-
Misterul lui Codex VaticanusTurnul de veghe – 1990 | 15 iunie
-
-
în pericol de a–şi pierde importanţa. În sfîrşit, odată cu intrarea în secolul nostru au fost puse la dispoziţia publicului copii fotografice de bună calitate.
Manuscrisul constă din 759 de file. Din el lipseşte cea mai mare parte a Genezei, cîţiva psalmi şi părţile finale din Scripturile greceşti–creştine. El este redactat într–un stil elegant şi simplu pe un pergament subţire, foarte fin, confecţionat, după cîte se crede, din piei de antilopă. Denumirea oficială este Codex B şi în prezent poate fi văzut în Biblioteca Vaticanului. El nu mai este ţinut ascuns, iar valoarea lui este în sfîrşit înţeleasă şi apreciată în toată lumea.
-
-
Întrebări de la cititoriTurnul de veghe – 1990 | 15 iunie
-
-
Întrebări de la cititori
◼ Se referea oare Pavel la Iehova sau la Isus atunci cînd a scris: „Domnul mi–a zis: «Puterea mea este făcută perfectă în slăbiciune.»“?
Se pare că prin aceste cuvinte apostolul Pavel făcea aluzie la Domnul Iehova. Examinînd aceste cuvinte în cadrul contextului lor, putem nu numai să înţelegem de ce este aşa, ci să ne adîncim totodată aprecierea faţă de relaţiile dintre Dumnezeu şi Fiul său. Pavel a scris:
„Ca să nu mă simt peste măsură de înălţat, mi–a fost dat un ghimpe în carne, un înger al lui Satan, ca să fiu pălmuit neîncetat, pentru a nu mă înălţa prea mult. În acest sens, l–am implorat de trei ori pe Domnul să–l îndepărteze de la mine; dar el mi–a zis într–adevăr: «Favoarea mea nemeritată îţi ajunge; căci puterea mea este făcută perfectă în slăbiciune.» Foarte bucuros deci mă voi lăuda cu privire la slăbiciunile mele, pentru că puterea lui Cristos rămîne deasupra mea ca un cort.“ — 2 Corinteni 12:7–9.
Ghimpele din carnea lui Pavel era probabil o deficienţă de vedere, sau încercările la care era supus din cauza falşilor apostoli care îi contestau apostolatul (Galateni 4:15; 6:11; 2 Corinteni 11:5, 12–15). Oricare ar fi fost el, acest ghimpe tindea să–l descurajeze pe Pavel sau să–l împiedice să se bucure de serviciul său. De aceea, Pavel a cerut de trei ori să–i fie înlăturat. Dar cui i–a adresat el această cerere, şi cine i–a răspuns zicînd: „Puterea mea“?
Întrucît în acest pasaj este vorba despre „puterea lui Cristos“, s–ar putea crede că Pavel şi–a adresat Domnului Isus cererile sale. Fără îndoială, Isus deţine o putere pe care le–o poate distribui discipolilor săi (Marcu 5:30; 13:26; 1 Timotei 1:12). De fapt, Fiul lui Dumnezeu „susţine toate lucrurile prin cuvîntul puterii sale“. — Evrei 1:3; Coloseni 1:17, 29.
Dar Sursa supremă a puterii este Domnul Dumnezeu; el le poate furniza şi le chiar furnizează putere închinătorilor săi (Psalm 147:5; Isaia 40:26, 29–31). O asemenea putere de la Dumnezeu i–a dat lui Isus posibilitatea să facă miracole şi îl va ajuta să îndeplinească şi alte lucruri, în viitor (Luca 5:17; Fapte 10:38). În mod asemănător, Iehova le–a dat putere apostolilor şi celorlalţi discipoli ai lui Isus (Luca 24:49; Efeseni 3:14–16; 2 Timotei 1:7, 8). Printre ei era şi Pavel, care a slujit ’conform darului gratuit al favorii nemeritate a lui Dumnezeu, care i–a fost dată, potrivit modului în care acţionează puterea sa‘. — Efeseni 3:7.
Din moment ce Pavel a cerut să–i fie îndepărtat ’ghimpele din carnea sa, un înger al lui Satan‘, este logic să se fi aşteptat ca Domnul Dumnezeu să facă lucrul acesta, întrucît Iehova este acela în faţa căruia trebuie adresate rugăciunile (Filipeni 4:6; Psalm 145:18). Pe de altă parte, faptul că Iehova l–a încurajat întrucîtva pe Pavel prin cuvintele „puterea mea este făcută perfectă în slăbiciune“, nu îl exclude pe Cristos. De fapt puterea care vine de la Domnul Dumnezeu putea fi descrisă ca „puterea lui Cristos [care era] ca un cort“ deasupra lui Pavel, întrucît ’Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu‘ (1 Corinteni 1:24). Astfel deci, pasajul din 2 Corinteni 12:7–9 ne ajută să înţelegem mai bine rolul fundamental pe care i l–a încredinţat Iehova Fiului său în realizarea voinţei divine.
◼ Ce este „sămînţa lui Dumnezeu“ menţionată în Maleahi 2:15?
