prin mijloace necinstite. In ciuda nelegiurii lor, se părea că le merge foarte bine. Aparenţele extrioare dădeau toate indicaţiile că ei se bucurau de pace şi securitate. De fapt, în ciuda vieţii lor dezgustătoare ‘ei nu aveau chinurile de moarte’; iar viaţa lor părea a ajunge la un sfîrşit paşnic, fără chinurile oribile ale morţii. Ei aveau destulă hrana şi nici o problemă de sănătate nu intervenea în veselia meselor lor. Ochii lor nu erau adînciţi în fundul capului de foame, ci erau „bulbucaţi de grăsime“. Aceşti oameni au continuat să meargă fără ruşine pe căile lor rele. Aroganţa sau trufia le era ca o podoabă, „un colier“. Atît de multe erau faptele lor violente, încît ei erau ‘acoperiţi cu ele ca de un veşmint’. In orice timp erau îmbrăcaţi în violenţă. Avînd succes în planurile lor nedrepte, ei ‘au depăşit imaginaţiile inimilor lor’. Aceasta i-a încurajat să vorbească despre practicile lor necinstite „într-un stil rafinat“, într-un mod arogant. ‘Gura lor se înalţă pînă la ceruri, iar limba le cutreeră pămîntul’. Nu aveau nici un respect pentru nimeni din cer sau de pe pămînt. Limba le-a fost fără frîu, iar gurile lor scuipau cuvintele preferate.

 5. Ce cuvinte din Ps. 73:10, 11 arată că Asaf nu a fost singurul afectat de faptul de a nu fi pedepsite reuşitele de care profitau cei răi în ciuda nelegiuirii lor?

⁵ Asaf, în mod aparent, nu a fost singurul afectat nefavorabil de ceea ce a văzut sau auzit personal. El continuă să zică: „Prin urmare, el aduce pe poporul său aici şi apele de care acesta era plin sînt vărsate pentru ei. Si ei ziceau: ‘Cum a ajuns Dumnezeu să ştie? Si există cunoştinţă la Cel Preaînalt’“? (Ps. 73:10- 11). Cînd se gîndesc la modul în care se menţin cei răi pentru a reuşi în fărădelegile lor, cei drepţi găsesc situaţia foarte tulburător. Ei nu-şi pot scoate aceasta din minte. Ea le revine mereu în memorie, ca o băutură amară. Aceasta îi determină să întrebe: ‘Cum poate tolera Dumnezeu aceste lucruri? Nu vede el ce se petrece?b

 6. Ce l-a făcut pe Asaf să gîndească că a-l servi pe Iehova ar fi zadarnic?

⁶ Comparîndu-şi propria soartă cu starea de prosperitate a celor răi, Asaf exclamă: „Cu siguranţă, degeaba mi-am curăţit şi mi-am spălat mîinile în nevinovăţie. Si am ajuns să fiu hărţuit cît e ziua de lungă şi în fiecare dimineaţă sînt pedepsit“ (Ps. 73:12–14). De aceea psalmistul a început în realitate să creadă că era inutil să ducă o viaţă cinstită. In timp ce cei răi se bucurau de prosperitate, el era hărţuit în mod constant. El a simţit că Dumnezeu îl pedepsea sau îl mustra în fiecare dimineaţă. Cei răi, cu toate acestea, păreau să reuşească în cele mai necuviincioase fapte.

 7. Ce arată că psalmistul şi-a recunoscut eroarea?

⁷ Cu toate acestea, Asaf a priceput că nu era bine să se dedea la o astfel de gîndire. El a spus: „Dacă mi-aş fi permis să vorbesc în acest fel, aş fi trădat familia lui Dumnezeu. De aceea m-am hotărît să cuget la acest lucru pentru a-l pricepe, dar am constatat că e prea greu pentru mine“. (Ps. 73:15, 16, „The New English Bible“). Da, psalmistul recunoştea că felul cum vedea el serviciul pentru Dumnezeu ca fiind zadarnic, ar însemna în realitate neloialitate faţă de cei credincioşi. Apoi, de asemenea, dacă-şi dădea în vileag îndoiala putea să submineze credinţa unora. Cu toate că el încerca să-şi îndrepte gîndirea, Asaf, pur şi simplu, nu putea să se împace cu gîndul cum puteau cei răi să reuşească în faptele lor rele, în timp ce oamenii drepţi sufereau.

