DUPĂ LUCA
1 Întrucât mulți au încercat să întocmească o relatare a faptelor pe care noi le credem cu tărie,+ 2 așa cum ne-au fost transmise de cei care, de la început, au fost martori oculari+ și vestitori ai mesajului,+ 3 am hotărât și eu, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la începuturi, să ți le scriu în ordine logică,+ preadistinsule Teofil,+ 4 ca să fii convins că lucrurile care ți-au fost predate oral sunt demne de încredere.+
5 În zilele lui Irod,+ regele Iudeei, era un preot pe nume Zaharia, din grupul lui Abiia.+ Soția lui era o descendentă* a lui Aaron și se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, respectând în mod ireproșabil toate poruncile și legile lui Iehova. 7 Însă nu aveau copii, fiindcă Elisabeta era sterilă, iar amândoi erau înaintați în vârstă.+
8 Odată, Zaharia își îndeplinea serviciul de preot alături de grupul său+ înaintea lui Dumnezeu. 9 Potrivit obiceiului preoțesc, i-a venit rândul să intre în sanctuarul lui Iehova+ ca să ofere tămâie.+ 10 La ora când se oferea tămâie, tot poporul se ruga afară. 11 Și lui Zaharia i s-a arătat îngerul lui Iehova stând în dreapta altarului pentru tămâie. 12 Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat și a fost cuprins de frică. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, pentru că implorarea ți-a fost ascultată, iar soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.+ 14 Vei fi bucuros și foarte fericit și mulți se vor bucura de nașterea lui,+ 15 pentru că va fi mare în ochii lui Iehova.+ Dar nu va avea voie să bea nici vin, nici vreo altă băutură alcoolică.+ El va fi plin de spirit sfânt chiar înainte de a se naște*+ 16 și îi va întoarce pe mulți dintre israeliți* la Iehova, Dumnezeul lor.+ 17 El va merge înaintea lui* cu spiritul și cu puterea lui Ilie+ pentru a face ca inima taților să fie ca a copiilor+ și pentru a-i întoarce pe cei neascultători la înțelepciunea practică a celor drepți. Astfel, el va pregăti un popor pentru Iehova”.+
18 Zaharia i-a zis îngerului: „Cum pot fi sigur de aceasta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este și ea înaintată în vârstă”.+ 19 Îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel,+ care stă înaintea lui Dumnezeu,+ și am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți anunț această veste bună. 20 Dar iată că vei rămâne mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua în care vor avea loc aceste lucruri,+ pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul fixat”. 21 În acest timp, poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că întârzia atât de mult în sanctuar. 22 Când a ieșit, nu putea să le vorbească. Atunci ei și-au dat seama că avusese o viziune supranaturală în sanctuar. El le făcea semne, dar nu putea să spună nimic. 23 Când s-au încheiat zilele serviciului său sfânt, s-a dus acasă.
24 După câteva zile, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și a stat retrasă cinci luni; ea zicea: 25 „Iată ce a făcut Iehova pentru mine în aceste zile! El și-a îndreptat atenția spre mine ca să-mi înlăture rușinea din mijlocul oamenilor”.+
26 Când ea era în luna a șasea, îngerul Gabriel+ a fost trimis de Dumnezeu într-un oraș din Galileea, numit Nazaret, 27 la o fecioară+ promisă în căsătorie unui bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.+ 28 Când a intrat, îngerul i-a zis: „Pacea să fie cu tine, femeie căreia i s-a arătat o mare favoare! Iehova este cu tine”. 29 Dar ea s-a tulburat mult la auzul cuvintelor lui și încerca să înțeleagă ce însemna salutul acesta. 30 Atunci îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit favoare înaintea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată* și vei naște un fiu,+ căruia îi vei pune numele Isus.+ 32 El va fi mare+ și va fi numit Fiul Celui Preaînalt,+ iar Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său.+ 33 El va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna și Regatul său nu va avea sfârșit”.+
34 Dar Maria i-a zis îngerului: „Cum se va întâmpla lucrul acesta din moment ce n-am relații intime cu vreun bărbat?”.+ 35 Îngerul i-a răspuns: „Spiritul sfânt va veni peste tine+ și puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra sa. De aceea, cel ce se va naște va fi numit sfânt,+ Fiul lui Dumnezeu.+ 36 Și iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Ea, care era numită sterilă, este acum în luna a șasea, 37 fiindcă pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil”.+ 38 Atunci Maria a zis: „Iată sclava lui Iehova! Să mi se întâmple așa cum ai spus”. Apoi îngerul a plecat de la ea.
39 Astfel, în zilele acelea, Maria a pornit la drum, ducându-se în grabă în regiunea muntoasă, într-un oraș din Iuda. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilașul i-a săltat în pântece. Și Elisabeta s-a umplut de spirit sfânt 42 și a exclamat: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de am privilegiul să fiu vizitată de mama Domnului meu? 44 Pentru că iată, când am auzit salutul tău, copilașul mi-a săltat în pântece de bucurie. 45 Fericită este cea care a crezut, pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea lui Iehova se vor împlini în totalitate”.
46 Și Maria a zis: „Sufletul meu îl preamărește pe Iehova+ 47 și spiritul meu se bucură nespus de mult în Dumnezeu, Salvatorul meu,+ 48 fiindcă el și-a îndreptat privirea spre mine, sclava sa de condiție umilă.+ Și iată că de acum înainte toate generațiile mă vor numi fericită,+ 49 pentru că Cel puternic a făcut fapte mari pentru mine și sfânt este numele său.+ 50 Din generație în generație, el le arată îndurare celor ce se tem de el.+ 51 El a înfăptuit lucrări mărețe cu brațul său;+ i-a împrăștiat pe cei care sunt trufași în planurile inimii lor.+ 52 A dat jos de pe tronuri oameni puternici+ și a înălțat oameni de condiție umilă;+ 53 a săturat cu lucruri bune oameni flămânzi+ și a făcut ca oameni bogați să plece cu mâna goală. 54 A venit în ajutorul Israelului, slujitorul său, arătând că își amintește promisiunea de a avea îndurare+ 55 pentru totdeauna față de Avraam și descendența* lui,+ așa cum le-a spus strămoșilor noștri”. 56 Și Maria a rămas cu Elisabeta aproximativ trei luni, apoi s-a întors la casa ei.
57 Și a sosit timpul ca Elisabeta să nască; ea a dat naștere unui fiu. 58 Vecinii și rudele ei au auzit că Iehova îi arătase multă îndurare și s-au bucurat cu ea.+ 59 În ziua a opta au venit să circumcidă copilașul+ și voiau să-i pună numele tatălui său, Zaharia. 60 Dar mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Atunci ei i-au zis: „Niciuna dintre rudele tale nu are acest nume”. 62 Apoi l-au întrebat prin semne pe tatăl lui ce nume voia să-i dea. 63 El a cerut o tăbliță și a scris: „Ioan este numele lui”.+ Și toți au rămas uimiți. 64 Imediat, gura i s-a deschis, limba i s-a dezlegat și el a început să vorbească,+ lăudându-l pe Dumnezeu. 65 Toți cei ce locuiau în apropiere au fost cuprinși de uimire*, iar în întreaga regiune muntoasă a Iudeei a început să se vorbească despre toate aceste lucruri. 66 Și toți cei care le auzeau le păstrau în inima lor, zicând: „Ce va deveni copilașul acesta?”. Căci mâna lui Iehova era într-adevăr cu el.
67 Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de spirit sfânt și a profețit: 68 „Lăudat să fie Iehova, Dumnezeul Israelului,+ fiindcă și-a îndreptat atenția spre poporul său și i-a adus eliberarea!+ 69 El a ridicat pentru noi un corn de salvare+ în casa lui David, slujitorul său,+ 70 așa cum a spus prin gura profeților săi sfinți din vechime+ 71 că ne va salva de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc.+ 72 El a făcut aceasta ca să manifeste îndurare, așa cum le-a promis strămoșilor noștri, și ca să arate că își aduce aminte de legământul său sfânt,+ 73 de jurământul pe care i l-a făcut strămoșului nostru Avraam.+ 74 Potrivit acestui jurământ, el ne va da, după ce vom fi scăpați din mâinile dușmanilor, privilegiul de a îndeplini fără teamă un serviciu sacru pentru el, 75 cu loialitate și dreptate înaintea lui, în toate zilele noastre. 76 Iar tu, copilașule, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea lui Iehova ca să-i pregătești calea,+ 77 ca să faci cunoscut poporului său că va fi salvat prin iertarea păcatelor lor,+ 78 datorită compasiunii tandre a Dumnezeului nostru. Datorită acestei compasiuni, peste noi va veni lumina strălucitoare a zorilor+ 79 ca să-i lumineze pe cei ce stau în întuneric și în umbra morții+ și ca să ne îndrume pașii pe calea păcii”.
80 Și copilașul a crescut și s-a întărit în spirit. Ioan a locuit în pustiu până în ziua în care s-a arătat Israelului.
2 În zilele acelea, Cezar August a dat un decret prin care toată populația trebuia să se înregistreze. 2 (Acest prim recensământ+ s-a făcut când Quirinius era guvernatorul Siriei.) 3 Și toți oamenii s-au dus să se înregistreze, fiecare în orașul lui. 4 Astfel, și Iosif+ a urcat din Galileea, din orașul Nazaret, în Iudeea, în orașul lui David, numit Betleem,+ pentru că era din casa și din familia lui David. 5 El s-a dus să se înregistreze împreună cu Maria, care îi fusese deja dată în căsătorie+ și care acum se pregătea să nască.+ 6 În timp ce erau acolo, a venit vremea ca ea să nască. 7 Și l-a născut pe fiul ei, întâiul ei născut;+ l-a înfășat și l-a culcat într-o iesle,+ fiindcă nu mai găsiseră loc de găzduire.
8 În regiunea aceea erau niște păstori care trăiau sub cerul liber și care își păzeau noaptea turmele. 9 Deodată, îngerul lui Iehova a apărut înaintea lor și gloria lui Iehova a strălucit în jurul lor, iar ei s-au înfricoșat foarte tare. 10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci iată că vă anunț vestea bună despre o mare bucurie pe care o va avea tot poporul. 11 Fiindcă astăzi în orașul lui David+ vi s-a născut un salvator,+ care este Cristos Domnul.+ 12 Acesta va fi semnul pentru voi: veți găsi un prunc înfășat și culcat într-o iesle”. 13 Deodată, îngerului i s-a alăturat o mulțime din armata cerească,+ lăudându-l pe Dumnezeu și zicând: 14 „Glorie lui Dumnezeu în înălțimi și pace+ pe pământ printre oamenii bunăvoinței!”.
15 Când îngerii au plecat de la ei ca să se întoarcă în cer, păstorii și-au zis unul altuia: „Să mergem imediat la Betleem ca să vedem ce s-a întâmplat acolo, după cum ne-a spus Iehova”. 16 S-au dus deci repede acolo și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și pe prunc, care era culcat în iesle. 17 Când au văzut aceasta, au povestit ce li se spusese despre copilaș. 18 Toți cei care ascultau ce spuneau păstorii se mirau, 19 dar Maria păstra în minte toate aceste cuvinte și medita la ele în inima ei.+ 20 Apoi păstorii s-au întors, glorificându-l și lăudându-l pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le auziseră și le văzuseră și care au fost așa cum li se spusese.
21 După opt zile, când a sosit timpul să fie circumcis,+ copilului i s-a pus numele Isus, nume dat de înger înainte de a fi conceput.+
22 Iar când a venit timpul pentru purificarea lor potrivit Legii lui Moise,+ l-au dus la Ierusalim ca să-l prezinte lui Iehova, 23 după cum este scris în Legea lui Iehova: „Orice întâi născut* de sex bărbătesc să fie numit sfânt pentru Iehova”.+ 24 Și au oferit o jertfă potrivit cu ceea ce se spune în Legea lui Iehova: „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel domestic”.+
25 Și iată că în Ierusalim era un om pe nume Simeon. Acest om era drept și cu teamă de Dumnezeu. El aștepta mângâierea Israelului,+ iar spiritul sfânt era peste el. 26 De asemenea, Dumnezeu îi dezvăluise prin spiritul sfânt că nu va muri înainte de a-l vedea pe Cristosul lui Iehova.+ 27 Sub puterea spiritului, el a venit la templu; când părinții l-au adus aici pe copilașul Isus ca să îndeplinească pentru el obiceiul prevăzut de Lege,+ 28 Simeon a luat copilul în brațe și l-a lăudat pe Dumnezeu zicând: 29 „Acum, Domn Suveran, sclavul tău poate să moară în pace,+ așa cum ai spus, 30 pentru că ochii mei au văzut mijlocul prin care vei aduce salvarea*,+ 31 pe care l-ai pregătit sub privirile tuturor popoarelor,+ 32 o lumină+ pentru a îndepărta vălul de pe națiuni+ și o glorie a poporului tău, Israel”. 33 Tatăl și mama copilului se mirau de lucrurile spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat și apoi i-a zis Mariei, mama copilului: „Iată că acest copil este numit pentru căderea+ și ridicarea din nou a multora din Israel+ și pentru a fi un semn împotriva căruia se va vorbi+ 35 (da, o sabie lungă îți va străpunge sufletul),+ ca să fie descoperite gândurile multor inimi”.
36 Acolo era și o profetesă, Ana, fiica lui Fanuel, din tribul lui Așer. Această femeie era înaintată în vârstă; ea trăise cu soțul ei șapte ani după ce se căsătoriseră*, 37 iar acum era văduvă și avea 84 de ani. Ea nu lipsea niciodată de la templu și îndeplinea zi și noapte un serviciu sacru, cu post și implorări. 38 Chiar atunci, ea s-a apropiat de ei, i-a adus mulțumiri lui Dumnezeu și le-a vorbit despre copil tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalimului.+
39 Astfel, după ce au făcut toate lucrurile potrivit Legii lui Iehova,+ ei s-au întors în Galileea, în orașul lor, Nazaret.+ 40 Și copilașul creștea și se întărea, avea tot mai multă înțelepciune, iar favoarea lui Dumnezeu era peste el.+
41 Părinții lui obișnuiau să meargă an de an la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui.+ 42 Când el avea 12 ani, ei au urcat acolo, așa cum se obișnuia la sărbătoare.+ 43 Când s-a încheiat sărbătoarea, au pornit spre casă. Dar băiatul, Isus, a rămas în Ierusalim, iar părinții lui n-au observat. 44 Crezând că era în grupul cu care călătoreau, ei au mers cale de o zi; apoi au început să-l caute printre rude și cunoscuți. 45 Dar, pentru că nu l-au găsit, s-au întors la Ierusalim și l-au căutat peste tot. 46 După trei zile l-au găsit în templu, stând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. 47 Toți cei care îl ascultau erau uimiți de priceperea și de răspunsurile lui.+ 48 Când l-au văzut, părinții lui au rămas uluiți, iar mama lui i-a zis: „Copile, de ce te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl tău și cu mine te-am căutat disperați”. 49 Dar el le-a zis: „De ce m-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”.+ 50 Însă ei n-au înțeles ce le-a spus.
51 Apoi el a coborât cu ei, s-a întors la Nazaret și a continuat să asculte de ei.+ Mama lui păstra cu grijă toate aceste cuvinte în inima ei.+ 52 Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și în favoare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.
3 În al 15-lea an al domniei lui Tiberiu Cezar*, când Ponțiu Pilat+ era guvernatorul Iudeei, Irod,+ conducătorul Galileei, Filip, fratele lui, conducătorul ținutului Ituriei și al Trahonitei, iar Lisania, conducătorul Abilenei, 2 în zilele preotului principal Ana și ale lui Caiafa,+ cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan,+ fiul lui Zaharia,+ în pustiu.+
3 El a mers prin toată regiunea Iordanului, predicând botezul ca simbol al căinței pentru iertarea păcatelor,+ 4 așa cum este scris în cartea profetului Isaia: „Glasul cuiva strigă în pustiu: «Pregătiți calea lui Iehova! Faceți drepte cărările sale!+ 5 Orice vale trebuie umplută și orice munte și orice deal trebuie nivelate; căile strâmbe trebuie să devină drepte, iar căile denivelate, netede. 6 Și toți oamenii* vor vedea salvarea lui Dumnezeu*»”.+
7 Astfel, el le spunea mulțimilor care veneau la el ca să fie botezate: „Pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiți de mânia care va veni?+ 8 Dați roade care să arate căință. Să nu ziceți în sinea voastră: «Tatăl nostru este Avraam». Pentru că vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice copii lui Avraam din pietrele acestea. 9 De fapt, securea este deja la rădăcina pomilor. Orice pom care nu dă rod bun va fi tăiat și aruncat în foc”.+
10 Mulțimile îl întrebau: „Atunci ce trebuie să facem?”. 11 El le răspundea: „Cine are două cămăși* să-i dea una celui ce n-are niciuna și cine are de mâncare să facă la fel”.+ 12 Chiar și încasatorii de impozite veneau să fie botezați+ și îl întrebau: „Învățătorule, ce trebuie să facem?”. 13 El le zicea: „Să nu cereți* mai mult decât impozitul stabilit”.+ 14 De asemenea, soldații îl întrebau: „Ce trebuie să facem?”. Iar el le spunea: „Să nu hărțuiți* pe nimeni și să nu aduceți nimănui acuzații false,+ ci să vă mulțumiți cu solda voastră”.
15 Tot poporul era în așteptare și toți se gândeau în inima lor cu privire la Ioan: „Să fie el Cristosul?”.+ 16 Ioan a răspuns, zicându-le tuturor: „Eu vă botez cu apă, dar vine cel care este mai puternic decât mine, căruia nu sunt demn să-i dezleg curelele de la sandale.+ El vă va boteza cu spirit sfânt și cu foc.+ 17 El are în mână lopata de vânturat ca să-și curețe bine aria de treierat și să-și strângă grâul în hambar; însă pleava o va arde într-un foc ce nu poate fi stins”.
18 Ioan le-a dat multe alte îndemnuri și a continuat să anunțe vestea bună poporului. 19 Dar Irod, conducătorul Galileei, fiindcă fusese mustrat de Ioan cu privire la Irodiada, soția fratelui său, și la toate faptele rele pe care el, Irod, le făcuse, 20 l-a aruncat pe Ioan în închisoare,+ adăugând și această faptă rea la toate celelalte.
21 Când tot poporul a fost botezat, a fost botezat și Isus.+ În timp ce se ruga, cerul s-a deschis+ 22 și spiritul sfânt, care a apărut ca un porumbel*, a coborât peste el, iar din cer s-a auzit un glas: „Tu ești Fiul meu, cel iubit! Eu te-am aprobat”.+
23 Isus+ avea cam 30 de ani+ când și-a început lucrarea și era, așa cum se credea,
fiul lui Iosif,+
fiul lui Eli,
24 fiul lui Matat,
fiul lui Levi,
fiul lui Melchi,
fiul lui Ianai,
fiul lui Iosif,
25 fiul lui Matatia,
fiul lui Amos,
fiul lui Naum,
fiul lui Esli,
fiul lui Nagai,
26 fiul lui Maat,
fiul lui Matatia,
fiul lui Semein,
fiul lui Iosec,
fiul lui Ioda,
27 fiul lui Ioanan,
fiul lui Resa,
fiul lui Zorobabel,+
fiul lui Șealtiel,+
fiul lui Neri,
28 fiul lui Melchi,
fiul lui Adi,
fiul lui Cosam,
fiul lui Elmadam,
fiul lui Er,
29 fiul lui Isus,
fiul lui Eliezer,
fiul lui Iorim,
fiul lui Matat,
fiul lui Levi,
30 fiul lui Simeon,
fiul lui Iuda,
fiul lui Iosif,
fiul lui Ionam,
fiul lui Eliachim,
31 fiul lui Melea,
fiul lui Mena,
fiul lui Matata,
fiul lui Natan,+
fiul lui David,+
fiul lui Obed,+
fiul lui Boaz,+
fiul lui Salmon,+
fiul lui Nahșon,+
fiul lui Arni,
fiul lui Hețron,+
fiul lui Pereț,+
fiul lui Iuda,+
fiul lui Isaac,+
fiul lui Avraam,+
fiul lui Terah,+
fiul lui Nahor,+
fiul lui Reu,+
fiul lui Peleg,+
fiul lui Eber,+
fiul lui Șelah,+
36 fiul lui Cainan,
fiul lui Arpacșad,+
fiul lui Sem,+
fiul lui Noe,+
fiul lui Lameh,+
fiul lui Enoh,+
fiul lui Iared,+
fiul lui Mahalaleel,+
fiul lui Cainan,+
fiul lui Set,+
fiul lui Adam,+
fiul lui Dumnezeu.
