Bătrânii de congregație sunt foarte ocupați. Ei sunt evanghelizatori. (2 Tim. 4:5) Prin urmare, sunt în fruntea predicării, organizează lucrarea în teritoriul congregației și, nu în ultimul rând, ne instruiesc să predicăm și să predăm în mod eficient. Ei sunt și judecători, rol pe care îl îndeplinesc cu îndurare și imparțialitate. Când un colaborator păcătuiește grav, bătrânii fac eforturi pentru a-l ajuta să-și restabilească relația cu Iehova. Totodată, sunt atenți să păstreze congregația curată. (1 Cor. 5:12, 13; Gal. 6:1) Totuși, ei sunt cunoscuți în primul rând ca păstori. (1 Pet. 5:1-3) Bătrânii țin cuvântări biblice bine pregătite, depun eforturi pentru a-i cunoaște cât mai bine pe toți frații din congregație și fac vizite de păstorire. În plus, unii bătrâni participă la construirea și întreținerea sălilor Regatului, ajută la organizarea congreselor și fac parte din comitete de legătură cu spitalele și din grupuri de vizitare a pacienților. Toate aceste activități și multe altele presupun un efort susținut din partea lor. w24.10 42:9

În Biblie, termenul „a elibera” înseamnă „a pune în libertate”, sau „a achita”, în urma plătirii unei răscumpărări. Apostolul Petru a exprimat această idee astfel: „Știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost eliberați [lit. „ați fost răscumpărați”] din modul vostru de viață zadarnic, moștenit de la strămoșii voștri, ci cu un sânge prețios, ca al unui miel fără defect și fără pată, cu sângele lui Cristos”. (1 Pet. 1:18, 19; n.s.) Datorită jertfei de răscumpărare, putem fi eliberați de sub stăpânirea opresivă a păcatului și a morții. (Rom. 5:21) Este firesc deci să ne simțim profund îndatorați față de Iehova și Isus pentru că au făcut posibilă eliberarea noastră prin intermediul sângelui prețios, sau al vieții, lui Isus. w25.02 6:15, 16

Cum putem evita tentațiile și păcatul? Să analizăm câteva idei pe care le putem învăța de la tânărul menționat în Proverbele, capitolul 7. El a comis imoralitate cu o femeie depravată. Versetul 22 arată că tânărul s-a dus după ea „deodată”. Însă, din versetele anterioare, înțelegem că el a făcut câțiva pași care, treptat, l-au condus la păcat. Care sunt acești pași? În primul rând, el a trecut seara „pe la colțul străzii” acelei femei imorale. Apoi, a mers pe drumul care ducea spre casa ei. (Prov. 7:8, 9) Apoi, când a văzut-o, nu s-a întors. Mai mult, i-a acceptat sărutările și a ascultat-o în timp ce i-a vorbit despre jertfele de comuniune pe care le-a adus, probabil în încercarea de a-l face să creadă că era o persoană bună. (Prov. 7:13, 14, 21) Dacă ar fi evitat pericolele care l-au condus la păcat, nu ar mai fi fost expus tentațiilor și nu ar mai fi păcătuit. w24.07 29:8, 9, 19