CUM SA NE PASTRAM ECHILIBRUL

 8. (a) Unde a mers psalmistul ca să-şi îndrepte felul său de gîndire? (b) Ce ar trebui să facem noi cînd devenim prea tulburaţi din cauza lucrurilor pe care le vedem?

⁸ Ce a făcut psalmistul pentru a-şi îndrepta felul de gîndire? Asaf a intrat în sanctuar. Acolo printre închinătorii adunaţi, el a ajuns să aprecieze just ceea ce era rezervat pentru cei răi. (Ps. 73:17). In mod asemănător, dacă eşti tulburat de ceea ce vezi, caută să afli răspunsul de la aceia care încearcă să fie cu toată inima în serviciul lor pentru Dumnezeu. Ce a ajuns Asaf să aprecieze? Citim: „Cu siguranţă, tu (Iehova) îi pui pe un pămînt alunecos. Tu i-ai făcut să cadă în ruină. O, cum au devenit ei un obiect de uimire într-o clipă? Cum au ajuns la sfîrşit, au fost aduşi la capătul vieţii lor prin spaime neaşteptate! Ca un vis după deşteptare, O Iehova, trezindu-te, le vei dispreţui chipul însuşi“ (Ps. 73:18–20).

 9. In conformitate cu Psalmii 49:6–12 şi 73:18–20, ce ar trebui să recunoaştem cu privire la prosperitatea aparenţă a celor răi?

⁹ Aceste cuvinte ale psalmistului dezvăluie un punct vital care poate să ne ajute să suportăm nedreptăţile unui sistem nelegiuit. Prosperitatea aparentă a celor răi este doar temporară. Deoarece viaţa lor se concentrează numai în jurul posesiunilor materiale trecătoare, ei stau „pe un pămînt alunecos“ şi sînt în primejdie constantă de a suferi o prăbuşire teribilă, pe neaşteptate şi fără vreo avertizare probabilă. In cele din urmă, moartea îi va ajunge la bătrîneţe, şi cîştigul lor dobîndit prin mijloace necinstite nu va fi de nici o valoare în asigurarea unei vieţi îndelungate (Ps. 49:6–12). Prosperitatea lor va fi asemenea unui vis care trece repede. S-ar putea întîmpla să-şi plătească faptele cu mult înainte de a ajunge la vîrsta bătrîneţii, legea neschimbătoare a lui Dumnezeu putînd intra în acţiune împotriva lor: Ce seamănă omul, aceea va şi recolta“ (Gal. 6:17). Deoarece au întors spatele Celui Preaînalt, singurul care putea să-i ajute, lovitura deplină a dezastrului vine să-i zdrobească. Ei sînt lăsaţi complet neajutoraţi, fără speranţă şi mîngîiere. Cînd Iehova se ridică astfel împotriva lor, el le va privi „chipul“, luxul şi poziţia cu dispreţ, drept ceva lipsit de valoare.

10. Avînd în vedere succesul aparent al celor răi, ce ar trebui să ţinem minte cu privire la scopul lui Dumnezeu?

¹⁰ Prin urmare, în decursul acelei nedreptăţi, cînd nelegiuirea şi asuprirea s-ar părea să înflorească, noi nu trebuie niciodată să uităm că cei răi nu sînt înlăturaţi într-adevăr cu ceva. Iehova Dumnezeu ia notă de ceea ce se întîmplă şi el permite ca lucrurile să se petreacă în armonie cu marele său scop. Uneori, cînd persoanele individuale apucă pe un drum greşit din care rezultă suferinţă, ei îşi vin în fire şi se întorc la Creator cu căinţă sinceră (2 Pet. 3:9). Pe de altă parte dacă se împietresc în căile lor rele, este clar pentru toţi observatorii că execuţia judecăţii lui Dumnezeu împotriva lor este pe deplin justificată. — Compară Romani 9:4–24.