4 Apoi Isus, plin de spirit sfânt, a plecat de la Iordan și a fost dus de spirit prin pustiu+ 2 40 de zile și acolo a fost ispitit de Diavol.+ La sfârșitul acelor zile i s-a făcut foame, pentru că nu mâncase nimic. 3 Atunci Diavolul i-a zis: „Dacă ești un fiu al lui Dumnezeu, spune-i acestei pietre să se facă pâine”. 4 Dar Isus i-a răspuns: „Este scris: «Omul nu trebuie să trăiască numai cu pâine»”.+
5 Și Diavolul l-a dus într-un loc înalt și i-a arătat într-o clipă toate regatele pământului locuit.+ 6 Apoi i-a zis: „Îți voi da autoritate peste toate aceste regate și gloria lor, căci mie mi-a fost dată+ și eu o dau cui vreau.+ 7 Dacă te vei închina o dată înaintea mea, va fi toată a ta”. 8 Isus i-a răspuns: „Este scris: «Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini și numai lui să-i aduci un serviciu sacru*»”.+
9 Atunci Diavolul l-a dus la Ierusalim, l-a pus pe parapetul templului și i-a zis: „Dacă ești un fiu al lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici,+ 10 fiindcă este scris: «El le va da poruncă îngerilor săi cu privire la tine, ca să te ocrotească» 11 și «Ei te vor purta pe mâini ca să nu-ți lovești piciorul de vreo piatră»”.+ 12 Isus i-a răspuns: „S-a spus: «Să nu-l pui la încercare pe Iehova, Dumnezeul tău»”.+ 13 Atunci Diavolul a încetat să-l mai ispitească și a plecat de la el, așteptând un alt moment potrivit.+
14 Și Isus, sub puterea spiritului*, s-a întors în Galileea,+ iar vestea despre el s-a răspândit în tot ținutul din jur. 15 El a început să predea în sinagogile lor și era apreciat de toți.
16 El a mers apoi la Nazaret,+ unde crescuse, și, potrivit obiceiului său din ziua sabatului, a intrat în sinagogă+ și s-a ridicat să citească. 17 I s-a înmânat sulul profetului Isaia. El a deschis sulul și a găsit locul unde era scris: 18 „Spiritul lui Iehova este peste mine, pentru că el m-a uns să le anunț săracilor vestea bună. El m-a trimis să le vestesc captivilor eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să le dau libertate celor zdrobiți+ 19 și să predic anul de bunăvoință al lui Iehova”.+ 20 Apoi a înfășurat sulul, i l-a dat înapoi slujitorului și s-a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra lui. 21 Atunci el le-a zis: „Astăzi s-a împlinit acest pasaj din Scripturi pe care tocmai l-ați auzit*”.+
22 Toți îl vorbeau de bine și se mirau de cuvintele plăcute pe care le spunea;+ ei ziceau: „Nu este acesta fiul lui Iosif?”.+ 23 Atunci el le-a spus: „Fără îndoială că veți aplica la mine zicala: «Doctore, vindecă-te pe tine!» și veți zice: «Fă și aici, în regiunea ta natală, lucrurile pe care am auzit că le-ai făcut în Capernaum!»”.+ 24 Apoi a zis: „Adevărat vă spun că niciun profet nu este primit în regiunea sa natală.+ 25 De exemplu, adevărat vă spun că erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis trei ani și șase luni și o foamete mare s-a abătut peste toată țara.+ 26 Totuși, Ilie n-a fost trimis la niciuna dintre femeile acelea, ci la o văduvă din Sarepta, din ținutul Sidonului.+ 27 De asemenea, erau mulți leproși în Israel pe timpul profetului Elisei. Totuși, niciunul dintre ei n-a fost curățat, în afară de Naaman, sirianul”.+ 28 Toți cei care ascultau aceste lucruri în sinagogă s-au umplut de mânie;+ 29 ei s-au ridicat, l-au scos imediat afară din oraș și l-au dus pe culmea muntelui* pe care era construit orașul lor, ca să-l arunce jos. 30 Dar el a trecut prin mijlocul lor și și-a continuat drumul.+
31 Apoi a coborât la Capernaum, un oraș din Galileea, și îi învăța pe oameni în sabat.+ 32 Oamenii erau uluiți de modul său de a preda,+ căci vorbea cu autoritate. 33 În sinagogă era un om cu un spirit necurat, cu un demon, care striga cu glas tare:+ 34 „Ah! Ce-avem noi de-a face cu tine, Isus Nazarineanule?+ Ai venit să ne distrugi? Știu prea bine cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”.+ 35 Dar Isus l-a mustrat zicând: „Taci și ieși din el!”. După ce l-a trântit pe om la pământ în mijlocul lor, demonul a ieșit din el fără să-i facă vreun rău. 36 Atunci toți au fost cuprinși de uimire și au început să-și spună unii altora: „Ce cuvinte! Le poruncește cu autoritate și cu putere spiritelor necurate și ele ies!”. 37 Și vestea despre el se răspândea în toate colțurile ținutului din jur.+
38 După ce a plecat de la sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon avea febră mare și ei l-au rugat să o ajute.+ 39 Atunci el s-a aplecat asupra ei și a certat febra, iar aceasta a lăsat-o. Ea s-a ridicat imediat și a început să le slujească.
40 La apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi, cu diferite boli, i-au adus la el. Punându-și mâinile peste fiecare dintre ei, el îi vindeca.+ 41 Și din mulți ieșeau demoni, care strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”.+ Dar el îi mustra și nu le permitea să vorbească,+ fiindcă știau că el era Cristosul.+
42 Însă, în zori, el a plecat de acolo și s-a dus într-un loc retras.+ Mulțimile au început să-l caute, iar când au ajuns în locul unde era, au încercat să-l împiedice să plece. 43 Dar el le-a zis: „Trebuie să anunț și în alte orașe vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta am fost trimis”.+ 44 Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea.
5 Odată, când Isus stătea lângă lacul Ghenezaret,+ mulțimea se înghesuia în jurul lui ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu. 2 Și el a văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele și își spălau plasele de pescuit.+ 3 Urcându-se în una dintre bărci, care era a lui Simon, Isus i-a cerut să o îndepărteze puțin de țărm. Apoi s-a așezat și, din barcă, a început să învețe mulțimile. 4 Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: „Ieși în larg unde apa este adâncă și aruncați-vă plasele de pescuit”. 5 Dar Simon i-a răspuns: „Învățătorule, noi am trudit toată noaptea și n-am prins nimic,+ dar la cuvântul tău voi arunca plasele de pescuit”. 6 După ce au făcut aceasta, au prins foarte mulți pești, iar plasele au început să li se rupă.+ 7 Atunci ei le-au făcut semn pescarilor* din cealaltă barcă să vină să-i ajute. Aceștia au venit și au umplut cele două bărci, astfel încât acestea erau cât pe ce să se scufunde. 8 Când a văzut aceasta, Simon Petru a căzut la genunchii lui Isus, zicând: „Îndepărtează-te de mine, Doamne*, pentru că sunt un om păcătos”. 9 Căci, văzând cât de mulți pești prinseseră, au fost cuprinși de uimire atât el, cât și cei care erau cu el, 10 precum și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei,+ care erau asociați cu Simon. Isus însă i-a zis lui Simon: „Nu te mai teme! De acum înainte vei pescui oameni*”.+ 11 Atunci ei au adus bărcile înapoi la țărm, au lăsat totul și l-au urmat.+
12 Altă dată, când Isus se afla într-un oraș, un om plin de lepră l-a văzut și a căzut imediat cu fața la pământ, implorându-l: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”.+ 13 Atunci el și-a întins mâna, l-a atins și a zis: „Vreau! Fii curățat!”. Și imediat lepra i-a dispărut.+ 14 El i-a poruncit omului să nu spună nimănui acest lucru+ și i-a zis: „Du-te însă și arată-te preotului și adu o ofrandă pentru purificarea ta, așa cum a poruncit Moise,+ ca mărturie pentru ei*”.+ 15 Totuși, vestea despre el continua să se răspândească și mari mulțimi se adunau ca să-l asculte și să fie vindecate de boli.+ 16 Însă el se ducea deseori în locuri pustii ca să se roage.
17 Într-o zi, el preda, iar fariseii și învățătorii Legii care veniseră din toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim erau așezați acolo. Puterea lui Iehova era peste el, ca să facă vindecări.+ 18 Și iată că niște oameni purtau pe o targă un om paralizat și încercau să-l ducă înăuntru și să-l pună înaintea lui Isus.+ 19 Dar, pentru că n-au putut să-l ducă înăuntru din cauza mulțimii, au urcat pe acoperiș și l-au coborât cu targa printre țigle în mijlocul celor ce se aflau în fața lui Isus. 20 Când le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”.+ 21 Atunci scribii și fariseii au început să vorbească între ei: „Cine este acesta care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Dumnezeu?”.+ 22 Dar Isus, dându-și seama ce gândeau, le-a răspuns: „La ce vă gândiți în inima voastră? 23 Ce este mai ușor? Să zici: «Păcatele îți sunt iertate» sau să zici: «Ridică-te și umblă»? 24 Dar, ca să știți că Fiul omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele . . .”. Apoi s-a întors spre omul paralizat și i-a spus: „Îți zic: Ridică-te, ia-ți targa și du-te acasă!”.+ 25 Atunci el s-a ridicat în fața lor, și-a luat targa pe care zăcea și s-a dus acasă, glorificându-l pe Dumnezeu. 26 Toți au rămas uimiți+ și au început să-l glorifice pe Dumnezeu. Cuprinși de teamă, au zis: „Astăzi am văzut lucruri extraordinare!”.
27 Apoi Isus a ieșit și a văzut un încasator de impozite, pe nume Levi, stând în locul unde se încasau impozite și i-a zis: „Urmează-mă!”.+ 28 Lăsând totul în urmă, el s-a ridicat și l-a urmat.+ 29 Și Levi a dat în casa lui un ospăț mare pentru el. Acolo se aflau mulți încasatori de impozite și alți oameni care mâncau cu ei.+ 30 Atunci fariseii și scribii lor au început să murmure împotriva discipolilor săi zicându-le: „De ce mâncați și beți cu încasatorii de impozite și cu păcătoșii?”.+ 31 Isus le-a răspuns: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii.+ 32 N-am venit să-i chem la căință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”.+
33 Ei i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc deseori și fac implorări și la fel fac discipolii fariseilor, dar ai tăi mănâncă și beau”.+ 34 Isus le-a răspuns: „Puteți să-i faceți pe prietenii mirelui să postească în timp ce mirele este cu ei? 35 Dar vor veni zile când mirele+ va fi luat de la ei și atunci, în zilele acelea, vor posti”.+
36 Și le-a mai spus o ilustrare: „Nimeni nu taie un petic dintr-o haină nouă ca să-l coasă la o haină veche. Dacă ar coase, peticul nou ar rupe haina veche, iar peticul luat din haina nouă nu s-ar potrivi cu haina veche.+ 37 De asemenea, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Dacă ar pune, vinul nou ar crăpa burdufurile și s-ar vărsa, iar burdufurile n-ar mai fi bune de nimic. 38 Vinul nou trebuie pus în burdufuri noi. 39 Niciun om care a băut vin vechi nu vrea din cel nou, fiindcă spune: «Cel vechi este bun»”.
6 Într-o zi de sabat, Isus trecea printre niște lanuri de grâu, iar discipolii săi smulgeau spice,+ le frecau în palme și le mâncau.+ 2 Atunci unii dintre farisei au zis: „De ce faceți ce nu este permis în sabat?”.+ 3 Dar Isus le-a răspuns: „N-ați citit niciodată ce a făcut David când lui și oamenilor care erau cu el li s-a făcut foame?+ 4 El a intrat în casa lui Dumnezeu și i s-au dat pâinile de prezentare. A mâncat și le-a dat și oamenilor care erau cu el, deși nimănui nu îi este permis să mănânce decât preoților”.+ 5 Apoi le-a spus: „Fiul omului este Domn al sabatului”.+
6 În altă zi de sabat,+ el a intrat în sinagogă și a început să predea. Acolo era un om care avea mâna dreaptă atrofiată.+ 7 Scribii și fariseii îl urmăreau pe Isus cu atenție; ei voiau să vadă dacă avea să-l vindece în sabat pentru a găsi un motiv să-l acuze.+ 8 El însă le cunoștea gândurile;+ de aceea, i-a zis omului cu mâna atrofiată*: „Ridică-te și stai în picioare în mijloc!”. Și el s-a ridicat și a stat în picioare. 9 Atunci Isus le-a zis: „Vă întreb: Este permis în sabat să faci un lucru bun sau un lucru rău, să salvezi sau să iei o viață?”.+ 10 După ce s-a uitat de jur împrejur la toți, i-a zis omului: „Întinde-ți mâna!”. El a întins-o, iar mâna i s-a vindecat. 11 Dar ei, clocotind de furie, au început să vorbească între ei despre ce puteau să-i facă lui Isus.
12 Într-una din acele zile, el s-a dus pe munte să se roage+ și toată noaptea s-a rugat lui Dumnezeu.+ 13 Când s-a făcut ziuă, i-a chemat la el pe discipolii săi și a ales dintre ei 12, pe care i-a numit „apostoli”:+ 14 Simon, pe care l-a numit și Petru, Andrei, fratele lui, Iacov, Ioan, Filip,+ Bartolomeu, 15 Matei, Toma,+ Iacov, fiul lui Alfeu, Simon numit „Cel zelos”, 16 Iuda, fiul lui Iacov, și Iuda Iscariot, care a devenit trădător.
17 El a coborât cu ei și s-a oprit pe un loc neted. Acolo erau o mare mulțime de discipoli ai săi și o mare mulțime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din regiunea de coastă a Tirului și a Sidonului, care veniseră să-l audă și să fie vindecați de boli.+ 18 Chiar și cei chinuiți de spirite necurate erau vindecați. 19 Toți cei din mulțime căutau să-l atingă,+ pentru că din el ieșea o putere+ care îi vindeca pe toți.
20 El și-a ridicat privirea spre discipolii săi și a spus:
„Fericiți sunteți voi, cei săraci,+ pentru că al vostru este Regatul lui Dumnezeu!+
21 Fericiți sunteți voi, cei care acum sunteți flămânzi, pentru că veți fi săturați!+
Fericiți sunteți voi, cei care acum plângeți, pentru că veți râde!+
22 Fericiți sunteți voi când oamenii vă urăsc,+ vă alungă din mijlocul lor,+ vă batjocoresc* și vă defăimează numele* din cauza Fiului omului!+ 23 Bucurați-vă în ziua aceea și exultați, căci iată că răsplata voastră este mare în cer, fiindcă aceleași lucruri le făceau strămoșii lor profeților!+
24 Dar vai de voi, bogaților,+ pentru că v-ați primit deja toată mângâierea!+
25 Vai de voi, cei care acum sunteți sătui, pentru că vă va fi foame!
Vai de voi, cei care acum râdeți, pentru că veți jeli și veți plânge!+
26 Vai de voi când toți oamenii vă vorbesc de bine,+ fiindcă la fel le făceau strămoșii lor profeților falși!
27 Dar vouă, celor care ascultați, vă spun: Continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri, să le faceți bine celor ce vă urăsc,+ 28 să-i binecuvântați pe cei care vă blestemă și să vă rugați pentru cei care vă insultă.+ 29 Dacă cineva te lovește peste un obraz, întoarce-i-l și pe celălalt, iar dacă cineva îți ia haina, nu-l împiedica să-ți ia nici cămașa.+ 30 Dă-i oricui îți cere,+ iar celui ce îți ia lucrurile, nu i le cere înapoi.
31 Mai mult, ceea ce vreți să vă facă vouă oamenii faceți-le* voi lor.+
32 Dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce merit aveți? Fiindcă și păcătoșii îi iubesc pe cei care îi iubesc.+ 33 Iar dacă le faceți bine celor care vă fac bine, ce merit aveți? Chiar și păcătoșii fac la fel. 34 Iar dacă îi împrumutați pe cei de la care sperați să primiți înapoi, ce merit aveți?+ Și păcătoșii îi împrumută pe cei păcătoși ca să primească înapoi tot atât. 35 Dimpotrivă, continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri, să faceți bine și să dați cu împrumut fără să sperați să primiți ceva înapoi.+ Răsplata voastră va fi mare și veți fi fii ai Celui Preaînalt, fiindcă el este bun cu cei nerecunoscători și răi.+ 36 Continuați să fiți îndurători, așa cum și Tatăl vostru este îndurător.+
37 Nu mai judecați și nu veți fi nicidecum judecați.+ Nu mai condamnați și nu veți fi nicidecum condamnați. Continuați să iertați* și veți fi iertați*.+ 38 Fiți darnici+ și vi se va da.+ Vi se va turna în poală o măsură bună, îndesată, scuturată și care dă pe dinafară. Căci cu măsura cu care măsurați vi se va măsura înapoi”.
39 Apoi le-a mai spus o ilustrare: „Poate un orb să-l călăuzească pe alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă*?+ 40 Elevul* nu este mai presus de învățătorul lui, dar cine este instruit în mod desăvârșit va fi ca învățătorul lui. 41 De ce te uiți la paiul din ochiul fratelui tău și nu vezi bârna din ochiul tău?+ 42 Cum poți să-i zici fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», când tu nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău și apoi vei vedea clar să scoți paiul din ochiul fratelui tău.+
43 Fiindcă niciun pom bun nu dă rod rău* și niciun pom rău* nu dă rod bun.+ 44 Fiecare pom se cunoaște după rodul lui.+ De exemplu, nu se adună smochine din spini, nici nu se culeg struguri dintr-o tufă de mărăcini. 45 Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul bun al inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul lui rău, fiindcă din plinătatea inimii vorbește gura.+
46 De ce îmi spuneți «Doamne!, Doamne!», dar nu faceți ce spun eu?+ 47 Vă voi spune cu cine se aseamănă cel care vine la mine, care aude cuvintele mele și le pune în practică:+ 48 Se aseamănă cu un om care, vrând să construiască o casă, a săpat adânc și i-a pus temelia pe stâncă. Apoi, când a avut loc o inundație, apele râului au izbit casa aceea, dar n-au putut s-o clatine, pentru că era bine construită.+ 49 Dar cine aude cuvintele mele și nu le pune în practică+ se aseamănă cu un om care a construit o casă direct pe pământ, fără temelie. Apele râului au izbit-o, iar casa s-a prăbușit imediat și a fost distrusă complet”.
