A Vèrgine Maria : Chì dice a Bìbbia nant’à ella ?
Risposta di a Bìbbia
A Bìbbia dice chì Maria, a mamma di Ghjesù, hà avutu una gràzia ùnica : hè cascata incinta allora ch’ella era sempre vèrgine. Ssu miràculu era statu annunziatu in u libru d’Esàia è u so adempimentu hè contu in i vangeli di Matteu è di Lucca.
In una prufezìa nant’à a nàscita di u Missìa, Esàia avìa annunziatu : « A giuvanotta firmarà incinta, parturisciarà un figliolu, è li darà per nome Emmanuellu » (Esàia 7:14). In u so vangelu, Matteu inspiratu da Diu, hà spiegatu chì ssa prufezìa parlava di Maria. Quand’ellu hà contu cume s’hè pussutu fà stu miràculu di cascà incinta, hà dettu dinù : « Tuttu què successe affinch’ellu vinissi à cumpiimentu ciò chì u Signore avìa annunziatu per mezu di u prufeta : “A vèrginea sarà incita, avarà un figliolu, è li si darà u nome Emmanuellu”, ciò chì significheghja “Diu cun noi” » (Matteu 1:22, 23).
In u so vangelu, Lucca hà ellu dinù contu chì Maria hè cascata incinta per mezu d’un miràculu. Hà scrittu chì Diu hà mandatu l’ànghjulu Gabriellu « ind’è una vèrgine fidanzata à un omu di a casa di Davìdiu, u so nome era Ghjiseppu. U nome di a vèrgine era Maria » (Lucca 1:26, 27). Maria hà ella stessa dettu ch’ella era vèrgine. Quandu l’ànghjulu li hà annunziatu ch’ella diventerìa a mamma di Ghjesù, u Missìa, hà dumandatu : « Cumu ssa cosa si farà, postu chì ùn cunnoscu omu ? » (Lucca 1:34).
Cume una donna vèrgine hà pussutu esse incita ?
Maria hè firmata incinta per mezu di a putenza di u spìritu santu, a forza di Diu in mossa (Matteu 1:18). L’ànghjulu hà dettu à Maria : « U spiritu santu vinarà nantu à tè, è a putenza di l’Altìssimu ti cuprarà di a so ombra. Ghjè per quessa chì u zitellu santu chì nascerà da tè sarà chjamatu Figliolu di Diub » (Lucca 1:35). Per mezu d’un miràculu Diu hà trasferìtu a vita di u so Figliolu ind’u corpu di Maria, è cusì hè cascata incinta.
Perchè ci vulìa à sceglie una donna vèrgine per dà a vita à Ghjesù ?
Sè Diu hà sceltu una donna vèrgine per dà a vita à Ghjesù, ghjè per ch’ellu àbbia un corpu perfettu. Cusì, Ghjesù puderìa liberà l’umani di u piccatu è di a morte (Ghjuvanni 3:16 ; Ebrei 10:5). Diu hà trasferìtu a vita di Ghjesù in u corpu di Maria. Poi, u spìritu santu hà di sicuru prutettu u sviluppu di l’embrione per ch’ellu sìa priservatu d’ogni imperfezzione umana (Lucca 1:35).
Ghjè di sta manera chì Ghjesù hè natu perfettu, cum’è Àdamu prima d’avè piccatu. A Bìbbia dice di Ghjesù : « Ellu chì ùn hà fattu piccatu » (1 Petru 2:22). Cume Ghjesù era un omu perfettu, hà pussutu pagà u riscattu per riscattà l’umani di u piccatu è di a morte (1 Curintini 15:21, 22 ; 1 Timuteu 2:5, 6).
Maria hè stata sempre vèrgine ?
A Bìbbia ùn insegna micca chì Maria hè stata vèrgine tutt’a so vita. À u cuntràriu, ella dice chì Maria hà avutu d’altri figlioli (Matteu 12:46 ; Marcu 6:3 ; Lucca 2:7 ; Ghjuvanni 7:5).
L’Immaculata Cuncezziò hè a nàscita miraculosa di Ghjesù d’una vèrgine ?
Innò. Secondu a New Catholic Encyclopedia, a duttrina di l’Immaculata Cuncezziò « hè a credenza chì a vèrgine Maria ùn hè stata tocca da u PICCATU URIGINALE à l’inìziu di a so vita, à a so cuncipitura. Tutti l’altri umani sò eredi d’una natura umana piccatoghja [...]. Ma Maria, pè una GRAZIA ùnica, ùn hè stata tocca da u piccatu uriginale »c.
Però, a Bìbbia ùn insegna micca chì Maria ùn hè stata tocca da u piccatu uriginale (Salmu 51:7 ; Rumani 5:12). D’altronde, a lege Musàica dumandava chì e mamme òffrinu un sacrifìziu pè u piccatu dopu a nàscita d’un zitellu. Hè ciò ch’hà fattu Maria, è què dà a prova ch’ella ùn era stata priservata di u piccatu (Levìticu 12:2-8 ; Lucca 2:21-24). A New Catholic Encyclopedia dice : « L’Immaculata Cuncezziò ùn si trova inlocu di manera chjara è precisa indè a Scrittura [...]. Ghjè un insignamentu di a Chjesa. »
Cume cunsiderà à Maria ?
Maria hè un esèmpiu di fede, d’ubbidienza, d’umilità è d’amore per Diu. Face parte di i servitori fidi di Diu chì no pudemu imità (Ebrei 6:12).
Ghjè vera chì Maria essendu a mamma di Ghjesù hà avutu un rollu ùnicu, ma a Bìbbia ùn ampara micca chì no duvemu aduralla o prigalla. Ghjesù ùn hà micca datu un onore speziale à a so mamma, è ùn hà micca dumandatu à i so discìpuli di falla. Infatti, ùn si parla di Maria chè indè i Vangeli è solu una volta indè u libru di l’Atti. È l’altri 22 libri chjamati u Testamentu Novu ùn ne pàrlanu mancu (Atti 1:14).
Inlocu a Bìbbia dice chì i primi cristiani dàvanu à Maria un onore speziale, è ancu di menu ch’elli li dedicàvanu un cultu. À u cuntràriu, a Bìbbia ampara chì i cristiani dèvenu adurà solu à Diu (Matteu 4:10).
a Indè a prufezìa d’Esàia, a parolla ebrea tradutta per « ghjuvanotta » hè ʽalmah, chì pò indettà una ghjuvanotta chì hè vèrgine, o una ghjuvanotta ch’ùn hè micca vèrgine. Però, Matteu, inspiratu da Diu, adopra a parolla greca parthénos. Sta parolla hè più precisa è vole dì « vèrgine ».
b À certi ùn li piace micca a spressione « Figliolu di Diu ». Per elli, ssa spressione vole dì chì Diu hà avutu raporti sessuali cù una donna. Ma ùn hè micca ciò ch’ampara a Bìbbia. Invece chjama à Ghjesù « Figliolu di Diu » è « u primunatu di tutta a creazione » perchè ghjè u primu è u solu à esse statu creatu direttamente da Diu (Culussesi 1:13-15). D’altronde, a Bìbbia parla dinù di u primu omu, Àdamu, cum’è di u « figliolu di Diu » perchè anch’ellu hè statu creatu da Diu (Lucca 3:38).
c Seconda edizione, vulume 7, pàgina 331.