11. Ce punct de vedere asupra timpului ne va ajuta să aşteptăm cu răbdare ca Iehova Dumnezeu să îndrepte nedreptăţile?

¹¹ Nouă ni s-ar putea părea că este nevoie de un timp relativ lung pînă cînd justiţia să intre în acţiune împotriva acelora care merită pedeapsă. Dar este un timp foarte scurt în ochii lui Dumnezeu cel etern. Biblia spune: „O mie de ani sînt în ochii tăi doar ca ziua de ieri cînd a trecut şi ca o strajă în timpul nopţii“. (Ps. 90:4). Cît de lungă ţi se pare astăzi ziua de ieri? Poate ai avut o zi de încercare şi ţi s-a părut că nu se va sfîrşi niciodată. Acum că ea s-a scurs nu ţi se pare aproape că nici n-a existat? Pentru Creator, o mie de ani sînt ca aceasta, de fapt, chiar aşa de scurtă ca o strajă de 4 ore în timpul nopţii. De aceea, durata de viaţă umană de 70 sau 80 de ani este efectiv inexistentă în ochii lui Dumnezeu. „Noi ne-am sfîrşit anii noştri întocmai ca o şoaptă“, a scris profetul Moise (Ps. 90:9) Da, scurta noastră existenţă ar putea fi comparată cu suflarea care trece de pe buzele noastre sub forma unei şoapte. Dacă ţinem seama că Iehova Dumnezeu promite că va da servilor săi loiali o eternitate de fericire trăită în pace şi securitate, chiar o viaţă întreagă de suferinţe extreme este nimic la urma urmei. Acest punct de vedere ne poate ajuta să fim răbdători cînd sîntem strîmtoraţi trebuind să facem faţă nedreptăţii, asupririi şi favoritismului.

12. (a) Care este pretenţia lui Satan cu privire la oameni? (b) Cum ne poate ajuta aceasta să purtăm povara nedreptăţii?

¹² Mai există încă un factor care ajunge în central atenţiei. Marele adversar al neamului omenesc, Satan Diavolul, susţine că aceia care servesc pe Dumnezeu sînt împinşi de egoism. Acest lucru reiese clar din acuzaţia pe care Satan a ridicat-o împotriva lui Iov: „Tot ce are omul va da în schimbul sufletului său. Spre încercare, întinde-ţi mîna, te rog, şi atinge-te de oasele lui şi de carnea lui şi vezi dacă nu te va blestema în faţă“ (Iov 2:4, 5). De aceea, prin menţinerea loialităţii faţă de Dumnezeu în faţa nedreptăţilor, noi putem demonstra că motivele care ne animă sînt bune, aşa cum a făcut Iov.

13. Cum putem evita să reacţionăm în împrejurări nefavorabile în felul descris în Psalmul 73:21, 22?

¹³ Dacă noi înşine sîntem victimele nedreptăţii din cauza unui prejudiciu sau al refuzului nostru de a face politică, trebuie să fim prudenţi să nu reacţionăm împotriva permisiunii lui Dumnezeu faţă de nedreptate numai pe baza sentimentelor sau senzaţiilor ca un animal lipsit de raţiune. Aceasta ne-ar putea face să ne mîhnim adînc înăuntrul nostru şi să ne pierdem echilibrul, făcîndu-ne să vedem lucrurile numai din punctul nostru de vedere şi orbindu-ne faţă de scopul lui Dumnezeu. Iată ce i s-a întîmplat şi lui Asaf. El recunoaşte: „Inima îmi era acră şi rinichii mei erau plini de durere adîncă, şi eram fără judecată şi nu puteam cunoaşte; am devenit ca un simplu animal, din punctul tău de vedere“. — Psalm 73:21, 22.