7 După ce a spus poporului tot ce a avut de spus, a intrat în Capernaum. 2 Un centurion avea un sclav la care ținea foarte mult și care era grav bolnav, pe moarte.+ 3 Când a auzit despre Isus, a trimis la el niște bătrâni ai iudeilor ca să-l roage să vină și să-i vindece sclavul. 4 Ei au venit la Isus și au început să-l roage stăruitor: „Merită să faci aceasta pentru el, 5 fiindcă iubește națiunea noastră și el a fost cel care ne-a construit sinagoga”. 6 Isus a plecat cu ei; dar, când era aproape de casă, centurionul a trimis niște prieteni să-i spună: „Domnule, nu te deranja să vii, fiindcă nu sunt demn să te primesc sub acoperișul meu.+ 7 Eu nu m-am considerat demn nici măcar să vin la tine. Dar spune un cuvânt și slujitorul meu se va vindeca. 8 Pentru că și eu sunt un om aflat sub autoritatea altora și am soldați în subordine; și îi spun unuia: «Du-te!» și se duce, și altuia: «Vino!» și vine, și sclavului meu: «Fă asta!» și face”. 9 Când Isus a auzit aceste lucruri, a rămas uimit și, întorcându-se spre mulțimea care îl urma, a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare”.+ 10 Când cei trimiși de centurion s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav sănătos.+
11 La scurt timp după aceea, Isus a plecat spre un oraș numit Nain, iar discipolii săi și o mare mulțime îl însoțeau. 12 Când a ajuns aproape de poarta orașului, iată că era adus afară un mort, singurul fiu al unei femei,+ care era și văduvă. Cu ea erau foarte mulți oameni din oraș. 13 Când Domnul a văzut-o, i s-a făcut milă de ea+ și i-a zis: „Nu mai plânge!”.+ 14 Apoi s-a apropiat și a atins targa pe care era mortul, iar cei care o duceau s-au oprit. Atunci el a spus: „Tinere, îți zic: Scoală-te*!”.+ 15 Și mortul s-a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească, iar Isus i l-a dat mamei lui.+ 16 Atunci toți au fost cuprinși de uimire* și au început să-l glorifice pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat în mijlocul nostru”+ și „Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre poporul său”.+ 17 Vestea aceasta referitoare la el s-a răspândit în tot ținutul din jur și în toată Iudeea.
18 Ioan a aflat toate aceste lucruri de la discipolii săi.+ 19 Atunci Ioan i-a chemat pe doi dintre ei și i-a trimis la Domnul ca să-l întrebe: „Tu ești Cel care trebuie să vină+ sau să așteptăm pe altcineva?”. 20 Când au ajuns la el, bărbații i-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine să te întrebăm: «Tu ești Cel care trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?»”. 21 În ceasul acela, el i-a vindecat pe mulți oameni chinuiți de boli,+ de afecțiuni grave și de spirite rele și le-a dăruit vederea multor orbi. 22 Și le-a răspuns: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ce ați văzut și ați auzit: Acum orbii văd,+ șchiopii umblă, leproșii sunt curățați, surzii aud+ și morții sunt sculați, iar săracilor le este anunțată vestea bună.+ 23 Fericit este cel care nu găsește motiv de poticnire în mine”.+
24 După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați mers să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt?+ 25 Ce ați mers să vedeți? Un om îmbrăcat în haine scumpe*?+ Cei ce poartă haine elegante și trăiesc în lux sunt în case regale. 26 Atunci ce ați mers să vedeți? Un profet? Da, vă spun, el este profet, și chiar mai mult decât un profet.+ 27 El este cel despre care s-a scris: «Iată că îl trimit pe mesagerul meu înaintea ta*, iar el va pregăti calea înaintea ta».+ 28 Vă spun că printre toți cei născuți de femei nu este niciunul mai mare decât Ioan, dar cel care este mai mic în Regatul lui Dumnezeu este mai mare decât el”.+ 29 (Când au auzit lucrul acesta, tot poporul și încasatorii de impozite au spus că Dumnezeu este drept, căci fuseseră botezați cu botezul lui Ioan.+ 30 Dar fariseii și cei care erau experți în Lege nesocotiseră voința* lui Dumnezeu cu privire la ei+ refuzând să fie botezați de el.)
31 „Cu cine aș putea deci să-i compar pe oamenii din această generație și cu cine se aseamănă ei?+ 32 Se aseamănă cu niște copilași care stau în piață și strigă unii la alții: «V-am cântat din flaut, dar n-ați dansat, ne-am tânguit, dar n-ați plâns». 33 Tot așa, a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine și nu bea vin,+ și totuși ziceți: «Are demon!». 34 A venit Fiul omului, care mănâncă și bea, și totuși ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al încasatorilor de impozite și al păcătoșilor!».+ 35 Cu toate acestea, înțelepciunea se recunoaște după roadele ei*.”+
36 Și unul dintre farisei îl ruga să ia masa cu el. Astfel, Isus a intrat în casa fariseului și s-a așezat* la masă.+ 37 Și iată că o femeie cunoscută în oraș ca păcătoasă a aflat că el lua masa* în casa fariseului și a adus un vas de alabastru cu ulei parfumat.+ 38 Ea s-a așezat în spatele lui, la picioare, și a început să plângă; îi uda picioarele cu lacrimile ei și i le ștergea cu părul ei. De asemenea, îi săruta cu tandrețe picioarele și turna pe ele ulei parfumat. 39 Văzând acest lucru, fariseul care îl invitase și-a zis: „Dacă omul acesta ar fi cu adevărat profet, ar ști cine este femeia care îl atinge și ce fel de femeie este ea, o păcătoasă”.+ 40 Atunci Isus i-a zis: „Simon, vreau să-ți spun ceva”. El a zis: „Spune, Învățătorule!”.
41 „Doi oameni îi erau datori unui om care îi împrumutase: unul îi datora 500 de dinari, iar celălalt, 50. 42 Întrucât nu aveau de unde să plătească, el i-a iertat cu mărinimie pe amândoi. Care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon i-a răspuns: „Cred că cel căruia i-a iertat mai mult”. El i-a zis: „Ai răspuns corect”. 44 Apoi s-a întors spre femeie și i-a zis lui Simon: „Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta și tu nu mi-ai dat apă ca să-mi fie spălate picioarele. Dar această femeie mi-a udat picioarele+ cu lacrimile ei și mi le-a șters cu părul ei. 45 Tu nu m-ai sărutat, dar, de când am venit aici, această femeie n-a încetat să-mi sărute picioarele cu tandrețe. 46 Tu nu mi-ai turnat ulei pe cap, dar această femeie mi-a turnat ulei parfumat pe picioare. 47 De aceea, îți spun că păcatele ei, deși multe*, sunt iertate,+ pentru că a iubit mult.+ Dar cui i se iartă puțin iubește puțin”. 48 Apoi i-a zis femeii: „Păcatele îți sunt iertate”.+ 49 Atunci cei care stăteau* la masă cu el și-au zis unul altuia: „Cine este acest om care iartă până și păcatele?”.+ 50 Dar el i-a zis femeii: „Credința ta te-a salvat.+ Mergi în pace!”.
8 La scurt timp după aceea, el a mers din oraș în oraș și din sat în sat, predicând și anunțând vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu.+ Cu el erau Cei doisprezece, 2 precum și unele femei care fuseseră eliberate de spirite rele și vindecate de boli: Maria, numită Magdalena,+ din care ieșiseră șapte demoni, 3 Ioana+ – soția lui Cuza, supraveghetorul casei lui Irod – , Suzana și multe alte femei, care le slujeau cu bunurile lor.+
4 Când o mare mulțime s-a strâns împreună cu cei care veneau la el din diferite orașe, el le-a spus o ilustrare:+ 5 „Un semănător a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna, unele semințe au căzut de-a lungul drumului și au fost călcate în picioare, iar păsările cerului le-au mâncat.+ 6 Unele au căzut pe stâncă și, după ce au încolțit, s-au uscat pentru că nu aveau umezeală.+ 7 Altele au căzut printre spini, iar spinii care au crescut odată cu ele le-au înăbușit.+ 8 Dar altele au căzut pe pământ bun, au încolțit și au dat rod însutit”.+ După ce a spus aceste lucruri, a exclamat: „Cine are urechi de auzit să audă!”.+
9 Dar discipolii săi l-au întrebat ce însemna ilustrarea aceasta.+ 10 El a zis: „Vouă vă este permis* să înțelegeți secretele sacre ale Regatului lui Dumnezeu, dar celorlalți le vorbesc folosind ilustrări,+ pentru ca, deși privesc, să privească în zadar și, deși aud, să nu înțeleagă.+ 11 Iată ce înseamnă ilustrarea: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.+ 12 Semințele căzute de-a lungul drumului sunt cei care au auzit, dar apoi vine Diavolul și ia cuvântul din inima lor ca să nu creadă și să nu fie salvați.+ 13 Cele de pe stâncă sunt cei care, când aud cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină. Ei cred o vreme, însă, în timp de încercări, renunță.+ 14 Cât despre cele care au căzut printre spini, acestea sunt cei care au auzit, dar, pentru că se lasă distrași de îngrijorările, bogățiile+ și plăcerile vieții acesteia,+ sunt complet înăbușiți și nu ajung niciodată la maturitate.+ 15 Cât despre cele căzute pe pământ bun, acestea sunt cei care, după ce au auzit cuvântul cu o inimă sinceră și bună,+ îl păstrează și, perseverând, dau rod.+
16 Nimeni, după ce aprinde o lampă, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune pe lampadar, pentru ca aceia care intră să vadă lumina.+ 17 Căci nu este nimic ascuns care să nu fie dezvăluit și nimic tăinuit cu grijă care să nu ajungă cunoscut și să nu iasă la lumină.+ 18 De aceea, fiți atenți cum ascultați, fiindcă celui ce are i se va mai da,+ dar celui ce n-are i se va lua chiar și ce crede că are”.+
19 Mama și frații lui+ au venit să-l vadă, dar nu puteau să ajungă la el din cauza mulțimii.+ 20 Atunci i s-a spus: „Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă”. 21 El le-a răspuns: „Mama mea și frații mei sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl respectă”.+
22 Într-o zi, Isus și discipolii săi au urcat într-o barcă și el le-a zis: „Să trecem pe celălalt mal al lacului”. Și au plecat.+ 23 Dar, în timp ce vâsleau, el a adormit. Și pe lac s-a stârnit o mare vijelie, iar barca a început să se umple de apă, astfel că ei erau în pericol.+ 24 Atunci s-au dus la el și l-au trezit zicând: „Învățătorule, Învățătorule, murim!”. El s-a ridicat, a certat vântul și marea înfuriată, iar ele s-au potolit. Și s-a așternut liniștea.+ 25 Apoi le-a zis: „Unde vă este credința?”. Dar ei erau cuprinși de frică și uluiți și își ziceau unii altora: „Cine este, de fapt, omul acesta? Căci el poruncește până și vânturilor și apei, iar ele îl ascultă”.+
26 Și au tras la mal în regiunea gherasenilor,+ aflată pe țărmul opus Galileei. 27 Când Isus a coborât pe țărm, i-a ieșit înainte, din oraș, un om demonizat. De mult timp, acesta nu mai purta haine și nu mai locuia într-o casă, ci printre morminte*.+ 28 Văzându-l pe Isus, a țipat, a căzut înaintea lui și a zis cu glas tare: „Ce-am eu de-a face cu tine, Isus, Fiu al Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui”.+ 29 (Fiindcă Isus îi poruncise spiritului necurat să iasă din om. Spiritul pusese stăpânire pe om de multe ori*,+ iar el fusese în repetate rânduri legat cu lanțuri și obezi și ținut sub pază, dar rupea legăturile și era purtat de demon în locuri retrase.) 30 Isus l-a întrebat: „Care îți este numele?”. El a zis: „Legiune”, căci în el intraseră mulți demoni. 31 Și ei îl implorau să nu le poruncească să se ducă în abis.+ 32 Acolo, pe munte, păștea o turmă mare de porci.+ Astfel, ei l-au implorat să-i lase să intre în porci. Și el i-a lăsat.+ 33 Atunci demonii au ieșit din om și au intrat în porci, iar turma s-a repezit spre malul abrupt, a căzut în lac și s-a înecat. 34 Când au văzut ce se întâmplase, păzitorii turmei au luat-o la fugă și au povestit lucrul acesta în oraș și în ținutul din jur.
35 Atunci oamenii au ieșit să vadă ce se întâmplase. Au ajuns la Isus și l-au găsit pe omul din care ieșiseră demonii: era îmbrăcat și sănătos la minte și stătea la picioarele lui Isus.+ Și s-au înfricoșat. 36 Cei care văzuseră totul le-au povestit cum fusese vindecat* demonizatul. 37 Atunci mulți oameni din regiunea gherasenilor i-au cerut lui Isus să plece de la ei, fiindcă îi cuprinsese o mare frică. Și el s-a urcat în barcă, vrând să plece. 38 Totuși, omul din care ieșiseră demonii îl ruga să-l lase să rămână cu el, dar el l-a trimis zicându-i:+ 39 „Întoarce-te acasă și spune ce a făcut Dumnezeu pentru tine”. El a plecat și a relatat în tot orașul ce făcuse Isus pentru el.
40 Când Isus s-a întors, a fost bine primit de mulțime, pentru că toți îl așteptau.+ 41 Dar iată că a venit un bărbat pe nume Iair. Bărbatul acesta era un președinte al sinagogii. El a căzut la picioarele lui Isus și l-a implorat să vină la el acasă,+ 42 pentru că singura lui fiică, în vârstă de aproximativ 12 ani, era pe moarte.
În timp ce Isus se ducea acolo, mulțimile se înghesuiau în jurul lui. 43 Și era o femeie care de 12 ani avea o scurgere de sânge+ și pe care nimeni nu putuse să o vindece.+ 44 Ea a venit din spate și i-a atins franjurii* veșmântului.+ Imediat, scurgerea de sânge i s-a oprit. 45 Atunci Isus a zis: „Cine m-a atins?”. Întrucât toți negau, Petru a zis: „Învățătorule, mulțimile te înconjoară și te înghesuie”.+ 46 Dar Isus a zis: „Cineva m-a atins, căci știu* că din mine a ieșit o putere”.+ 47 Văzând că n-a trecut neobservată, femeia a venit tremurând, a căzut înaintea lui și a spus în fața tuturor de ce l-a atins și cum s-a vindecat imediat. 48 Dar el i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat*. Mergi în pace!”.+
49 Pe când Isus încă vorbea, un om din casa președintelui sinagogii a venit și a zis: „Fiica ta a murit! Nu-l mai deranja pe Învățător”.+ 50 Auzind aceasta, Isus i-a spus lui Iair: „Nu te teme! Doar manifestă credință și ea va fi salvată!”.+ 51 Când a ajuns la casa lui, n-a lăsat pe nimeni să intre cu el decât pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, precum și pe tatăl și pe mama fetei. 52 Toți oamenii plângeau și se loveau în piept de durere pentru ea, însă el a zis: „Nu mai plângeți,+ căci n-a murit, ci doarme!”.+ 53 Atunci ei au început să râdă de el disprețuitor, fiindcă știau că ea murise. 54 Dar el a luat-o de mână și a strigat: „Copilă, scoală-te*!”.+ 55 Spiritul+ ei s-a întors și ea s-a ridicat imediat,+ iar el a poruncit să i se dea ceva să mănânce. 56 Părinții ei erau în culmea fericirii, dar el le-a zis să nu spună nimănui ce se întâmplase.+
9 Apoi i-a chemat pe Cei doisprezece și le-a dat putere și autoritate să scoată toți demonii+ și să vindece boli.+ 2 Și i-a trimis să predice Regatul lui Dumnezeu și să vindece, 3 zicându-le: „Să nu luați nimic pentru călătorie, nici toiag, nici traistă pentru mâncare, nici pâine, nici bani; și să nu vă luați nici haină de schimb*.+ 4 Ci, în orice casă intrați, să rămâneți acolo și de acolo să plecați.+ 5 Și, dacă oamenii nu vă primesc, să vă scuturați praful de pe picioare când ieșiți din orașul acela, ca mărturie împotriva lor”.+ 6 Atunci ei au pornit la drum și au mers prin tot ținutul, din sat în sat, anunțând vestea bună și făcând vindecări pretutindeni.+
7 Irod, conducătorul Galileei, a auzit tot ce se întâmpla și era foarte nedumerit, căci unii spuneau că Ioan fusese sculat din morți,+ 8 alții spuneau că apăruse Ilie, iar alții că se sculase din morți unul dintre profeții din vechime.+ 9 Irod a zis: „Lui Ioan i-am tăiat capul.+ Atunci cine este cel despre care aud astfel de lucruri?”. Și voia să-l vadă.+
10 Când s-au întors, apostolii i-au relatat lui Isus tot ce făcuseră.+ Atunci el i-a luat și s-a retras împreună cu ei într-un oraș numit Betsaida, ca să fie singuri.+ 11 Dar mulțimile au aflat și s-au dus după el. El le-a primit cu bunăvoință și a început să le vorbească despre Regatul lui Dumnezeu; și i-a vindecat pe bolnavi.+ 12 Când ziua era pe sfârșite, au venit Cei doisprezece și i-au zis: „Dă drumul mulțimii ca să se ducă în satele și în cătunele* dimprejur să-și găsească un loc de găzduire și mâncare, pentru că aici suntem într-un loc retras”.+ 13 Dar el le-a zis: „Dați-le voi ceva să mănânce”.+ Ei au zis: „N-avem altceva decât cinci pâini și doi pești. Numai dacă nu ne ducem noi să cumpărăm mâncare pentru toți oamenii aceștia”. 14 Acolo erau cam 5 000 de bărbați. Dar el le-a zis discipolilor săi: „Puneți-i să se așeze în grupuri de aproximativ 50 fiecare”. 15 Ei au făcut așa și s-au așezat toți. 16 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer și a spus o rugăciune*. Apoi a frânt pâinile și a început să le dea discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii. 17 Astfel, toți au mâncat pe săturate; și s-a strâns ce a rămas: 12 coșuri.+
18 Mai târziu, în timp ce se ruga singur, discipolii au venit la el*, iar el i-a întrebat: „Cine spun mulțimile că sunt?”.+ 19 Ei au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții spun Ilie, iar alții spun că s-a sculat din morți unul dintre profeții din vechime”.+ 20 Și el le-a zis: „Dar voi cine spuneți că sunt?”. Petru a răspuns: „Cristosul lui Dumnezeu!”.+ 21 Atunci le-a poruncit cu toată fermitatea să nu spună nimănui acest lucru;+ 22 și a mai zis: „Fiul omului trebuie să îndure multe suferințe, să fie respins de bătrâni, de preoții principali și de scribi și să fie omorât,+ iar a treia zi să fie sculat din morți”.+
23 Apoi le-a mai zis tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine,+ să-și ia stâlpul de tortură zi de zi și să mă urmeze neîncetat.+ 24 Fiindcă cine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cine își pierde viața pentru mine, acela o va salva.+ 25 De fapt, la ce îi folosește unui om să câștige întreaga lume dacă își pierde sau își distruge viața?+ 26 Fiindcă, dacă îi este cuiva rușine cu mine și cu cuvintele mele, și Fiului omului îi va fi rușine cu el când va veni în gloria sa și în gloria Tatălui și a îngerilor sfinți.+ 27 Dar adevărat vă spun că unii dintre cei ce stau aici în mod sigur nu vor gusta moartea până nu vor vedea mai întâi Regatul lui Dumnezeu”.+
28 Și, într-adevăr, cam la opt zile după ce a spus aceste cuvinte, i-a luat cu el pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și a urcat pe munte să se roage.+ 29 Și, în timp ce se ruga, aspectul feței sale s-a schimbat, iar hainele sale au devenit de un alb sclipitor*. 30 Și iată, cu el vorbeau doi bărbați: erau Moise și Ilie. 31 Aceștia au apărut în glorie și au început să vorbească despre plecarea sa, care urma să se împlinească la Ierusalim.+ 32 Petru și cei care erau cu el erau îngreunați de somn. Dar, când s-au trezit complet, au văzut gloria sa+ și pe cei doi bărbați stând cu el. 33 Și, în timp ce aceștia se îndepărtau de el, Petru i-a zis lui Isus: „Învățătorule, ce bine că suntem aici! Să ridicăm trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”. Dar nu-și dădea seama ce zicea. 34 În timp ce spunea aceste lucruri, s-a format un nor, care a început să-i acopere cu umbra lui.+ Când norul i-a învăluit, ei s-au înfricoșat. 35 Și din nor s-a auzit un glas+ care a zis: „Acesta este Fiul meu, cel ales.+ Să ascultați de el!”.+ 36 Când s-a auzit glasul, Isus era singur. Dar ei au tăcut și, în zilele acelea, n-au povestit nimănui ce văzuseră.+
37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, i-a ieșit în întâmpinare o mulțime mare.+ 38 Și iată că un om din mulțime a strigat: „Învățătorule, te rog, ajută-l pe* fiul meu, pentru că este singurul meu fiu!+ 39 Iată că un spirit pune stăpânire pe el și el începe dintr-odată să țipe; spiritul îi provoacă convulsii și spume la gură și, chiar și după ce-l rănește, cu greu pleacă de la el.+ 40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut”. 41 Isus a zis: „O, generație necredincioasă și denaturată*!+ Până când va trebui să rămân cu voi și să vă suport? Adu-l pe fiul tău aici”.+ 42 Dar, chiar în timp ce acesta se apropia, demonul l-a aruncat la pământ și i-a provocat convulsii violente. Însă Isus a mustrat spiritul necurat, l-a vindecat pe băiat și i l-a dat tatălui său. 43 Și toți erau uluiți de puterea măreață a lui Dumnezeu.+
În timp ce toți erau uimiți de toate lucrurile pe care le făcea, el le-a spus discipolilor săi: 44 „Ascultați cu atenție și nu uitați aceste cuvinte: Fiul omului va fi dat* în mâinile oamenilor”.+ 45 Dar ei nu înțelegeau ce spunea. De fapt, cuvintele lui le erau ascunse pentru ca ei să nu le înțeleagă; și se temeau să-l întrebe ce însemnau acele cuvinte.
