-
Preștiință, alegere (hotărâre) dinaintePerspicacitate pentru înțelegerea Scripturilor, volumul 2
-
-
Doctrina predestinării. Conform doctrinei predestinării, Dumnezeu își folosește în mod nelimitat preștiința și hotărăște dinainte cursul vieții și destinul fiecărui om. Adepții acestei doctrine susțin că perfecțiunea și divinitatea lui Dumnezeu pretind ca el să fie omniscient (să cunoască totul), nu doar în ce privește trecutul și prezentul, ci și în ce privește viitorul. În concepția lor, ar fi o dovadă de imperfecțiune ca Dumnezeu să nu cunoască dinainte toate lucrurile în cel mai mic detaliu. Ei aduc în discuție exemplul lui Esau și Iacob pentru a dovedi că Dumnezeu își predestinează creaturile înainte de nașterea lor (Ro 9:10-13) și citează pasaje precum cel din Efeseni 1:4, 5 ca dovadă că Dumnezeu a știut și a hotărât dinainte viitorul tuturor creaturilor sale, chiar dinainte de a începe să creeze.
-
-
Preștiință, alegere (hotărâre) dinaintePerspicacitate pentru înțelegerea Scripturilor, volumul 2
-
-
Alegerea dinainte a celor ʻchemați și aleșiʼ. În unele versete se vorbește despre creștinii „chemați” sau „aleși”. (Iuda 1; Mt 24:24) Ei sunt descriși ca fiind „aleși potrivit preștiinței lui Dumnezeu” (1Pe 1:1, 2), ʻaleși înainte de întemeierea lumiiʼ, ʻaleși dinainte pentru a fi adoptați ca fii’ ai lui Dumnezeu (Ef 1:3-5, 11), ʻaleși de la început pentru salvare și chemați tocmai la aceastaʼ. (2Te 2:13, 14) Pentru a înțelege aceste versete trebuie să stabilim dacă ele se referă la alegerea dinainte a unor persoane individuale sau a unei clase de persoane, respectiv a congregației creștine, a acelui „singur corp” (1Co 10:17) format din cei ce vor moșteni Regatul ceresc alături de Cristos Isus. (Ef 1:22, 23; 2:19-22; Ev 3:1, 5, 6)
Dacă aceste cuvinte s-ar aplica la persoane individuale alese dinainte pentru salvare veșnică ar însemna că acele persoane nu se pot dovedi vreodată infidele și nu-și pot pierde chemarea, deoarece preștiința lui Dumnezeu nu ar da greș în ceea ce-i privește, iar destinul stabilit de el nu ar putea fi schimbat. Totuși, aceiași apostoli care au consemnat cuvintele amintite mai sus au spus despre unii care au fost ʻcumpărațiʼ și ʻsfințițiʼ cu sângele jertfei de răscumpărare a lui Cristos, care „au gustat darul ceresc” și care „au fost părtași ai spiritului sfânt și au gustat . . . puterea sistemului viitor” că aveau să cadă de la credință, fără a se mai căi vreodată și că-și vor atrage propria distrugere. (2Pe 2:1, 2, 20-22; Ev 6:4-6; 10:26-29) Ambii apostoli i-au îndemnat pe cei cărora le-au scris: „Faceți tot posibilul să vă asigurați chemarea și alegerea, căci, făcând neîncetat aceste lucruri, nu veți eșua niciodată”; „continuați să lucrați la salvarea voastră, cu teamă și tremur”. (2Pe 1:10, 11; Flp 2:12-16) În mod evident, Pavel, care a fost „chemat să fie apostol al lui Isus Cristos” (1Co 1:1), nu se considera predestinat salvării veșnice. Drept dovadă, el vorbește despre eforturile asidue pe care le făcea pentru a atinge „ținta pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu” (Flp 3:8-15) și despre preocuparea lui de nu deveni cumva ʻel însuși dezaprobatʼ. (1Co 9:27)
În mod asemănător, celor „chemați” sau „aleși” li se va da „coroana vieții” cu condiția ca ei să rămână loiali în încercări, până la moarte. (Re 2:10, 23; Iac 1:12) Coroanele, simbol al domniei alături de Fiul lui Dumnezeu, pot fi pierdute. (Re 3:11) Apostolul Pavel și-a exprimat încrederea că îi ʻera rezervată coroana dreptățiiʼ abia când se apropia de sfârșitul cursei și era sigur că ʻa alergat-o până la capătʼ. (2Ti 4:6-8)
În schimb, dacă versetele citate anterior se referă la o clasă, la congregația creștină, sau ʻnațiunea sfântăʼ a celor chemați, ca întreg (1Pe 2:9), înseamnă că Dumnezeu a cunoscut și a hotărât dinainte venirea în existență a acestei clase, dar nu a ales dinainte și persoanele care o vor alcătui. De asemenea, aceste versete transmit ideea că Dumnezeu a stabilit dinainte „modelul” căruia trebuiau să se conformeze toți cei chemați de-a lungul timpului să facă parte din această clasă, potrivit scopului său. (Ro 8:28-30; Ef 1:3-12; 2Ti 1:9, 10) El a hotărât dinainte și lucrările pe care aceștia trebuiau să le îndeplinească, precum și testarea lor prin necazurile provocate de lume. (Ef 2:10; 1Te 3:3, 4)
-