14. Ce relaţie ar trebui să ne străduim să păzim?

¹⁴ Indiferent de modul cum am putea face faţă personal, noi ar trebui să ne străduim din toată puterea să ne păzim relaţia cu Iehova Dumnezeu, căci înălţarea noastră va veni de la el. Iată ce a ajuns să aprecieze psalmistul. Citim: „Eu sînt mereu cu tine; mai apucat de mîna dreaptă. Cu sfatul tău mă vei călăuzi şi după aceea mă vei primi în slavă. Pe cine am eu în ceruri? Si în afară de tine nu-mi găsesc altă plăcere pe pămînt. Organismul meu şi inima mea încetează să mai funcţioneze. Dumnezeu este stînca inimii mele şi partea mea pentru timp nelimitat. Căci, iată cei ce se îndepărtează de tine vor pieri. Tu cu siguranţă vei reduce la tăcere pe oricine te părăseşte în mod imoral. Dar în ceea ce mă priveşte, apropierea de Dumnezeu este bună pentru mine. In Suveranul Domn Iehova mi-am aşezat refugiul, ca să vestesc toate lucrările tale“. — Ps. 73:23–28.

15. Cum ne va conduce Iehova spre glorie?

¹⁵ Ar trebui să ne aducem aminte că în nici o împrejurare Iehova Dumnezeu nu ne va abandona dacă îi rămînem credincioşi. El este întotdeauna cu noi. Cel Preaînalt ne va lua de mînă, pentru a ne conduce şi pentru a ne sprijini Sfatul sau îndrumarea lui Iehova va fi călăuza noastră pentru un viitor sigur şi fericit. In timp ce noi am putea fi înjosiţi pentru un timp, Iehova va prilejui o schimbare şi ne va conduce spre glorie şi onoare. Ca şi Asaf, noi nu avem pe nimeni altul decît pe Tatăl nostru ceresc, pe care putem conta pentru mîngîiere.

16. (a) In ce sens este Dumnezeu stînca inimii cuiva? (b) Cum poate Iehova să fie „partea“ noastră? (c) Ce ar trebui să ne străduim să facem în legătură cu lucrările minunate ale lui Iehova?

¹⁶ Fiind într-o poziţie aprobată înaintea lui Iehova, aceasta ar trebui să fie cea mai mare plăcere a noastră. Chiar dacă organismul şi inima noastră slabesc, Iehova ne va întări. El va da stabilitate inimilor noastre în aşa fel încît noi nu vom pierde nădejdea şi curajul în faţa adeversităţii. Cu adevărat, privilegiul de a ne bucura de intimitate cu Tatăl nostru ceresc şi de a fi în stare să-l servim, este unul din marile delicii, o posesiune de o valoare nepreţuită. Fie ca niciodată să nu părăsim aceasta, deoarece acest lucru ar însemna pentru noi nenorocire, ca şi pentru toţi cei care-l abandonează pe Iehova. Ca şi psalmistul, am putea să ne apropiem de Iehova, încredinţîndu-i lui toate grijile noastre. A face aşa este bine, căci acest lucru va promova fericirea şi bunăstarea noastră. Am putea relata lucrările minunate ale lui Iehova altora, întărind prin aceasta pe oricine are îndoieli.

17. Ce ar trebui să devină punctul central al vieţii noastre, şi cum ne va ajuta aceasta să suportăm nedreptăţile?

¹⁷ Cu adevărat, noi putem beneficia astăzi în mare măsură de ceea ce a raportat psalmistul din propria-i experienţă. In timp ce nedreptăţile văzute în acest sistem ar putea să fie tulburătoare, noi putem purta această sarcină cu succes, concentrîndu-ne vieţile în jurul serviciului lui Dumnezeu. Dacă facem aceasta, răsplata noastră este sigură (Evrei 6:10). De fapt, aşa de mare va fi răsplata, încît, prin comparaţie, orice încercare sau strîmtorare de care am putea avea parte va fi doar „trecătoare şi uşoară“. — 2 Cor. 4:17.

[Note de subsol]