46 Atunci între ei s-a iscat o dispută cu privire la care dintre ei era cel mai mare.+ 47 Știind ce gândeau în inima lor, Isus a luat un copilaș, l-a pus lângă el 48 și le-a zis: „Cine îl primește pe acest copilaș în numele meu mă primește și pe mine și cine mă primește pe mine îl primește și pe Cel care m-a trimis.+ Fiindcă cel ce se poartă ca unul mai mic printre voi toți, acela este mare”.+
49 Ioan a răspuns: „Învățătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni folosindu-se de numele tău și am încercat să-l oprim, pentru că nu face parte dintre cei care te urmează* împreună cu noi”.+ 50 Dar Isus i-a zis: „Nu încercați să-l opriți, fiindcă cine nu este împotriva voastră este de partea voastră”.
51 Și, pentru că se apropia timpul* să fie luat la cer,+ el era ferm hotărât* să meargă la Ierusalim.+ 52 Astfel, a trimis niște mesageri înaintea lui. Ei au plecat și au intrat într-un sat al samaritenilor ca să facă pregătiri pentru el. 53 Dar ei nu l-au primit+ pentru că el era hotărât să meargă la Ierusalim. 54 Când au văzut lucrul acesta, discipolii Iacov și Ioan+ au zis: „Doamne*, vrei să spunem să coboare foc din cer și să-i mistuie?”.+ 55 Dar el s-a întors spre ei și i-a mustrat. 56 Și s-au dus în alt sat.
57 În timp ce erau pe drum, cineva i-a zis: „Te voi urma oriunde vei merge”.+ 58 Dar Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-și pună capul”.+ 59 Apoi i-a zis altuia: „Urmează-mă!”. Omul a zis: „Doamne, lasă-mă mai întâi să mă duc și să-mi înmormântez tatăl”.+ 60 Dar el i-a spus: „Lasă morții+ să-și înmormânteze morții, iar tu du-te și anunță pretutindeni Regatul lui Dumnezeu”.+ 61 Iar altul a zis: „Te voi urma, Doamne, dar lasă-mă mai întâi să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea”. 62 Isus i-a spus: „Niciun om care a pus mâna pe plug și privește la lucrurile din urmă+ nu este potrivit pentru Regatul lui Dumnezeu”.+
10 După acestea, Domnul a ales* alți 70 de discipoli și i-a trimis doi câte doi+ înaintea lui, în fiecare oraș și în fiecare loc în care avea el să meargă.+ 2 Și le-a zis: „Da, secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. De aceea, rugați-l pe Stăpânul secerișului să trimită lucrători la secerișul său.+ 3 Duceți-vă! Iată că vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor.+ 4 Să nu vă luați nici pungă pentru bani, nici traistă pentru mâncare, nici sandale,+ iar pe drum să nu salutați pe nimeni.+ 5 În orice casă intrați, să spuneți mai întâi: «Pacea să fie cu această casă!».+ 6 Și, dacă acolo este un prieten al păcii, pacea voastră să rămână peste el. Dar, dacă nu este, ea să se întoarcă la voi. 7 Să rămâneți în casa aceea+ și să mâncați și să beți ce vi se va da,+ căci lucrătorul își merită plata.+ Să nu vă mutați dintr-o casă în alta.
8 De asemenea, când intrați într-un oraș și sunteți primiți, să mâncați ce vi se pune înainte, 9 să-i vindecați pe bolnavii de acolo și să spuneți: «Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi».+ 10 Dar, când intrați într-un oraș și nu sunteți primiți, să ieșiți pe drumurile lui principale și să ziceți: 11 «Chiar și praful din orașul vostru care ni s-a lipit de picioare îl scuturăm împotriva voastră.+ Dar să știți că Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat». 12 Vă spun că în ziua aceea va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru orașul acela.+
13 Vai de tine, Corazin! Vai de tine, Betsaida! Căci, dacă lucrările de putere care au fost făcute în voi+ ar fi fost făcute în Tir și în Sidon, ele s-ar fi căit de mult, stând în pânză de sac și în cenușă.+ 14 De aceea, la judecată va fi mai ușor pentru Tir și pentru Sidon decât pentru voi. 15 Și tu, Capernaum,+ vei fi oare înălțat până la cer? Nu, până în Mormânt vei coborî!
16 Cine vă ascultă pe voi mă ascultă pe mine.+ Și cine vă respinge pe voi mă respinge și pe mine. Iar cel care mă respinge pe mine îl respinge și pe Cel care m-a trimis”.+
17 Cei 70 s-au întors plini de bucurie, zicând: „Doamne*, chiar și demonii ne sunt supuși când folosim numele tău”.+ 18 Atunci el le-a zis: „Îl văd pe Satan căzut deja+ din cer ca fulgerul. 19 Iată că v-am dat autoritate să călcați în picioare șerpi și scorpioni+ și autoritate peste toată puterea dușmanului.+ Nimic nu vă va face rău. 20 Totuși, să nu vă bucurați că spiritele vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”.+ 21 În momentul acela, el s-a umplut de bucurie prin spiritul sfânt și a zis: „Te laud în public, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns cu grijă aceste lucruri de înțelepți și de învățați+ și le-ai dezvăluit copilașilor! Da, Tată, pentru că așa ai găsit de cuviință să fie.+ 22 Toate lucrurile mi-au fost încredințate de Tatăl meu. Nimeni nu știe cine este Fiul decât Tatăl și nimeni nu știe cine este Tatăl decât Fiul+ și cel căruia Fiul vrea să i-l dezvăluie”.+
23 Apoi s-a întors spre discipoli și le-a zis doar lor: „Fericiți sunt ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi!+ 24 Căci vă spun că mulți profeți și regi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, dar nu le-au văzut,+ și să audă lucrurile pe care le auziți voi, dar nu le-au auzit”.
25 Și iată că un expert în Lege s-a ridicat ca să-l pună la încercare și a întrebat: „Învățătorule, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”.+ 26 Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?”. 27 El a răspuns: „«Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată mintea ta»+ și «pe aproapele tău ca pe tine însuți»”.+ 28 Isus i-a zis: „Ai răspuns corect. Continuă să faci așa și vei primi viață”.+
29 Dar, vrând să arate că este drept,+ omul i-a zis lui Isus: „Și cine este aproapele meu?”. 30 Isus a răspuns: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon și a fost atacat de niște tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au bătut și apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, pe drumul acela cobora un preot, dar, când l-a văzut pe acel om, a trecut pe partea cealaltă și a mers mai departe. 32 La fel, un levit, când a ajuns acolo și l-a văzut, a trecut pe partea cealaltă și a mers mai departe. 33 Dar, când un samaritean+ care călătorea pe drumul acela a ajuns la el și l-a văzut, i s-a făcut milă. 34 S-a apropiat de el și i-a bandajat rănile, turnând pe ele ulei și vin. Apoi l-a urcat pe animalul său, l-a dus la un han și l-a îngrijit. 35 A doua zi a scos doi dinari, i-a dat hangiului și i-a zis: «Îngrijește-l, iar orice vei cheltui în plus îți voi plăti când mă voi întoarce». 36 Care dintre aceștia trei ți se pare că s-a dovedit a fi aproapele+ omului atacat de tâlhari?”. 37 El a zis: „Cel care s-a purtat cu îndurare față de el”.+ Atunci Isus i-a zis: „Du-te și fă și tu la fel”.+
38 Ei și-au continuat drumul și au intrat într-un sat. Aici, o femeie pe nume Marta+ l-a primit pe Isus ca oaspete în casa ei. 39 Ea avea și o soră, numită Maria, care s-a așezat la picioarele Domnului și asculta ce spunea el*. 40 Marta, în schimb, era distrasă de multele treburi pe care le avea de făcut. Atunci ea s-a dus la el și a zis: „Doamne, nu vezi că sora mea m-a lăsat să mă ocup singură de treburi? Spune-i să vină să mă ajute”. 41 Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, tu te îngrijorezi și te frămânți pentru multe lucruri. 42 Dar sunt necesare puține lucruri, ba chiar unul singur.+ Maria a ales partea bună+ și aceasta nu-i va fi luată”.
11 Odată, Isus se afla într-un anumit loc și se ruga. După ce a terminat, unul dintre discipolii săi i-a zis: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, așa cum și Ioan i-a învățat pe discipolii lui”.
2 Atunci el le-a zis: „Când vă rugați, să spuneți: «Tată, să fie sfințit numele tău.+ Să vină Regatul tău.+ 3 Dă-ne în fiecare zi pâinea noastră, potrivit necesităților noastre zilnice.+ 4 Și iartă-ne păcatele,+ fiindcă și noi iertăm pe oricine ne este dator;+ și nu ne duce în ispită»”.+
5 Apoi le-a spus: „Să zicem că unul dintre voi se duce la miezul nopții la un prieten și îi spune: «Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6 pentru că tocmai a venit la mine un prieten de-al meu aflat în călătorie și n-am ce să-i dau». 7 Dar el răspunde dinăuntru: «Nu mă mai deranja! Ușa este deja încuiată și copilașii mei sunt cu mine în pat. Nu mă pot ridica să-ți dau». 8 Vă spun că, deși nu se va ridica să-i dea pentru că îi este prieten, cu siguranță se va ridica din cauza insistenței lui pline de îndrăzneală+ și îi va da orice are nevoie. 9 De aceea, vă spun: Continuați să cereți+ și vi se va da, continuați să căutați și veți găsi, continuați să bateți și vi se va deschide.+ 10 Căci oricine cere primește,+ oricine caută găsește și oricui bate i se va deschide. 11 Care tată dintre voi, dacă fiul lui îi cere un pește, îi va da un șarpe în loc de pește?+ 12 Sau, dacă îi cere un ou, îi va da un scorpion? 13 Prin urmare, dacă voi, deși sunteți răi, știți să le dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl din cer le va da spirit sfânt celor ce i-l cer!”.+
14 Mai târziu, Isus a scos dintr-un om un demon care îl făcuse mut.+ După ce demonul a ieșit, omul mut a vorbit. Și mulțimile au fost cuprinse de uimire.+ 15 Dar unii dintre ei au zis: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebub, conducătorul demonilor”.+ 16 Iar alții, ca să-l pună la încercare, i-au cerut un semn+ din cer. 17 Cunoscându-le gândurile,+ el le-a zis: „Orice regat care se dezbină și se ridică împotriva lui însuși se ruinează și o casă care se dezbină și se ridică împotriva ei înseși se prăbușește. 18 Tot așa, dacă Satan se dezbină și se ridică împotriva lui însuși, cum va putea dăinui regatul lui? Pentru că voi ziceți că eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebub. 19 Dacă eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebub, fiii voștri cu ajutorul cui îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 20 Dar, dacă eu scot demonii cu ajutorul degetului lui Dumnezeu,+ atunci Regatul lui Dumnezeu a venit deja peste voi*.+ 21 Când un om puternic și bine înarmat își păzește palatul, bunurile lui sunt în siguranță. 22 Dar, când cineva mai puternic decât el vine împotriva lui și îl învinge, îi ia toate armele în care se încredea și împarte prada luată de la el. 23 Cine nu este de partea mea este împotriva mea și cine nu strânge cu mine risipește.+
24 Când un spirit necurat iese dintr-un om, el cutreieră prin locuri aride în căutarea unui loc de odihnă și, negăsind niciunul, zice: «Mă voi întoarce la casa mea, din care am ieșit».+ 25 Și, la sosire, găsește casa măturată și împodobită. 26 Atunci se duce și ia cu el alte șapte spirite, mai rele decât el, apoi intră și se stabilesc acolo. Astfel, starea acelui om ajunge în cele din urmă mai rea decât la început”.+
27 În timp ce el spunea aceste lucruri, o femeie din mulțime a strigat: „Fericit este pântecele care te-a purtat și sânii care te-au alăptat!”.+ 28 Dar el a zis: „Nu, mai degrabă fericiți sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl respectă!”.+
29 În timp ce se adunau tot mai mulți oameni la el, Isus a spus: „Această generație este o generație rea. Ea caută un semn*, dar nu i se va da alt semn, decât semnul lui Iona.+ 30 Pentru că, așa cum Iona+ a devenit un semn pentru niniviți, tot așa va fi și Fiul omului pentru această generație. 31 La judecată, regina sudului+ va fi sculată din morți împreună cu oamenii din această generație și îi va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon. Dar iată că aici este cineva mai mare decât Solomon.+ 32 La judecată, oamenii din Ninive se vor scula din morți împreună cu această generație și o vor condamna, pentru că ei s-au căit când au auzit mesajul predicat de Iona.+ Dar iată că aici este cineva mai mare decât Iona. 33 Nimeni, după ce aprinde o lampă, nu o pune într-un loc ascuns sau sub un coș, ci pe lampadar,+ pentru ca aceia care intră să vadă lumina. 34 Lampa corpului este ochiul. Când ochiul tău este concentrat asupra unui singur lucru, tot corpul tău este luminos*,+ dar, când este invidios, corpul tău este întunecos.+ 35 Fii deci atent ca lumina din tine să nu fie întuneric! 36 Dacă tot corpul tău este luminos, neavând nicio parte întunecoasă, va fi la fel de luminos ca atunci când o lampă te luminează cu lumina ei”.
37 După ce a spus aceasta, un fariseu l-a rugat să ia masa cu el. Astfel, Isus a intrat și s-a așezat* la masă. 38 Dar fariseul a fost surprins să vadă că nu s-a spălat înainte de masă.+ 39 Însă Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curățați partea din afară a paharului și a farfuriei, dar pe dinăuntru sunteți plini de lăcomie* și de răutate.+ 40 Oameni fără minte! Oare cel care a făcut partea din afară n-a făcut și partea dinăuntru? 41 Când dați daruri de îndurare, să dați ceea ce vine dinăuntru și iată că veți fi curați în întregime*.+ 42 Dar vai de voi, fariseilor, pentru că voi dați zeciuială din mentă, din rută și din toate celelalte* plante de grădină*,+ dar neglijați dreptatea* și iubirea pentru Dumnezeu! Pe primele aveați obligația să le faceți, însă fără să le neglijați pe acestea din urmă.+ 43 Vai de voi, fariseilor, pentru că vă place să stați pe scaunele din față în sinagogi și să fiți salutați în piețe!+ 44 Vai de voi, pentru că sunteți ca mormintele* care nu se văd bine+ și pe care oamenii calcă fără să-și dea seama!”.
45 Unul dintre experții în Lege i-a spus: „Învățătorule, spunând aceste lucruri, ne insulți și pe noi”. 46 Atunci el a zis: „Vai și de voi, cei care sunteți experți în Lege, pentru că îi împovărați pe oameni cu sarcini greu de purtat, dar voi nu atingeți aceste sarcini nici măcar cu un deget!+
47 Vai de voi, pentru că zidiți mormintele* profeților, dar cei care i-au omorât au fost chiar strămoșii voștri!+ 48 Voi sunteți martori ai faptelor strămoșilor voștri și totuși le aprobați, pentru că ei i-au omorât pe profeți,+ iar voi le zidiți mormintele. 49 De aceea, în înțelepciunea sa, Dumnezeu a mai spus: «Le voi trimite profeți și apostoli, iar ei îi vor omorî și îi vor persecuta pe unii dintre aceștia;+ 50 astfel, această generație va fi răspunzătoare pentru* sângele tuturor profeților care a fost vărsat de la întemeierea lumii,+ 51 de la sângele lui Abel+ până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între altar și casă».+ Da, vă spun: Această generație va fi răspunzătoare pentru sângele lor*.
