8 Apoi am rămas singur și, când am văzut această viziune măreață, n-am mai avut vlagă; înfățișarea mea a ajuns deplorabilă și m-au lăsat de tot puterile.+ 9 După aceea l-am auzit vorbind, dar, la auzul cuvintelor sale, am căzut într-un somn adânc, cu fața la pământ.+ 10 Atunci m-a atins o mână,+ care m-a scuturat ca să mă ridic pe palme și pe genunchi.

7 Dar iată că îngerul lui Iehova* a apărut acolo+ și o lumină a strălucit în celulă. Lovindu-l pe Petru în coastă, el l-a trezit și i-a zis: „Ridică-te repede!”. Și lanțurile i-au căzut de la mâini.+