În acest verset complicat se spune printre altele: „Şi a existat unul care nu a făcut–o, deoarece avea ceea ce rămînea din spirit. Şi ce căuta acela? Sămînţa lui Dumnezeu.“ „Sămînţa“ este evident naţiunea Israelului din vechime care, atunci cînd a fost scris acest verset, era ameninţată de contaminare din punct de vedere religios.
Maleahi a profeţit într–un moment cînd ţara trecea printr–o perioadă de degradare morală. Unii israeliţi nu numai că luau ’ca neveste pe fiicele unui dumnezeu străin‘, dar ei şi divorţau de primele lor soţii evreice, ’soţiile din tinereţea lor‘, pentru a se căsători cu femei păgîne, probabil mai tinere. Totuşi, nu toţi israeliţii făceau acest lucru detestabil (Maleahi 2:11, 13, 14; Deuteronom 7:3, 4). Referindu–se, evident, la bărbaţii care nu voiau să rupă legămîntul de căsătorie care îi unea cu o închinătoare a lui Iehova, Maleahi a scris următoarele: „Şi a existat unul care nu a făcut–o, deoarece avea ceea ce rămînea din spirit.“
„Spiritul“ menţionat aici este spiritul sfînt al lui Dumnezeu pe care el îl turnase peste naţiune. Dar israeliţii neascultători se împotriveau acestui spirit şi, prin urmare, îl mîhneau. (Isaia 63:10; Fapte 7:51–53; compară Efeseni 4:30.) Unii iudei au fost fideli faţă de legile lui Dumnezeu şi, prin ascultarea lor, ei au păstrat „ceea ce rămînea din spirit“. Aceşti închinători fideli nu căutau să–şi satisfacă propriile plăceri egoiste. Cu privire la unul dintre aceşti oameni, Maleahi a scris: „Şi ce căuta acela? Sămînţa lui Dumnezeu.“ Această „sămînţă“ era naţiunea Israelului antic, despre care Maleahi a spus că a fost ’creată de Dumnezeu‘. Această ’creaţie‘ a avut loc atunci cînd Iehova a încheiat cu israeliţii un legămînt la muntele Sinai, făcînd astfel din ei o „proprietate specială a sa“ şi „o naţiune sfîntă“. Adevărata „sămînţă“ a lui Avraam care avea să–i binecuvînteze pe oamenii întregului pămînt trebuia să vină prin această naţiune. — Maleahi 2:10; Exod 19:5, 6; Geneza 22:18.
Însă israeliţii trebuiau să se păstreze curaţi din punct de vedere religios şi să nu încheie nici o căsătorie cu oamenii naţiunilor care nu se închinau lui Iehova. Lipsa de respect faţă de Dumnezeu pe care o manifestau aceşti oameni îi corupsese, după cum se poate vedea, din ceea ce s–a petrecut în zilele lui Ezra. Israeliţii de atunci „le–au acceptat pe unele dintre fiicele [naţiunilor vecine] pentru ei şi pentru fiii lor; şi ei, sămînţa sfîntă, s–au amestecat cu popoarele ţărilor“ (Ezra 9:2). Israeliţii au comis aceeaşi „mare răutate“ în zilele lui Neemia, un contemporan al lui Maleahi. Iudeii fideli lui Dumnezeu au înţeles cu claritate pericolul spiritual pe care îl reprezentau aceste căsătorii, atît pentru ei cît şi pentru copiii ce vor rezulta din ele. Exista riscul ca soţiile care nu erau dedicate lui Iehova să–i îndepărteze de la închinarea ce i se aducea Lui. Neemia a relatat chiar despre iudeii care se căsătoriseră cu străine că ’nici unul dintre fiii lor nu ştia să vorbească evreieşte‘. — Neemia 13:23–27.
Iudeii infideli se gîndeau numai la propria lor plăcere, fără să ţină seama de efectele nocive pe care le putea avea din punct de vedere religios acest lucru asupra naţiunii, adică a „seminţei lui Dumnezeu“. Nu este deloc surprinzător că Maleahi i–a mustrat astfel: „Şi voi trebuie să vă păziţi în ceea ce priveşte spiritul vostru, şi nimeni să nu acţioneze în mod trădător faţă de soţia tinereţii sale!“(Maleahi 2:15). Evreii fideli vegheau asupra spiritului lor, sau a atitudinii lor, ca să rămînă fideli soţiilor lor evreice. Aceşti bărbaţi acordau mare importanţă curăţeniei religioase a ’naţiunii lor sfinte‘. Ei doreau ca fiii şi fiicele lor să citească Cuvîntul lui Dumnezeu şi să crească în iubirea de Iehova, contribuind astfel la întărirea naţiunii din punct de vedere spiritual.
Astăzi, creştinii dedicaţi trebuie să–şi supravegheze de asemenea spiritul sau atitudinea lor dominantă. Dacă sînt căsătoriţi, ei nu trebuie să divorţeze în mod perfid de partenerul lor. Iar creştinii necăsătoriţi trebuie să urmeze sfatul apostolului Pavel şi să se căsătorească „numai în Domnul“, respectiv cu un alt Martor dedicat şi botezat al lui Iehova. — 1 Corinteni 7:39.
-