52 Vai de voi, cei care sunteți experți în Lege, pentru că ați luat cheia cunoștinței. Voi n-ați intrat, iar pe cei care încearcă să intre îi împiedicați!”.+
53 Când a ieșit de acolo, scribii și fariseii au început să facă mari presiuni asupra lui și să-l asalteze cu și mai multe întrebări, 54 pândindu-l ca să-l prindă cu ceva în vorbirea sa.+
12 Între timp s-au adunat mii de oameni; era o mulțime atât de mare, încât se călcau unii pe alții. Isus li s-a adresat mai întâi discipolilor săi spunându-le: „Păziți-vă de plămădeala fariseilor, care este ipocrizia.+ 2 Totuși, nu este nimic tăinuit cu grijă care să nu fie dezvăluit și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.+ 3 Așadar, ce spuneți în întuneric se va auzi la lumină și ce vorbiți în șoaptă* în camerele voastre se va predica de pe acoperișul caselor. 4 Mai mult, vă spun, prietenii mei:+ Nu vă temeți de cei care ucid corpul și apoi nu mai pot face altceva.+ 5 Vă voi arăta de cine să vă temeți: Temeți-vă de Cel care, după ce a ucis, are autoritate să arunce în Gheenă.+ Da, vă spun: De El să vă temeți.+ 6 Nu se vând cinci vrăbii pentru două monede de mică valoare? Totuși, niciuna dintre ele nu este uitată* de Dumnezeu.+ 7 Dar vouă, chiar și perii capului vă sunt toți numărați.+ Nu vă temeți: Voi sunteți mai valoroși decât multe vrăbii.+
8 Vă spun: Dacă cineva mă recunoaște în fața oamenilor,+ și Fiul omului îl va recunoaște în fața îngerilor lui Dumnezeu.+ 9 Dar, dacă cineva mă reneagă în fața oamenilor, va fi renegat în fața îngerilor lui Dumnezeu.+ 10 Și oricine spune un cuvânt împotriva Fiului omului va fi iertat, dar cel ce spune blasfemii împotriva spiritului sfânt nu va fi iertat.+ 11 Când vă vor duce înaintea adunărilor publice, a funcționarilor guvernamentali și a autorităților, să nu vă îngrijorați gândindu-vă cum sau ce veți vorbi în apărarea voastră sau ce veți spune,+ 12 fiindcă spiritul sfânt vă va învăța chiar în momentul acela ce trebuie să spuneți”.+
13 Atunci cineva din mulțime i-a zis: „Învățătorule, spune-i fratelui meu să împartă moștenirea cu mine”. 14 El i-a spus: „Omule, cine m-a numit pe mine judecător sau mediator între voi doi?”. 15 Apoi le-a zis: „Deschideți-vă ochii și păziți-vă de orice fel de lăcomie,+ căci, chiar dacă cineva are din belșug, viața lui nu depinde de* lucrurile pe care le are”.+ 16 Apoi le-a spus o ilustrare: „Pământul unui om bogat a dat mult rod. 17 Atunci el a început să se gândească în sinea lui: «Ce voi face acum? Fiindcă nu mai am unde să-mi strâng recoltele». 18 Și a zis: «Iată ce voi face:+ Îmi voi dărâma hambarele, voi construi unele mai mari și îmi voi strânge în ele toate grânele și toate bunurile. 19 Și îmi voi zice: „Ai multe bunuri puse deoparte pentru mulți ani. Odihnește-te, mănâncă, bea și distrează-te!”». 20 Dar Dumnezeu i-a zis: «Om fără minte, în noaptea aceasta ți se va cere viața. Ale cui vor fi lucrurile pe care le-ai strâns?».+ 21 Așa este cu omul care strânge comori pentru sine, dar nu este bogat în ochii lui Dumnezeu”.+
22 Apoi le-a zis discipolilor săi: „De aceea, vă spun: Nu vă mai îngrijorați pentru viața voastră, ce veți mânca, sau pentru corpul vostru, cu ce vă veți îmbrăca.+ 23 Fiindcă viața este mai valoroasă decât hrana, iar corpul, mai valoros decât îmbrăcămintea. 24 Priviți corbii: ei nu seamănă și nici nu seceră, n-au hambar și nici depozit; totuși, Dumnezeu îi hrănește.+ Nu sunteți voi mult mai valoroși decât păsările?+ 25 Cine dintre voi, dacă se îngrijorează, poate adăuga un cot la durata vieții lui? 26 Deci, dacă nu puteți face un lucru atât de mic, de ce să vă îngrijorați pentru celelalte lucruri?+ 27 Priviți cum cresc crinii: ei nu trudesc, nici nu torc, dar vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu a fost îmbrăcat ca unul dintre ei.+ 28 Dacă așa îmbracă Dumnezeu plantele de pe câmp, care astăzi există și mâine sunt aruncate în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca el pe voi, oameni cu puțină credință! 29 Așadar, nu vă mai preocupați cu privire la ce veți mânca și la ce veți bea și nu vă mai frământați,+ 30 fiindcă toate acestea sunt lucruri după care națiunile lumii umblă stăruitor, dar Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea.+ 31 Mai degrabă, continuați să căutați Regatul său și aceste lucruri vă vor fi adăugate.+
32 Nu te teme, turmă mică,+ pentru că Tatăl vostru a găsit de cuviință să vă dea Regatul!+ 33 Vindeți-vă bunurile și dați daruri de îndurare.+ Faceți-vă pungi* care nu se uzează, o comoară inepuizabilă în ceruri,+ unde hoțul nu ajunge și molia nu roade. 34 Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.
35 Să aveți mijlocul încins+ și lămpile aprinse+ 36 și să fiți ca aceia care își așteaptă stăpânul să se întoarcă*+ de la nuntă*,+ pentru ca, atunci când va veni și va bate, să-i deschidă imediat. 37 Fericiți sunt sclavii aceia pe care stăpânul, la venire, îi găsește veghind! Adevărat vă spun: El își va încinge mijlocul, îi va pune să stea* la masă și va veni să le slujească. 38 Dacă vine la a doua strajă sau chiar la a treia și îi găsește pregătiți, fericiți sunt ei! 39 Dar să știți că, dacă stăpânul casei ar ști la ce oră vine hoțul, n-ar lăsa să i se spargă casa.+ 40 Să fiți și voi pregătiți, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nici nu vă gândiți”.+
41 Atunci Petru a întrebat: „Doamne, spui această ilustrare doar pentru noi sau pentru toți?”. 42 Și Domnul a răspuns: „Cine este în realitate administratorul fidel, cel prevăzător, pe care stăpânul lui îl va numi peste toți slujitorii săi ca să le dea mereu măsura necesară de hrană la timpul potrivit?+ 43 Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la venire, îl găsește făcând așa! 44 Adevărat vă spun că îl va numi peste toate bunurile sale. 45 Dar, dacă vreodată sclavul acela ar zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină»+ și ar începe să-i bată pe servitori și pe servitoare, să mănânce, să bea și să se îmbete,+ 46 stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu-l așteaptă și la o oră pe care n-o știe, îl va pedepsi cu cea mai mare severitate și îi va da partea alături de cei infideli. 47 Atunci sclavul acela care a înțeles voința stăpânului său, dar nu s-a pregătit pentru venirea lui sau n-a făcut ce i-a cerut el* va fi bătut cu multe lovituri.+ 48 Dar cel care n-a înțeles voința stăpânului și astfel a făcut lucruri pentru care merită să primească lovituri va fi bătut cu puține lovituri. Într-adevăr, cui i s-a dat mult i se va cere mult și cui i s-a încredințat mult i se va cere mai mult decât în mod obișnuit.+
49 Eu am venit să aprind un foc pe pământ și ce mi-aș mai putea dori dacă el a fost aprins deja? 50 Dar eu am un botez+ cu care trebuie să fiu botezat și cât de neliniștit sunt până se va încheia!+ 51 Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci mai degrabă dezbinare.+ 52 Pentru că, de acum înainte, va fi dezbinare în casă. Dacă în ea vor fi cinci, trei vor fi contra doi și doi contra trei. 53 Vor fi dezbinați tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii și nora împotriva soacrei”.+
54 Și le-a mai zis mulțimilor: „Când vedeți că se ridică un nor la vest, ziceți imediat: «Vine o furtună*» și așa se întâmplă. 55 Iar când vedeți că suflă un vânt de la sud, ziceți: «Va fi foarte cald» și așa va fi. 56 Ipocriților, aspectul pământului și al cerului știți să-l discerneți, dar timpul acesta cum de nu știți să-l discerneți?+ 57 De ce nu judecați voi înșivă ce este drept? 58 De exemplu, când mergi înaintea unei autorități cu cel cu care ești în litigiu, străduiește-te să-ți rezolvi neînțelegerea cu el în timp ce ești pe drum, ca nu cumva să te cheme înaintea judecătorului, judecătorul să te predea celui ce execută sentința, iar cel ce execută sentința să te arunce în închisoare.+ 59 Îți spun că nicidecum nu vei ieși de acolo până nu vei plăti și ultimul bănuț”.
13 În vremea aceea, unii dintre cei care erau acolo i-au relatat despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. 2 El le-a spus: „Credeți că acei galileeni au suferit aceste lucruri pentru că au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni? 3 Nicidecum! Dacă nu vă căiți, și voi veți fi toți distruși.+ 4 Sau gândiți-vă la cei 18 peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât. Credeți că au fost mai vinovați decât toți ceilalți locuitori ai Ierusalimului? 5 Nicidecum! Dacă nu vă căiți, toți veți fi distruși, ca ei”.
6 Apoi a mai spus această ilustrare: „Un om avea un smochin plantat în via lui și a venit să caute rod în el, dar n-a găsit.+ 7 Atunci i-a zis viticultorului: «Iată că sunt trei ani de când vin să caut rod în acest smochin, dar n-am găsit. Taie-l! De ce să ocupe pământul degeaba?».+ 8 Viticultorul i-a răspuns: «Stăpâne, mai lasă-l un an. Voi săpa în jurul lui și voi pune bălegar. 9 Și, dacă în viitor va da rod, foarte bine, iar dacă nu, îl vei tăia»”.+
10 Într-un sabat, el îi învăța pe oameni într-o sinagogă. 11 Și iată că acolo era o femeie care de 18 ani era posedată de un spirit ce îi provocase o infirmitate; ea era încovoiată și nu se putea îndrepta deloc. 12 Când a văzut-o, Isus i-a zis: „Femeie, ești eliberată de infirmitatea ta”.+ 13 Și și-a pus mâinile peste ea, iar ea s-a îndreptat imediat și a început să-l glorifice pe Dumnezeu. 14 Atunci președintele sinagogii, indignat că Isus făcuse vindecarea în sabat, a spus mulțimii: „Sunt șase zile în care trebuie să se lucreze.+ Veniți în aceste zile să fiți vindecați, nu în ziua de sabat”.+ 15 Dar Domnul i-a zis: „Ipocriților,+ nu-și dezleagă fiecare dintre voi în sabat taurul sau măgarul din grajd și-l duce să-l adape?+ 16 Atunci această femeie, care este o fiică a lui Avraam și pe care Satan a ținut-o legată 18 ani, nu trebuia să fie eliberată din aceste legături în ziua de sabat?”. 17 Când a spus aceste lucruri, toți împotrivitorii săi au fost cuprinși de rușine. În schimb, întreaga mulțime se bucura de toate lucrurile glorioase făcute de el.+
18 De aceea, el a mai zis: „Cu ce se aseamănă Regatul lui Dumnezeu? Cu ce aș putea să-l compar? 19 El este asemenea unui grăunte de muștar pe care un om l-a luat și l-a semănat în grădina lui. Grăuntele a crescut și s-a făcut pom, iar păsările cerului și-au făcut cuib în ramurile lui”.+
20 Și a zis din nou: „Cu ce aș putea să compar Regatul lui Dumnezeu? 21 El este asemenea plămădelii pe care o femeie a luat-o și a amestecat-o cu trei măsuri mari de făină și tot aluatul a dospit”.+
22 Și, în timp ce se îndrepta spre Ierusalim, el mergea din oraș în oraș și din sat în sat și preda.+ 23 Un om l-a întrebat: „Doamne, sunt puțini cei care vor fi salvați?”. El le-a zis: 24 „Străduiți-vă din răsputeri să intrați pe ușa cea strâmtă,+ pentru că, vă spun, mulți vor căuta să intre, dar nu vor putea. 25 Când stăpânul casei se va ridica și va încuia ușa, voi veți sta afară și veți bate la ușă, zicând: «Doamne, deschide-ne!».+ Dar el vă va răspunde: «Nu știu cine sunteți».+ 26 Atunci veți spune: «Noi am mâncat și am băut în prezența ta, iar tu ai predat pe drumurile noastre principale».+ 27 Dar el vă va zice: «Nu știu cine sunteți. Plecați de la mine, voi toți, care practicați nedreptatea!». 28 Acolo veți plânge și veți scrâșni din dinți când veți vedea că Avraam, Isaac, Iacob și toți profeții sunt în Regatul lui Dumnezeu, iar voi sunteți aruncați afară.+ 29 Și vor veni oameni de la est și de la vest, de la nord și de la sud și vor sta* la masă în Regatul lui Dumnezeu. 30 Iată că cei din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi cei din urmă”.+
31 Chiar în momentul acela, niște farisei s-au apropiat de el și i-au zis: „Ieși și pleacă de aici, pentru că Irod vrea să te omoare”. 32 El le-a spus: „Duceți-vă și spuneți-i vulpii aceleia: «Iată că eu scot demoni și vindec oameni azi și mâine, iar a treia zi voi termina». 33 Dar trebuie să continui azi, mâine și în ziua următoare, pentru că nu se poate ca un profet să fie omorât în afara Ierusalimului.+ 34 Ierusalim, Ierusalim, care îi omori pe profeți și îi ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine,+ de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi așa cum își adună cloșca puii sub aripi! Dar voi n-ați vrut.+ 35 Iată! Casa vă este părăsită și lăsată vouă.+ Vă spun: Nu mă veți mai vedea nicidecum până nu veți zice: «Binecuvântat este cel ce vine în numele lui Iehova!»”.+
14 Altă dată, într-un sabat, Isus a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa,+ iar ei îl urmăreau cu atenție. 2 Și iată că în fața lui era un om bolnav de hidropizie. 3 Atunci Isus i-a întrebat pe cei care erau experți în Lege și pe farisei: „Este permis să vindeci în sabat sau nu?”.+ 4 Dar ei tăceau. Atunci el l-a atins pe omul acela, l-a vindecat și l-a lăsat să plece. 5 Apoi le-a zis: „Dacă vreunuia dintre voi îi cade fiul sau taurul într-o fântână+ în ziua de sabat, nu-l va scoate imediat afară?”.+ 6 Și ei n-au putut să-i răspundă.
7 Apoi, văzând că invitații își alegeau locurile cele mai de seamă,+ le-a spus o ilustrare: 8 „Când cineva te invită la un ospăț de nuntă, nu te așeza în locul cel mai de seamă.+ Poate că a fost invitat și cineva mai important decât tine. 9 Iar cel care v-a invitat pe amândoi va veni și îți va zice: «Dă-i locul acestui om». Atunci te vei duce rușinat să ocupi ultimul loc. 10 Ci, când ești invitat, du-te și așază-te pe ultimul loc, pentru ca, atunci când va veni cel care te-a invitat, să-ți zică: «Prietene, du-te pe un loc mai bun!». Atunci vei fi onorat în fața tuturor invitaților*.+ 11 Pentru că cine se înalță va fi umilit și cine se umilește va fi înălțat”.+
12 Apoi i-a spus și celui care îl invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i chema pe prietenii tăi, pe frații tăi, pe rudele tale sau pe vecinii tăi bogați. S-ar putea ca și ei, la rândul lor, să te invite, iar aceasta ar fi o răsplată pentru tine.+ 13 Ci, când dai un ospăț, invită-i pe săraci, pe infirmi, pe șchiopi și pe orbi+ 14 și vei fi fericit, pentru că ei n-au cu ce să te răsplătească.+ Și vei fi răsplătit la învierea+ celor drepți”.
15 Auzind aceste lucruri, unul dintre invitați i-a zis: „Fericit este cel care stă la masă în Regatul lui Dumnezeu!”.
16 Isus i-a spus: „Un om a dat o cină mare,+ la care a invitat mulți oameni. 17 La ora cinei l-a trimis pe sclavul său să le spună invitaților: «Veniți, pentru că acum totul este gata!». 18 Însă toți, deopotrivă, au început să se scuze.+ Primul i-a zis: «Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd. Scuză-mă, te rog!». 19 Altul a zis: «Am cumpărat cinci perechi de vite și mă duc să le încerc. Scuză-mă, te rog!».+ 20 Iar altul a zis: «Tocmai m-am căsătorit și, de aceea, nu pot să vin». 21 Sclavul a venit și i-a relatat aceste lucruri stăpânului său. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis sclavului său: «Ieși repede pe drumurile principale și pe străduțele orașului și adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi și pe șchiopi». 22 După un timp, sclavul a zis: «Stăpâne, s-a făcut așa cum ai poruncit și tot mai este loc». 23 Atunci stăpânul i-a zis sclavului: «Ieși pe drumuri și pe cărări și obligă-i pe oameni să intre, ca să mi se umple casa.+ 24 Căci vă spun că niciunul dintre cei care au fost invitați nu va gusta din cina mea»”.+
25 Și, în timp ce mari mulțimi călătoreau cu Isus, el s-a întors spre ele și le-a zis: 26 „Dacă cineva vine la mine și nu-și urăște tatăl, mama, soția, copiii, frații și surorile, ba chiar propria viață,+ nu poate fi discipolul meu.+ 27 Cine nu-și poartă stâlpul de tortură și nu vine după mine nu poate fi discipolul meu.+ 28 De exemplu, dacă unul dintre voi vrea să construiască un turn, nu se așază mai întâi și calculează cheltuiala ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29 Altfel, i-ar pune temelia, dar n-ar putea să-l termine și toți cei ce vor vedea lucrul acesta vor începe să râdă de el 30 zicând: «Omul acesta a început să construiască, dar n-a putut să termine». 31 Sau, dacă un rege vrea să pornească la război împotriva altui rege, nu se așază el mai întâi și se sfătuiește ca să vadă dacă poate să-l învingă cu 10 000 de soldați pe cel care vine împotriva lui cu 20 000?+ 32 Dacă nu poate, atunci, în timp ce regele acela este încă departe, trimite un grup de mesageri și cere pace. 33 Tot așa, fiți siguri că niciunul dintre voi care nu renunță la toate bunurile lui nu poate fi discipolul meu.+
34 Sarea, desigur, este bună. Dar, dacă sarea își pierde puterea*, cu ce îi va fi redată?+ 35 Nu este de folos nici pentru pământ, nici pentru îngrășământ, ci este aruncată. Cine are urechi de auzit să audă!”.+
15 Și toți încasatorii de impozite și păcătoșii se adunau în jurul lui ca să-l asculte.+ 2 Atât fariseii, cât și scribii murmurau: „Omul acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei”.+ 3 Atunci el le-a spus următoarea ilustrare: 4 „Dacă unul dintre voi are 100 de oi și o pierde pe una dintre ele, nu le va lăsa el pe cele 99 în pustiu și nu se va duce s-o caute pe cea pierdută până o va găsi?+ 5 Și, când o găsește, o pune pe umeri și se bucură. 6 Iar când ajunge acasă, își cheamă prietenii și vecinii și le zice: «Bucurați-vă cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută».+ 7 Vă spun că, tot așa, va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se căiește+ decât pentru 99 de oameni drepți care n-au nevoie să se căiască.+
8 Sau, dacă o femeie are zece drahme și pierde una dintre ele, nu aprinde ea o lampă, nu-și mătură casa și nu caută cu atenție până o găsește? 9 Și, când o găsește, își cheamă prietenele și vecinele și spune: «Bucurați-vă cu mine, pentru că am găsit drahma pe care am pierdut-o». 10 Vă spun că, tot așa, este bucurie printre îngerii lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se căiește”.+
11 Apoi a zis: „Un om avea doi fii. 12 Cel mic i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere care îmi revine». Atunci el le-a împărțit fiilor bunurile sale. 13 Câteva zile mai târziu, fiul mai mic și-a adunat toate lucrurile și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit averea ducând o viață depravată. 14 După ce a cheltuit totul, peste țara aceea s-a abătut o foamete cumplită, iar el a ajuns în nevoie. 15 El chiar s-a dus să lucreze la unul dintre locuitorii acelei țări, care l-a trimis pe câmpurile sale să pască porcii.+ 16 Și-ar fi dorit să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea nimic.
17 Când și-a venit în fire, a zis: «Câți angajați ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor aici de foame! 18 Voi pleca și mă voi întoarce la tatăl meu; și îi voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta. 19 Nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău. Primește-mă ca pe unul dintre angajații tăi”». 20 Astfel, a plecat și s-a dus la tatăl lui. Când era încă departe, tatăl lui l-a zărit și a fost cuprins de milă. A alergat spre el, l-a îmbrățișat* și l-a sărutat cu tandrețe. 21 Atunci fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta.+ Nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău». 22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Repede! Aduceți o haină, pe cea mai bună, îmbrăcați-l cu ea și puneți-i un inel pe deget și sandale în picioare. 23 De asemenea, aduceți vițelul îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să sărbătorim, 24 pentru că acest fiu al meu era mort și a revenit la viață,+ era pierdut și a fost găsit». Și au început să petreacă.+
25 Fiul mai mare era pe câmp. La întoarcere, când se apropia de casă, a auzit muzică și dansuri. 26 Atunci l-a chemat pe unul dintre slujitori și l-a întrebat ce se întâmpla. 27 Acesta i-a zis: «A venit fratele tău și, pentru că s-a întors sănătos*, tatăl tău a tăiat vițelul îngrășat». 28 Dar el s-a mâniat și n-a vrut să intre. Atunci tatăl său a ieșit și a început să-l implore să vină înăuntru. 29 El i-a răspuns tatălui său: «Iată că de atâția ani îți slujesc și nici măcar o dată nu ți-am încălcat poruncile! Totuși, mie nici măcar o dată nu mi-ai dat un ied ca să petrec cu prietenii mei. 30 Dar, de îndată ce a sosit acest fiu al tău care ți-a risipit bunurile cu prostituatele, ai tăiat pentru el vițelul îngrășat». 31 Atunci el i-a zis: «Fiule, tu ai fost întotdeauna cu mine și tot ce este al meu este al tău. 32 Dar trebuia să petrecem și să ne bucurăm, pentru că fratele tău era mort și a venit la viață, era pierdut și a fost găsit»”.
16 Apoi le-a mai zis discipolilor: „Un om bogat avea un administrator+ care a fost acuzat că îi risipea bunurile. 2 El l-a chemat și i-a zis: «Ce aud despre tine? Predă raportul privind administrația ta, pentru că nu vei mai putea să-mi administrezi casa». 3 Atunci administratorul și-a zis: «Ce-o să fac acum? Stăpânul meu îmi ia administrația; să sap, nu sunt în stare, iar să cerșesc, mi-e rușine. 4 Aha, știu ce-o să fac pentru ca oamenii să mă primească în casele lor când voi fi dat afară din administrație». 5 Și, chemându-i unul câte unul la el pe datornicii stăpânului său, i-a zis primului: «Cât îi datorezi stăpânului meu?». 6 Acesta a răspuns: «O sută de măsuri de ulei de măsline». El i-a zis: «Ia-ți contractul, așază-te și scrie repede 50». 7 Apoi i-a zis altuia: «Iar tu, cât datorezi?». Acesta a zis: «O sută de măsuri mari de grâu». El i-a zis: «Ia-ți contractul și scrie 80». 8 Și stăpânul l-a lăudat pe administrator, deși fusese nedrept, fiindcă acționase cu înțelepciune practică. Pentru că fiii acestui sistem au mai multă înțelepciune practică în relațiile cu cei din generația lor decât fiii luminii.+
9 Mai mult, vă spun: Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte,+ pentru ca, atunci când acestea vor dispărea, ei să vă primească în locuințele veșnice.+ 10 Cine este fidel în lucruri mici este fidel și în lucruri mari și cine este nedrept în lucruri mici este nedrept și în lucruri mari. 11 Așadar, dacă nu vă dovediți fideli în ce privește bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății? 12 Și, dacă nu vă dovediți fideli în ceea ce este al altuia, cine vă va da ceva pentru voi*?+ 13 Niciun slujitor nu poate fi sclav la doi stăpâni, căci fie îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, fie se va alipi de unul și îl va disprețui pe celălalt. Nu puteți fi sclavi ai lui Dumnezeu și ai Bogăției”.+
14 Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau toate aceste lucruri și îl luau în derâdere.+ 15 De aceea, el le-a zis: „Voi vă declarați drepți în fața oamenilor,+ dar Dumnezeu vă cunoaște inima.+ Căci ce consideră oamenii a fi de mare valoare este dezgustător în ochii lui Dumnezeu.+
16 Legea și Profeții au fost până la Ioan. Începând de atunci, Regatul lui Dumnezeu este anunțat ca veste bună și oameni de orice fel se străduiesc din răsputeri să intre în el.+ 17 Da, este mai ușor să treacă cerul și pământul decât să rămână neîmplinită o frântură de literă din Lege.+
18 Cine divorțează de soția lui și se căsătorește cu altă femeie se face vinovat de adulter și cine se căsătorește cu o femeie divorțată de soțul ei se face vinovat de adulter.+
19 Era un om bogat care se îmbrăca în purpură și in+ și care trăia în plăceri și în lux. 20 La poarta lui era pus un cerșetor pe nume Lazăr, care era plin de ulcerații. 21 Și-ar fi dorit să se sature cu ce cădea de la masa bogatului. Până și câinii veneau și îi lingeau ulcerațiile. 22 După un timp, cerșetorul a murit și a fost dus de îngeri lângă Avraam.
A murit și bogatul și a fost înmormântat. 23 Și în Mormânt, fiind în chinuri, și-a ridicat ochii și l-a văzut în depărtare pe Avraam, iar lângă el, pe Lazăr. 24 Atunci a strigat și a zis: «Tată Avraam, îndură-te de mine și trimite-l pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, pentru că sufăr în acest foc învăpăiat». 25 Dar Avraam a zis: «Copile, amintește-ți că tu ai avut din plin lucruri bune în timpul vieții, iar Lazăr a avut parte de lucruri rele. Acum însă el găsește mângâiere aici, iar tu suferi.+ 26 De asemenea, între noi și voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel că aceia care vor să treacă de aici la voi să nu poată și nici cei de acolo să nu poată trece la noi». 27 Bogatul a zis: «Atunci, te rog, tată, trimite-l la casa tatălui meu, 28 ca să le depună o mărturie temeinică celor cinci frați ai mei și să nu ajungă și ei în acest loc de chinuri». 29 Dar Avraam a zis: «Îi au pe Moise și pe Profeți; să asculte de ei».+ 30 Atunci el a spus: «Nu, tată Avraam, ci, dacă se va duce la ei cineva dintre morți, se vor căi». 31 Dar el i-a zis: «Dacă nu ascultă de Moise+ și de Profeți, nu se vor lăsa convinși nici dacă se va scula cineva din morți»”.
17 Atunci el le-a spus discipolilor săi: „Este imposibil să nu vină motive de poticnire. Dar vai de cel prin care vin!+ 2 Ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare decât să-l poticnească pe unul dintre acești micuți.+ 3 Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău comite un păcat, mustră-l+ și, dacă se căiește, iartă-l.+ 4 Chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și se întoarce la tine de șapte ori, zicând: «Mă căiesc», să-l ierți”.+
5 Apostolii i-au zis Domnului: „Dă-ne mai multă credință!”.+ 6 Atunci Domnul a spus: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, i-ați zice acestui dud: «Dezrădăcinează-te și plantează-te în mare!» și el v-ar asculta.+
7 Dacă unul dintre voi are un sclav care ară sau paște turma, îi va zice el sclavului când acesta se întoarce de la câmp: «Vino imediat aici și așază-te la masă»? 8 Nu-i va zice mai degrabă: «Pregătește-mi cina, pune-ți șorțul și servește-mă până termin eu de mâncat și de băut și apoi poți și tu să mănânci și să bei»? 9 Îi va fi el recunoscător sclavului pentru că a făcut ceea ce i s-a încredințat? 10 La fel și voi, când veți face toate lucrurile care v-au fost încredințate, să ziceți: «Suntem doar niște sclavi, n-avem niciun merit. Am făcut ce trebuia să facem»”.+
11 În drumul său spre Ierusalim, Isus a mers pe la hotarul dintre Samaria și Galileea. 12 Și, pe când intra într-un sat, i-au ieșit înainte zece leproși, care însă au rămas la distanță.+ 13 Ei au strigat: „Isus, Învățătorule, îndură-te de noi!”. 14 Când i-a văzut, el le-a spus: „Duceți-vă și arătați-vă preoților”.+ Și, în timp ce se duceau, au fost curățați.+ 15 Când a văzut că fusese vindecat, unul dintre ei s-a întors, glorificându-l pe Dumnezeu cu glas tare. 16 Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Isus, mulțumindu-i. El era samaritean.+ 17 Atunci Isus a zis: „N-au fost curățați toți cei zece? Unde sunt ceilalți nouă? 18 Nu s-a întors niciunul să-i dea glorie lui Dumnezeu, decât acest om din altă națiune?”. 19 Apoi i-a spus: „Ridică-te și du-te! Credința ta te-a vindecat*”.+
20 Fiind întrebat de farisei când va veni Regatul lui Dumnezeu,+ el le-a răspuns: „Regatul lui Dumnezeu nu vine într-un mod care izbește privirile; 21 nici nu se va spune: «Este aici!» sau «Este acolo!». Căci iată că Regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru”.+
22 Apoi le-a spus discipolilor: „Va veni timpul când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului omului, dar n-o veți vedea.+ 23 Oamenii vă vor zice: «Este acolo!» sau «Este aici!». Să nu vă duceți și să nu alergați după ei*.+ 24 Fiindcă, așa cum fulgerul brăzdează cerul, luminându-l dintr-o parte în alta, așa va fi și Fiul omului+ în ziua sa.+ 25 Mai întâi însă, el trebuie să îndure multe suferințe și să fie respins de această generație.+ 26 În plus, așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe,+ așa va fi și în zilele Fiului omului:+ 27 oamenii mâncau și beau, bărbații se căsătoreau și femeile erau date în căsătorie, până în ziua când Noe a intrat în arcă+ și a venit Potopul și i-a distrus pe toți.+ 28 De asemenea, va fi așa cum s-a întâmplat în zilele lui Lot:+ oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau și construiau. 29 Dar, în ziua în care Lot a ieșit din Sodoma, a plouat din cer cu foc și cu sulf și toți au fost distruși.+ 30 La fel va fi și în ziua când va fi revelat Fiul omului.+
31 În ziua aceea, cine este pe acoperișul casei, dar are lucrurile în casă, să nu coboare să le ia și, la fel, cine este pe ogor să nu se întoarcă la lucrurile rămase în urmă.+ 32 Amintiți-vă de soția lui Lot!+ 33 Cine caută să-și ocrotească viața o va pierde, dar cine o pierde o va păstra.+ 34 Vă spun că, în noaptea aceea, doi oameni vor fi într-un pat: unul va fi luat, iar celălalt va fi abandonat.+ 35 Vor fi două femei care vor măcina la aceeași moară: una va fi luată, iar cealaltă va fi abandonată”. 36 —— 37 Atunci ei i-au zis: „Unde, Doamne?”. El le-a zis: „Unde este corpul, acolo se vor aduna și acvilele”.+
18 Apoi le-a spus o ilustrare despre necesitatea de a se ruga mereu și de a nu renunța.+ 2 El a zis: „Într-un oraș era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și n-avea respect față de niciun om. 3 În orașul acela era și o văduvă care se ducea mereu la el și îi zicea: «Fă-mi dreptate în procesul pe care îl am cu cel cu care mă judec». 4 Un timp, el n-a vrut, dar apoi și-a zis: «Deși nu mă tem de Dumnezeu și nu respect niciun om, 5 pentru că această văduvă mă tot deranjează, îi voi face dreptate ca să nu mai vină să mă bată întruna la cap»”.+ 6 Apoi Domnul a zis: „Ați auzit ce-a spus judecătorul, deși era nedrept? 7 Atunci, nu le va face Dumnezeu dreptate aleșilor săi care strigă către el zi și noapte,+ în timp ce este răbdător față de ei?+ 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Totuși, când va sosi Fiul omului, va găsi el acest fel de credință pe pământ?”.
9 De asemenea, le-a spus următoarea ilustrare unora care erau convinși că erau drepți+ și care îi considerau pe alții un nimic: 10 „Doi oameni au urcat la templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt încasator de impozite. 11 Fariseul stătea în picioare și se ruga în sinea lui: «O, Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca toți ceilalți – extorcatori, nedrepți, adulteri – și nici chiar ca acest încasator de impozite.+ 12 Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig».+ 13 Dar încasatorul de impozite, care stătea în picioare la distanță, nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «O, Dumnezeule, arată bunăvoință față de mine, un păcătos!».+ 14 Vă spun că omul acesta a coborât la casa lui dovedindu-se mai drept decât fariseul.+ Pentru că cine se înalță va fi umilit și cine se umilește va fi înălțat”.+
15 Oamenii îi aduceau la el și pe pruncii lor ca să-i atingă, dar, când au văzut aceasta, discipolii au început să-i mustre.+ 16 Însă Isus a cerut să fie aduși la el pruncii, zicând: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu încercați să-i opriți, căci Regatul lui Dumnezeu este al celor ca ei!+ 17 Adevărat vă spun că cine nu primește Regatul lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra nicidecum în el”.+
18 Și unul dintre conducători l-a întrebat: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac pentru a moșteni viața veșnică?”.+ 19 Isus i-a zis: „De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu.+ 20 Cunoști poruncile: să nu comiți adulter,+ să nu ucizi,+ să nu furi,+ să nu depui mărturie mincinoasă,+ să-i onorezi pe tatăl tău și pe mama ta”.+ 21 Atunci el a zis: „Pe toate acestea le respect din tinerețe”. 22 Auzind aceasta, Isus i-a zis: „Un lucru îți mai lipsește: Vinde tot ce ai și împarte câștigul săracilor, iar astfel vei avea o comoară în ceruri. Apoi vino și urmează-mă”.+ 23 Când a auzit aceasta, omul s-a mâhnit profund, căci era foarte bogat.+
24 Isus s-a uitat la el și a zis: „Cât de greu va fi pentru cei care au bani să intre în Regatul lui Dumnezeu!+ 25 De fapt, este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac de cusut decât pentru un bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu”.+ 26 Cei care au auzit aceasta au zis: „Atunci cine poate fi salvat?”.+ 27 El a zis: „Ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu”.+ 28 Dar Petru a spus: „Iată că noi am lăsat ce era al nostru și te-am urmat”.+ 29 El le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soție sau frați sau părinți sau copii pentru Regatul lui Dumnezeu+ 30 și care să nu primească mult mai mult în acest timp*, iar în sistemul viitor, viață veșnică”.+
31 Atunci el i-a luat deoparte pe Cei doisprezece și le-a zis: „Iată că urcăm la Ierusalim și toate lucrurile scrise prin profeți+ despre Fiul omului se vor împlini.+ 32 De exemplu, el va fi predat oamenilor națiunilor,+ va fi batjocorit,+ va fi tratat cu nerușinare și va fi scuipat.+ 33 Și, după ce îl vor biciui, îl vor omorî,+ dar a treia zi el se va scula din morți”.+ 34 Totuși, ei n-au priceput nimic din toate acestea, pentru că semnificația acestor cuvinte le era ascunsă. Și n-au înțeles cele spuse.+
35 În timp ce Isus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului și cerșea.+ 36 Auzind că pe acolo trecea o mulțime, a întrebat ce se întâmpla. 37 Ei i-au zis: „Trece Isus Nazarineanul!”. 38 Atunci el a strigat: „Isus, Fiul lui David, îndură-te de mine!”. 39 Cei care mergeau în față au început să-l mustre, spunându-i să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”. 40 Atunci Isus s-a oprit și a poruncit ca omul să fie adus la el. Când acesta s-a apropiat, Isus l-a întrebat: 41 „Ce vrei să fac pentru tine?”. El a zis: „Doamne, să-mi recapăt vederea!”. 42 Și Isus i-a zis: „Recapătă-ți vederea! Credința ta te-a vindecat*”.+ 43 Și el și-a recăpătat vederea pe loc și a început să meargă după Isus,+ glorificându-l pe Dumnezeu. Când au văzut aceasta, toți acei oameni i-au adus și ei laude lui Dumnezeu.+
19 Apoi Isus a intrat în Ierihon și a început să traverseze orașul. 2 Acolo era un om pe nume Zacheu, unul dintre șefii încasatorilor de impozite; el era bogat. 3 Zacheu voia să vadă cine era Isus, dar nu putea pentru că erau mulți oameni adunați, iar el era mic de statură. 4 Astfel, a alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor ca să-l vadă, pentru că Isus urma să treacă pe acolo. 5 Când a ajuns în locul acela, Isus și-a ridicat privirea și i-a zis: „Zacheu, coboară repede, căci astăzi voi rămâne în casa ta!”. 6 Atunci el a coborât repede și l-a primit cu bucurie în casa lui. 7 Când au văzut aceasta, toți au început să murmure: „A intrat ca să fie găzduit în casa unui om păcătos”.+ 8 Dar Zacheu s-a ridicat și i-a zis Domnului: „Iată! Jumătate din bunurile mele, Doamne, le dau săracilor și orice am extorcat de la cineva înapoiez împătrit”.+ 9 Atunci Isus a zis: „Astăzi a venit salvarea în casa aceasta, pentru că și el este un fiu al lui Avraam. 10 Căci Fiul omului a venit să caute și să salveze ce era pierdut”.+
11 În timp ce ascultau aceste lucruri, le-a spus încă o ilustrare, fiindcă era aproape de Ierusalim și ei credeau că Regatul lui Dumnezeu avea să se arate în scurt timp.+ 12 De aceea, el a zis: „Un om de neam ales urma să se ducă într-o țară îndepărtată+ ca să fie făcut rege, iar apoi urma să se întoarcă. 13 El a chemat zece sclavi, le-a dat zece mine și le-a zis: «Faceți negoț cu ele până vin».+ 14 Dar locuitorii țării lui îl urau și au trimis în urma lui un grup de mesageri ca să spună: «Nu vrem ca omul acesta să devină regele nostru».
15 În cele din urmă, după ce a fost făcut rege, el s-a întors și i-a chemat pe sclavii cărora le dăduse banii, ca să afle ce câștigaseră făcând negoț.+ 16 S-a apropiat deci primul și a zis: «Doamne, mina ta a adus zece mine».+ 17 El i-a spus: «Bine, sclav bun! Pentru că te-ai dovedit fidel într-un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece orașe».+ 18 Apoi a venit al doilea, zicând: «Doamne, mina ta a adus cinci mine».+ 19 El i-a zis și acestuia: «Fii și tu peste cinci orașe». 20 Dar a venit altul, zicând: «Doamne, iată-ți mina, pe care am ținut-o ascunsă într-o pânză. 21 Știi, mi-a fost teamă de tine, pentru că ești un om aspru, care iei ce n-ai depus și seceri ce n-ai semănat».+ 22 El i-a zis: «După cuvintele tale te judec, sclav rău! Dacă știai că sunt un om aspru, care ia ce n-a depus și seceră ce n-a semănat,+ 23 de ce nu mi-ai depus banii la bancă? Astfel, la venire i-aș fi scos cu dobândă».
24 Apoi le-a zis celor ce stăteau acolo: «Luați-i mina și dați-i-o celui care are zece mine».+ 25 Însă ei i-au zis: «Doamne, el are zece mine!». 26 El le-a răspuns: «Vă spun că celui ce are i se va mai da, dar celui ce n-are i se va lua chiar și ce are.+ 27 Mai mult, aduceți-i aici pe acești dușmani ai mei, care n-au vrut să devin regele lor, și omorâți-i în fața mea»”.
28 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat mai departe, urcând spre Ierusalim. 29 Când era aproape de Betfaghe și de Betania, situate pe muntele numit Muntele Măslinilor,+ i-a trimis pe doi dintre discipoli+ 30 zicându-le: „Duceți-vă în satul pe care îl vedeți în față și, după ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care niciun om n-a încălecat vreodată. Dezlegați-l și aduceți-l aici. 31 Iar dacă cineva vă va întreba: «De ce îl dezlegați?», să spuneți: «Domnul are nevoie de el»”. 32 Astfel, cei pe care i-a trimis au plecat și au găsit totul așa cum le spusese el.+ 33 În timp ce ei dezlegau măgărușul, proprietarii lui le-au spus: „De ce dezlegați măgărușul?”. 34 Ei au zis: „Domnul are nevoie de el”. 35 Și l-au dus la Isus, și-au aruncat mantiile pe măgăruș și l-au pus pe Isus călare pe el.+
36 Pe măsură ce el înainta, oamenii își întindeau mantiile pe drum.+ 37 Când a ajuns aproape de drumul care coboară de pe Muntele Măslinilor, întreaga mulțime de discipoli au început să se bucure și să-l laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate lucrările de putere pe care le văzuseră. 38 Și au zis: „Binecuvântat este cel ce vine ca Rege în numele lui Iehova! Pace în cer și glorie în înălțimi*!”.+ 39 Dar unii dintre fariseii din mulțime i-au spus: „Învățătorule, mustră-ți discipolii!”.+ 40 Dar el a răspuns: „Vă spun că, dacă aceștia ar tăcea, pietrele ar striga”.
41 Când s-a apropiat de Ierusalim, a privit orașul și a plâns pentru el,+ 42 zicând: „Dacă tu, da, tu, ai fi înțeles în ziua aceasta lucrurile care aduc pacea!+ Dar acum ele au fost ascunse de ochii tăi.+ 43 Fiindcă vor veni peste tine zilele când dușmanii tăi vor ridica în jurul tău o fortificație din pari ascuțiți, te vor înconjura și te vor asedia* din toate părțile.+ 44 Vă vor trânti la pământ pe tine și pe locuitorii* tăi+ și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră,+ pentru că n-ai discernut timpul când ai fost inspectat”.
45 Apoi a intrat în templu și a început să-i dea afară pe cei care vindeau,+ 46 zicându-le: „Este scris: «Casa mea va fi o casă de rugăciune»,+ dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”.+
47 Și el a continuat să predea zilnic în templu. Dar preoții principali, scribii și oamenii de seamă ai poporului căutau să-l omoare.+ 48 Însă n-au găsit nicio modalitate să facă aceasta, pentru că tot poporul se ținea după el ca să-l asculte.+
20 Într-una din acele zile, în timp ce îi învăța pe oameni în templu și anunța vestea bună, preoții principali și scribii împreună cu bătrânii au venit 2 și i-au zis: „Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri? Cine ți-a dat această autoritate?”.+ 3 El le-a zis: „Vă voi pune și eu o întrebare, iar voi să-mi răspundeți: 4 Botezul* lui Ioan era din cer sau de la oameni?”. 5 Atunci ei au început să vorbească între ei zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «De ce nu l-ați crezut pe Ioan?». 6 Iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă sunt convinși că Ioan a fost profet”.+ 7 De aceea, au răspuns că nu știau de unde era. 8 Isus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri”.
9 Atunci el a spus poporului următoarea ilustrare: „Un om a plantat o vie,+ a arendat-o unor viticultori și a plecat în călătorie în străinătate pentru mult timp.+ 10 La vremea culesului a trimis un sclav la viticultori ca să-i dea o parte din rodul viei. Însă, după ce l-au bătut, viticultorii l-au trimis de acolo cu mâna goală.+ 11 Dar omul a mai trimis un sclav. Și pe acela l-au bătut, l-au umilit* și l-au trimis de acolo cu mâna goală. 12 Totuși, el a trimis un al treilea sclav. Ei l-au rănit și l-au aruncat afară și pe acela. 13 Atunci proprietarul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu, cel iubit.+ Poate că pe el îl vor respecta». 14 Când l-au văzut, viticultorii au început să vorbească între ei zicând: «Acesta este moștenitorul. Să-l omorâm, pentru ca moștenirea să fie a noastră». 15 Și l-au aruncat afară din vie și l-au omorât.+ Ce le va face deci proprietarul viei acelor viticultori? 16 Va veni și îi va omorî, iar via o va da altora”.
Auzind aceste cuvinte, ei au zis: „Să nu se întâmple niciodată așa ceva!”. 17 Dar el s-a uitat țintă la ei și le-a zis: „Atunci ce înseamnă ceea ce este scris: «Piatra pe care au respins-o zidarii este cea care a devenit piatra unghiulară principală»?+ 18 Cine cade peste acea piatră va fi sfărâmat,+ iar cel peste care cade ea va fi zdrobit”.
19 Dându-și seama că spusese această ilustrare gândindu-se la ei, scribii și preoții principali au vrut să pună mâna pe el chiar în momentul acela, dar se temeau de popor.+ 20 După ce l-au urmărit cu atenție, au trimis niște oameni plătiți în secret pentru a se preface că sunt drepți, ca să-l prindă în capcană prin cuvintele lui+ și să-l predea autorităților și guvernatorului. 21 Ei l-au întrebat: „Învățătorule, știm că ceea ce spui și predai este corect, că nu ești părtinitor, ci predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului. 22 Este permis* să plătim impozite Cezarului sau nu?”. 23 Dar el și-a dat seama de viclenia lor și le-a zis: 24 „Arătați-mi un dinar. Ale cui sunt chipul și inscripția de pe el?”. Ei au zis: „Ale Cezarului”. 25 El le-a spus: „Dați deci neapărat Cezarului ce este al Cezarului,+ dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.+ 26 Astfel, ei n-au putut să-l prindă în capcană prin cuvintele lui înaintea poporului, ci, uimiți de răspunsul său, au tăcut.
27 Totuși, unii dintre saduchei, care spun că nu există înviere,+ au venit și l-au întrebat:+ 28 „Învățătorule, Moise ne-a scris: «Dacă un bărbat căsătorit moare fără să aibă copii, fratele său trebuie s-o ia de soție pe soția lui pentru ca el să aibă urmași».+ 29 Iată că erau șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar a murit fără să aibă copii. 30 De aceea, a luat-o de soție al doilea, 31 apoi al treilea. Astfel, toți cei șapte au luat-o de soție și au murit fără să lase copii. 32 În cele din urmă, a murit și femeia. 33 Prin urmare, la înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Pentru că toți șapte au avut-o de soție”.
34 Isus le-a zis: „Copiii acestui sistem se căsătoresc și sunt dați în căsătorie, 35 dar cei care sunt considerați demni de sistemul viitor și de învierea din morți nici nu se vor căsători, nici nu vor fi dați în căsătorie.+ 36 De fapt, ei nici nu vor mai putea să moară, pentru că vor fi ca îngerii și vor fi copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii. 37 Dar că morții vor fi sculați a dezvăluit chiar Moise în relatarea despre tufa de mărăcini,+ când îl numește pe Iehova «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob».+ 38 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru el toți sunt vii”.+ 39 Atunci unii dintre scribi au zis: „Învățătorule, ai vorbit bine”. 40 Și n-au mai avut curajul să-i pună nicio întrebare.
41 Dar el i-a întrebat: „De ce se spune că Cristosul este fiul lui David?+ 42 Căci David însuși spune în cartea Psalmilor: «Iehova i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea 43 până îi voi pune pe dușmanii tăi ca scăunel pentru picioarele tale”».+ 44 Așadar, David îl numește «Domn». Atunci cum este el fiul lui?”.
45 Apoi, în timp ce tot poporul asculta, le-a zis discipolilor săi: 46 „Păziți-vă de scribii cărora le place să umble încoace și-ncolo în haine lungi și să fie salutați în piețe, să stea pe scaunele din față în sinagogi și în locurile cele mai de seamă la cină,+ 47 care devorează casele* văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o judecată mai aspră”.
21 Când și-a ridicat privirea, i-a văzut pe bogați punându-și darurile în cutiile trezoreriei.+ 2 Apoi a văzut o văduvă săracă punând doi bănuți de valoare foarte mică+ 3 și a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți.+ 4 Pentru că toți aceștia au pus daruri* din surplusul lor, dar ea a pus din sărăcia ei tot ce mai avea ca să trăiască”.+
5 Mai târziu, în timp ce unii vorbeau despre templu – cum era împodobit cu pietre frumoase și cu lucruri dedicate – ,+ 6 el a zis: „În ce privește aceste lucruri pe care le vedeți, vor veni zilele când nu va rămâne piatră pe piatră care să nu fie dărâmată”.+ 7 Atunci ei l-au întrebat: „Învățătorule, când vor avea loc, de fapt, aceste lucruri și care va fi semnul timpului când se vor întâmpla acestea?”.+ 8 El a zis: „Aveți grijă să nu fiți înșelați,+ pentru că vor veni mulți în numele meu, zicând: «Eu sunt acela» și «Timpul este aproape». Să nu mergeți după ei!+ 9 Mai mult, când veți auzi de războaie și de tulburări*, să nu vă îngroziți. Fiindcă mai întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri, dar sfârșitul nu va veni imediat”.+
10 Apoi le-a zis: „Se va ridica națiune contra națiune+ și regat contra regat.+ 11 Vor fi mari cutremure de pământ și dintr-un loc în altul lipsuri de alimente și epidemii.+ Vor fi priveliști înfricoșătoare și semne mari din cer.
12 Dar, înainte să se întâmple toate aceste lucruri, vor pune mâna pe voi și vă vor persecuta,+ predându-vă sinagogilor și aruncându-vă în închisori. Veți fi duși înaintea regilor și a guvernatorilor din cauza numelui meu.+ 13 Aceasta vă va da ocazia să depuneți mărturie. 14 Așadar, fiți hotărâți în inima voastră să nu pregătiți dinainte ce să spuneți în apărarea voastră,+ 15 căci eu vă voi da cuvinte și o înțelepciune pe care toți împotrivitorii voștri la un loc nu le vor putea combate sau contrazice.+ 16 Mai mult, veți fi predați* chiar de părinți, de frați, de rude și de prieteni, iar ei îi vor da la moarte pe unii dintre voi.+ 17 Și veți fi urâți de toți oamenii din cauza numelui meu.+ 18 Dar nici chiar un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde.+ 19 Prin perseverența voastră vă veți salva viața.+
20 Însă, când veți vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate,+ să știți că pustiirea lui s-a apropiat.+ 21 Atunci cei din Iudeea să fugă la munți,+ cei din Ierusalim să plece și cei din satele dimprejur să nu intre în oraș, 22 fiindcă acelea vor fi zile în care se va face dreptate, pentru ca toate lucrurile scrise să se împlinească. 23 Vai de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea!+ Căci va fi multă suferință în țară* și mânie împotriva acestui popor. 24 Vor cădea loviți de sabie și vor fi duși captivi în toate națiunile,+ iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de națiuni până se vor împlini timpurile fixate ale națiunilor.+
25 De asemenea, vor fi semne în soare, în lună și în stele,+ iar pe pământ națiunile vor fi cuprinse de neliniște, neștiind ce să facă din cauza mugetului mării agitate. 26 Oamenii vor leșina de frică în așteptarea lucrurilor care vor veni asupra pământului locuit, pentru că puterile cerurilor vor fi zguduite.+ 27 Atunci îl vor vedea pe Fiul omului+ venind într-un nor cu putere și cu mare glorie.+ 28 Dar, când vor începe să se întâmple aceste lucruri, ridicați-vă* și înălțați-vă capul, pentru că eliberarea voastră se apropie!”.
29 Apoi le-a spus o ilustrare: „Gândiți-vă la smochin și la toți ceilalți pomi.+ 30 Când vedeți că înmuguresc, știți că vara este aproape. 31 Tot așa, când veți vedea aceste lucruri întâmplându-se, să știți că Regatul lui Dumnezeu este aproape. 32 Adevărat vă spun că această generație nu va trece nicidecum până nu se vor întâmpla toate lucrurile acestea.+ 33 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nicidecum nu vor trece.+
34 Fiți însă atenți la voi înșivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare și băutură în exces+ și cu îngrijorările vieții*,+ iar ziua aceea să vină pe neașteptate peste voi, 35 ca o cursă.+ Fiindcă ea va veni peste toți cei care locuiesc pe întregul pământ. 36 Rămâneți deci treji,+ făcând tot timpul implorări,+ ca să reușiți să scăpați de toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple și să stați în picioare înaintea Fiului omului!”.+
37 Și Isus preda ziua în templu, iar noaptea pleca și rămânea pe muntele numit Muntele Măslinilor. 38 Tot poporul venea dis-de-dimineață la el în templu ca să-l asculte.
22 Sărbătoarea Turtelor Nedospite, care este numită Paște,+ se apropia.+ 2 Preoții principali și scribii căutau cea mai potrivită modalitate să scape de el,+ căci se temeau de popor.+ 3 Atunci Satan a intrat în Iuda, cel numit Iscariot, unul dintre Cei doisprezece.+ 4 Acesta s-a dus la preoții principali și la comandanții gărzilor de la templu și a vorbit cu ei cum să-l dea în mâinile lor*.+ 5 Ei s-au bucurat și s-au înțeles să-i dea arginți.+ 6 Iuda a fost de acord și a început să caute o ocazie potrivită ca să-l dea în mâinile lor* fără să fie mulți oameni în jur.
7 Apoi a sosit ziua Turtelor Nedospite, când trebuia oferită jertfa pascală.+ 8 Isus i-a trimis pe Petru și pe Ioan zicând: „Duceți-vă și pregătiți-ne masa de Paște ca să mâncăm”.+ 9 Ei l-au întrebat: „Unde vrei s-o pregătim?”. 10 El le-a zis: „Iată, când veți intra în oraș, vă va ieși înainte un om cu un urcior de apă. Mergeți după el până la casa în care va intra.+ 11 Și spuneți-i proprietarului casei: «Învățătorul îți zice: „Unde este camera de oaspeți în care aș putea să iau masa de Paște cu discipolii mei?”». 12 Omul acela vă va arăta o cameră mare de sus, mobilată. Pregătiți masa de Paște acolo”. 13 Ei au plecat și au găsit totul așa cum le spusese el și au făcut pregătirile pentru Paște.
14 Astfel, când a sosit ora, el s-a așezat* la masă cu apostolii.+ 15 Și le-a zis: „Am dorit mult să iau cu voi masa aceasta de Paște înainte de a suferi, 16 fiindcă vă spun: Nu o voi mai lua până nu se va împlini în Regatul lui Dumnezeu”. 17 Și, după ce i s-a dat un pahar, a adus mulțumiri și a zis: „Luați-l și treceți-l de la unul la altul, 18 pentru că vă spun: De acum înainte nu voi mai bea din rodul viței până nu va veni Regatul lui Dumnezeu”.+
19 De asemenea, a luat o pâine,+ a adus mulțumiri, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Aceasta reprezintă corpul meu,+ care urmează să fie dat în folosul vostru.+ Continuați să faceți lucrul acesta în amintirea mea”.+ 20 După ce au luat cina, a făcut la fel cu paharul, zicând: „Paharul acesta reprezintă noul legământ,+ ce va fi validat de sângele meu,+ care urmează să fie vărsat în folosul vostru.+
21 Dar iată că trădătorul* meu este cu mine la masă.+ 22 Pentru că, într-adevăr, Fiul omului se duce așa cum a fost stabilit,+ dar vai de omul prin care este el trădat!”.+ 23 Atunci au început să discute unii cu alții care dintre ei ar fi putut să facă așa ceva.+
24 Dar s-a iscat între ei și o ceartă aprinsă cu privire la care dintre ei era cel mai mare.+ 25 Însă el le-a zis: „Regii națiunilor stăpânesc peste ele și cei care au autoritate asupra lor sunt numiți Binefăcători.+ 26 Dar voi să nu fiți așa.+ Dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai tânăr+ și cel aflat în frunte, precum cel ce slujește.+ 27 Fiindcă cine este mai mare: cel care stă* la masă sau cel care servește? Nu cel care stă* la masă? Dar eu sunt în mijlocul vostru ca acela care servește.+
28 Totuși, voi sunteți cei care ați rămas alături de mine+ în încercările mele.+ 29 Eu închei un legământ cu voi, așa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat,+ 30 ca să mâncați și să beți la masa mea, în Regatul meu,+ și să stați pe tronuri+ ca să judecați cele 12 triburi ale Israelului.+
31 Simon, Simon, iată că Satan v-a cerut pe toți ca să vă cearnă ca pe grâu.+ 32 Dar eu am făcut implorări pentru tine ca să nu-ți slăbească credința.+ Iar tu, când te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi!”.+ 33 Atunci Petru i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine și în închisoare, și la moarte”.+ 34 Dar el a zis: „Petru, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul până nu vei nega de trei ori că mă cunoști”.+
35 Și el le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă pentru bani, fără traistă pentru mâncare și fără sandale,+ v-a lipsit ceva?”. Ei au zis: „Nu*”. 36 Atunci el le-a spus: „Însă acum, cine are o pungă pentru bani s-o ia și, la fel, cine are o traistă pentru mâncare; iar cine n-are sabie să-și vândă mantia și să-și cumpere una. 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «El a fost numărat cu cei nelegiuiți».+ De fapt, aceste cuvinte privitoare la mine se împlinesc acum”.+ 38 Atunci ei au zis: „Doamne, iată că aici sunt două săbii!”. El le-a zis: „Sunt suficiente”.
39 Apoi a plecat și s-a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor, iar discipolii l-au urmat.+ 40 Ajungând acolo, le-a zis: „Continuați să vă rugați ca să nu cădeți în ispită!”.+ 41 Și s-a îndepărtat de ei cam la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să se roage 42 zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la mine paharul acesta! Totuși, să se facă nu voința mea, ci a ta!”.+ 43 Atunci i-a apărut un înger din cer și l-a întărit.+ 44 Dar zbuciumul său era atât de mare, încât el s-a rugat și mai stăruitor,+ iar sudoarea i s-a făcut ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45 După ce s-a rugat, Isus s-a ridicat, s-a dus la discipoli și i-a găsit dormind, epuizați din cauza întristării. 46 Și le-a zis: „De ce dormiți? Ridicați-vă și rugați-vă încontinuu, ca să nu cădeți în ispită!”.+
47 În timp ce el încă vorbea, iată că a venit o mulțime, iar în fruntea lor era cel numit Iuda, unul dintre Cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute.+ 48 Dar Isus i-a zis: „Iuda, îl trădezi pe Fiul omului cu o sărutare?”. 49 Când și-au dat seama ce avea să se întâmple, cei din jurul lui au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”. 50 Unul dintre ei chiar l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.+ 51 Dar Isus a spus: „Destul!”. Și, atingându-i urechea, l-a vindecat. 52 Atunci Isus le-a zis preoților principali, comandanților gărzilor de la templu și bătrânilor care veniseră să-l prindă: „Ați venit cu săbii și cu ciomege ca împotriva unui tâlhar?+ 53 Când eram zi de zi cu voi în templu,+ n-ați pus mâna pe mine.+ Dar acesta este ceasul vostru și al autorității întunericului”.+
54 Atunci l-au arestat și l-au luat de acolo,+ ducându-l la casa marelui preot; Petru îl urma de departe.+ 55 Ei au făcut un foc în mijlocul curții și s-au așezat toți împreună. Petru stătea printre ei.+ 56 Dar o servitoare l-a văzut stând în lumina focului; s-a uitat la el cu atenție și a zis: „Și omul acesta era cu el!”. 57 Dar el a negat zicând: „Nu-l cunosc, femeie!”.+ 58 După puțin timp l-a văzut altcineva și a zis: „Și tu ești unul dintre ei!”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!”.+ 59 După vreo oră, altul a început să susțină cu tărie: „În mod sigur, și omul acesta era cu el, fiindcă este galileean!”. 60 Însă Petru a zis: „Omule, nu știu ce spui!”. Și imediat, în timp ce încă vorbea, a cântat cocoșul. 61 Atunci Domnul s-a întors și s-a uitat țintă la Petru, iar Petru și-a adus aminte ce îi spusese Domnul: „Înainte să cânte astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori”.+ 62 Și a ieșit afară și a plâns amarnic.
63 Oamenii care îl păzeau pe Isus au început să-și bată joc de el+ și să-l lovească.+ 64 Ei i-au acoperit fața și îl întrebau: „Profețește! Cine te-a lovit?”. 65 Și au spus multe alte cuvinte blasfematoare împotriva lui.
66 Când s-a făcut ziuă, s-a întrunit adunarea bătrânilor poporului, adică preoții principali și scribii.+ Ei l-au dus în sala Sanhedrinului și au zis: 67 „Dacă tu ești Cristosul, spune-ne!”.+ Dar el le-a zis: „Chiar dacă v-aș spune, tot n-ați crede. 68 Iar dacă v-aș întreba, n-ați răspunde. 69 Totuși, de acum înainte, Fiul omului+ va sta la dreapta plină de putere a lui Dumnezeu”.+ 70 Atunci toți au întrebat: „Ești tu deci Fiul lui Dumnezeu?”. El le-a răspuns: „Voi înșivă spuneți că sunt”. 71 Ei au zis: „Ce nevoie mai avem de altă mărturie? Pentru că noi înșine am auzit-o din gura lui”.+
23 Astfel, toată mulțimea s-a ridicat și l-a dus la Pilat.+ 2 Și au început să-l acuze+ zicând: „L-am găsit pe omul acesta instigând națiunea noastră, interzicând plătirea de impozite Cezarului+ și spunând că este Cristos, un rege”.+ 3 Atunci Pilat l-a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?”. El a răspuns: „Chiar tu o spui!”.+ 4 Pilat le-a zis preoților principali și mulțimilor: „Nu găsesc nicio vină la omul acesta”.+ 5 Dar ei insistau zicând: „Agită poporul predând în toată Iudeea; a început din Galileea și a ajuns până aici”. 6 Auzind aceasta, Pilat a întrebat dacă era galileean. 7 Când a aflat că Isus era sub jurisdicția lui Irod,+ l-a trimis la Irod, care în zilele acelea se afla la Ierusalim.
8 Când l-a văzut pe Isus, Irod a fost foarte bucuros. El voia de mult timp să-l vadă pe Isus, fiindcă auzise multe despre el+ și spera să vadă un miracol* făcut de el. 9 De aceea, a început să-i pună multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.+ 10 Totuși, preoții principali și scribii se ridicau întruna și îl acuzau cu înverșunare. 11 Atunci Irod, împreună cu soldații lui, l-a tratat în mod disprețuitor,+ și-a bătut joc de el+ îmbrăcându-l cu un veșmânt foarte frumos* și l-a trimis înapoi la Pilat.+ 12 Din ziua aceea, Irod și Pilat, care înainte fuseseră dușmani, au devenit prieteni.
13 Atunci Pilat a convocat preoții principali, conducătorii și poporul 14 și le-a zis: „L-ați adus la mine pe omul acesta zicând că instigă poporul la revoltă. Iată că l-am interogat în fața voastră, dar nu l-am găsit vinovat de niciunul dintre lucrurile pentru care îl acuzați.+ 15 De fapt, nici Irod nu l-a găsit vinovat, căci l-a trimis înapoi la noi. Iată că el n-a făcut nimic ca să merite moartea. 16 De aceea, îl voi pedepsi+ și apoi îl voi elibera”. 17 —— 18 Dar toată mulțimea a strigat: „Ucide-l pe omul acesta și eliberează-ni-l pe Baraba!”.+ 19 (Baraba fusese aruncat în închisoare pentru o rebeliune care avusese loc în oraș și pentru crimă.) 20 Pilat le-a vorbit din nou, pentru că voia să-l elibereze pe Isus.+ 21 Atunci ei au început să strige: „Pe stâlp cu el! Pe stâlp cu el!”.+ 22 El le-a zis a treia oară: „De ce? Ce rău a făcut omul acesta? Eu n-am găsit la el nicio vină pentru care să merite moartea.+ De aceea, îl voi pedepsi și apoi îl voi elibera”. 23 Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice să fie omorât*; au strigat atât de mult,+ 24 încât Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25 Astfel, l-a eliberat pe cel pe care îl cereau – cel care fusese aruncat în închisoare pentru rebeliune și crimă – , iar pe Isus l-a lăsat pe mâna lor ca să facă ce voiau cu el.
26 În timp ce îl duceau de acolo, l-au oprit pe un anume Simon din Cirena, care venea din afara orașului, și i-au pus în spate stâlpul de tortură ca să-l ducă în urma lui Isus.+ 27 După Isus mergea o mare mulțime de oameni, printre care și femei care se băteau în piept de durere și se tânguiau pentru el. 28 Isus s-a întors spre femei și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu mai plângeți pentru mine! Plângeți pentru voi și pentru copiii voștri,+ 29 fiindcă iată că vin zile când oamenii vor zice: «Fericite sunt femeile sterile, pântecele care n-au născut și sânii care n-au alăptat!».+ 30 Atunci vor spune munților: «Cădeți peste noi!», iar dealurilor: «Acoperiți-ne!».+ 31 Dacă fac aceste lucruri când pomul este verde, ce se va întâmpla când va fi uscat?”.
32 Alți doi bărbați, niște răufăcători, erau duși ca să fie executați odată cu el.+ 33 Când au ajuns în locul numit „Craniu”,+ i-au țintuit pe stâlp pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și altul la stânga lui.+ 34 Dar Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”.+ În plus, ei au aruncat sorții ca să împartă veșmintele sale.+ 35 Poporul stătea și se uita. Însă conducătorii își băteau joc de el și ziceau: „Pe alții i-a salvat! Să se salveze pe el dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Cel Ales!”.+ 36 Chiar și soldații își băteau joc de el apropiindu-se ca să-i dea vin acru+ 37 și zicând: „Dacă ești regele iudeilor, salvează-te!”. 38 De asemenea, deasupra lui era o inscripție: „Acesta este regele iudeilor”.+
39 Atunci unul dintre răufăcătorii atârnați pe stâlp a început să-l insulte+ zicând: „Nu ești tu Cristosul? Salvează-te pe tine și pe noi!”. 40 Dar celălalt l-a mustrat zicând: „Nu te temi deloc de Dumnezeu, acum, că ai primit aceeași judecată? 41 Noi suferim pe bună dreptate, căci primim ce merităm pentru lucrurile pe care le-am făcut. Însă omul acesta n-a făcut nimic rău”. 42 Apoi a zis: „Isus, adu-ți aminte de mine când vei ajunge în Regatul tău!”.+ 43 El i-a răspuns: „Adevărat îți spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!”.+
44 Era pe la ceasul al șaselea și totuși în toată țara* s-a făcut întuneric până la ceasul al nouălea,+ 45 pentru că lumina soarelui a dispărut. Atunci perdeaua sanctuarului+ s-a rupt pe la mijloc.+ 46 Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile tale îmi încredințez spiritul”.+ După ce a spus aceasta, și-a dat ultima suflare.+ 47 Văzând ce se întâmplase, centurionul a început să-l glorifice pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr, omul acesta era drept”.+ 48 Și, când au văzut cele întâmplate, toate mulțimile care se adunaseră acolo să privească s-au întors acasă, bătându-se în piept. 49 Toți cei care îl cunoșteau stăteau la distanță; femeile care îl însoțiseră din Galileea erau și ele acolo și au văzut lucrurile acestea.+
50 Și iată că era un bărbat pe nume Iosif, un membru al Consiliului, un om bun și drept.+ 51 (El nu susținuse prin vot complotul și acțiunea lor.) Acest om era din Arimateea, un oraș al iudeilor, și aștepta Regatul lui Dumnezeu. 52 El a intrat la Pilat și a cerut corpul lui Isus. 53 Și, după ce l-a dat jos,+ l-a înfășurat într-o pânză de in fină și l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă,+ în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era ziua Pregătirii+ și peste puțin timp începea sabatul.+ 55 Dar femeile care veniseră cu el din Galileea s-au dus și ele acolo, s-au uitat la mormânt și au văzut cum fusese pus corpul său;+ 56 apoi s-au întors să pregătească mirodenii și uleiuri parfumate. Dar, bineînțeles, în sabat s-au odihnit,+ potrivit poruncii.
24 În prima zi a săptămânii, ele au venit foarte devreme la mormânt, aducând mirodeniile pe care le pregătiseră.+ 2 Dar au văzut că piatra de la intrarea mormântului fusese rostogolită+ 3 și, când au intrat, n-au găsit corpul Domnului Isus.+ 4 În timp ce stăteau acolo nedumerite, iată că lângă ele au apărut doi bărbați în veșminte strălucitoare. 5 Femeile s-au înspăimântat și stăteau cu fețele plecate la pământ; atunci bărbații aceia le-au zis: „De ce îl căutați pe cel viu printre cei morți?+ 6 El nu este aici, ci a fost sculat din morți. Aduceți-vă aminte ce v-a spus în timp ce era încă în Galileea: 7 Fiul omului trebuie să fie predat păcătoșilor și să fie țintuit pe stâlp, iar a treia zi să se scoale din morți”.+ 8 Atunci ele și-au amintit cuvintele lui.+ 9 Și s-au întors de la mormânt* și le-au relatat toate aceste lucruri Celor unsprezece și tuturor celorlalți.+ 10 Ele erau Maria Magdalena, Ioana și Maria, mama lui Iacov. Celelalte femei+ care erau cu ele le spuneau apostolilor aceleași lucruri. 11 Totuși, cuvintele acestea li se păreau lipsite de sens și nu le credeau pe femei.
12 Dar Petru s-a ridicat, a alergat la mormânt* și, aplecându-se, a văzut numai pânzele de in. Și a plecat, întrebându-se ce se petrecuse.
13 Dar iată: chiar în ziua aceea, doi dintre ei mergeau spre un sat numit Emaus, aflat la aproximativ 11 kilometri de Ierusalim, 14 și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15 În timp ce discutau despre aceste lucruri, Isus s-a apropiat și a început să meargă cu ei. 16 Dar ochii lor nu puteau să-l recunoască.+ 17 El le-a zis: „Despre ce discutați atât de aprins pe drum?”. Și ei s-au oprit, având fețele triste. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, i-a răspuns: „Ești străin și locuiești singur în Ierusalim de nu știi* ce s-a întâmplat acolo zilele acestea?”. 19 El i-a întrebat: „Ce anume?”. Ei i-au spus: „Cele întâmplate cu Isus Nazarineanul.+ El a fost un profet plin de putere în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.+ 20 Preoții noștri principali și conducătorii noștri l-au predat ca să fie condamnat la moarte+ și l-au țintuit pe stâlp.+ 21 Noi însă speram că el este cel care va elibera Israelul.+ În plus, este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Mai mult, ceea ce ne-au spus niște femei din mijlocul nostru ne-a uimit: ele s-au dus dimineață devreme la mormânt*,+ 23 dar nu i-au găsit corpul. Și au venit să spună și că li s-au arătat niște îngeri, care au zis că el este viu. 24 Atunci unii dintre cei care erau cu noi s-au dus la mormânt*+ și l-au găsit așa cum spuseseră femeile, dar nu l-au văzut pe Isus”.
25 Atunci el le-a zis: „Oameni fără minte și cu inima înceată când trebuie să credeți toate lucrurile spuse de profeți! 26 Oare nu trebuia Cristosul să sufere aceste lucruri+ ca să-și primească gloria?”.+ 27 Și, începând de la Moise și de la toți Profeții,+ le-a explicat ce se spunea cu privire la el în întreaga Scriptură.
28 În cele din urmă au ajuns aproape de satul spre care se îndreptau, iar el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei au insistat să rămână zicând: „Rămâi cu noi, fiindcă este aproape seară și ziua este pe sfârșite”. Atunci el a intrat ca să rămână cu ei. 30 Și, în timp ce stătea* la masă cu ei, a luat pâinea, a spus o rugăciune*, a frânt-o și le-a dat-o.+ 31 Atunci li s-au deschis ochii și l-au recunoscut, dar el a dispărut dinaintea lor.+ 32 Și și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne explica în mod clar Scripturile?”. 33 Și chiar în momentul acela s-au ridicat și s-au întors la Ierusalim, unde i-au găsit pe Cei unsprezece și pe cei adunați cu ei; 34 aceștia le-au zis: „Domnul a fost, într-adevăr, sculat din morți și i s-a arătat lui Simon!”.+ 35 Atunci cei doi au povestit ce li se întâmplase pe drum și cum l-au recunoscut când a frânt pâinea.+
36 În timp ce vorbeau despre aceste lucruri, Isus a apărut în mijlocul lor și le-a zis: „Pacea să fie cu voi!”.+ 37 Dar, pentru că erau înspăimântați și îngroziți, credeau că văd un spirit.+ 38 Atunci el le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce aveți îndoieli în inima voastră? 39 Uitați-vă la mâinile și la picioarele mele! Sunt chiar eu! Atingeți-mă și vedeți, fiindcă un spirit n-are carne și oase, așa cum vedeți că am eu”. 40 Spunând aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele. 41 Dar, de bucurie și de uimire, nu le venea să creadă. De aceea, el le-a zis: „Aveți ceva de mâncare aici?”.+ 42 Ei i-au dat o bucată de pește fript, 43 iar el a luat-o și a mâncat-o sub ochii lor.
44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le spuneam când încă eram cu voi,+ și anume că tot ce este scris despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi trebuie să se împlinească”.+ 45 Atunci el le-a deschis mintea ca să înțeleagă pe deplin Scripturile+ 46 și le-a zis: „Iată ce este scris: Cristosul va suferi, se va scula din morți a treia zi+ 47 și, în toate națiunile,+ începând din Ierusalim+, va fi predicată în numele său căința pentru iertarea păcatelor.+ 48 Voi veți fi martori ai acestor lucruri.+ 49 Și iată că eu trimit peste voi ce a promis Tatăl meu. Însă voi să rămâneți în oraș până veți primi* putere de sus”.+
50 Apoi el i-a dus afară din oraș, până în Betania, și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51 Iar în timp ce îi binecuvânta, a fost luat de lângă ei și ridicat la cer.+ 52 Și ei s-au plecat înaintea lui, după care s-au întors la Ierusalim plini de bucurie.+ 53 Și erau tot timpul în templu, lăudându-l pe Dumnezeu.+
Lit. „dintre fiicele”.
Sau „chiar din pântecele mamei lui”.
Lit. „fiii lui Israel”.
Adică a lui Dumnezeu.
Sau „vei concepe în pântecele tău”.
Lit. „sămânța”.
Sau „teamă”.
Lit. „Oricine deschide pântecele”.
Sau „salvarea de la tine”.
Lit. „după fecioria ei”.
Sau „împăratului Tiberiu”.
Lit. „toată carnea”.
Sau „mijlocul de salvare al lui Dumnezeu”, „salvarea de la Dumnezeu”.
Sau „o cămașă de schimb”.
Sau „Să nu strângeți”.
Sau „Să nu extorcați prin violență”, „Să nu intimidați”, „Să nu brutalizați”.
Sau „sub forma unui porumbel”.
Sau „numai lui să-i slujești”.
Sau „plin de puterea spiritului”.
Lit. „această scriptură din urechile voastre”.
Sau „dealului”.
Lit. „tovarășilor lor”.
Sau „Stăpâne”.
Sau „oameni vii”.
Probabil cu referire la preoți.
Sau „paralizată”.
Sau „vă insultă”.
Sau „vă resping numele ca fiind rău”.
Sau „continuați să le faceți”.
Sau „să eliberați”, „să achitați”.
Sau „eliberați”, „achitați”.
Sau „șanț”.
Sau „Discipolul”.
Sau „putred”.
Sau „putred”.
Sau „Trezește-te”.
Sau „teamă”.
Sau „moi”.
Lit. „înaintea feței tale”.
Sau „sfatul”, „îndrumarea”.
Sau „este dovedită dreaptă de toți copiii ei”.
Sau „s-a întins”.
Sau „era întins la masă”.
Sau „mari”.
Sau „erau întinși”.
Sau „vă este dat”.
Sau „mormintele de amintire”.
Sau, posibil, „de mult timp”.
Sau „salvat”.
Sau „marginea”, „bordura”, „ciucurii”.
Sau „mi-am dat seama”.
Sau „te-a salvat”.
Sau „trezește-te”.
Lit. „două cămăși”.
Sau „fermele”.
Lit. „i-a binecuvântat”.
Sau, posibil, „i s-au alăturat”, „erau cu el”.
Sau „la fel de strălucitoare ca fulgerul”.
Lit. „uită-te la”.
Sau „coruptă”, „perversă”.
Sau „va fi trădat”.
Sau „nu este un discipol”.
Lit. „se împlineau zilele”.
Lit. „și-a îndreptat ferm fața”.
Sau „Stăpâne”.
Sau „a numit”.
Sau „Stăpâne”.
Sau „învățătura (mesajul) lui”. Lit. „cuvântul lui”.
Sau „v-a luat prin surprindere”.
Sau „o dovadă miraculoasă”.
Sau „plin de lumină”.
Sau „s-a întins”.
Sau „lucruri jefuite (extorcate)”.
Sau, posibil, „totul va fi curat pentru voi”.
Sau „toate celelalte feluri de”.
Sau, posibil, „verdețuri”.
Sau „judecata dreaptă”.
Sau „mormintele de amintire”.
Sau „mormintele de amintire ale”.
Sau „de la această generație se va cere”.
Sau „Sângele lor va fi cerut de la această generație”.
Sau „spuneți la ureche”.
Sau „neglijată”, „trecută cu vederea”.
Sau „nu rezultă din”.
Sau „săculețe pentru bani”.
Sau „să plece”, „să se retragă”.
Sau „ospățul de nuntă”.
Sau „să se întindă”.
Sau „n-a făcut potrivit voinței lui”.
Sau „o ploaie”.
Sau „se vor întinde”.
Sau „tuturor celor întinși cu tine la masă”.
Sau „gustul”.
Lit. „a căzut pe gâtul lui”.
Sau „teafăr”.
Sau „ce este al vostru”.
Sau „te-a salvat”.
Este posibil să se refere la falși mesia.
Sau „în prezent”.
Sau „te-a salvat”.
Sau „în locurile cele mai înalte”.
Sau „te vor strâmtora”.
Lit. „copiii”.
Sau „Cufundarea”, „Scufundarea”.
Sau „l-au dezonorat”, „l-au tratat în mod înjositor”.
Sau „corect”.
Sau „bunurile”.
Sau „au contribuit la daruri”.
Sau „revolte”, „dezordini”.
Sau „veți fi trădați”.
Lit. „pe pământ”.
Sau „stați drepți”.
Sau „îngrijorările privitoare la mijloacele de existență”, „grijile vieții de zi cu zi”.
Sau „să-l trădeze”.
Sau „să-l trădeze”.
Sau „s-a întins”.
Sau „mâna trădătorului”.
Sau „este întins”.
Sau „este întins”.
Sau „Nimic”.
Lit. „semn”.
Sau „strălucitor”.
Sau „țintuit pe stâlp”.
Lit. „pe tot pământul”.
Sau „mormântul de amintire”.
Sau „mormântul de amintire”.
Sau, posibil, „Ești singurul străin în vizită la Ierusalim care nu știe”.
Sau „mormântul de amintire”.
Sau „mormântul de amintire”.
Sau „era întins”.
Lit. „a binecuvântat-o”.
Sau „veți fi îmbrăcați cu”.