În cartea Evrei sunt menționate multe exemple de credință. Un slujitor al lui Iehova care s-a remarcat prin credința lui a fost Moise. (Evr. 3:2-5; 11:23-25) În timp ce a condus poporul prin pustiu, Moise a continuat să aibă încredere în Dumnezeul său și nu a fost dezamăgit. Iehova le-a oferit israeliților în mod miraculos hrană și apă în acel pustiu neospitalier. (Ex. 15:22-25; Ps. 78:23-25) Moise avea o credință puternică. Totuși, la aproximativ un an după eliberarea miraculoasă a israeliților, el a pus la îndoială capacitatea lui Iehova de a-i da poporului Său carne. Moise nu-și putea imagina cum avea Iehova să furnizeze suficientă carne pentru a hrăni milioane de persoane în pustiu. Atunci, Iehova l-a întrebat pe Moise: „Este oare mâna lui Iehova prea scurtă?”. (Num. 11:21-23) Cu alte cuvinte, Iehova a întrebat: „Chiar crezi că nu pot să fac ceea ce am spus că voi face?”. w25.03 26 ¶1, 2

Ar trebui să considerăm relatarea despre Potop un tip profetic? Răspunsul este „nu”. De ce? Deoarece nu avem o bază biblică pentru o astfel de abordare. Este adevărat că Isus a comparat „zilele lui Noe” cu timpul prezenței sale. Însă el nu a dat de înțeles că Potopul constituia un tip profetic – fiecare persoană sau eveniment având un corespondent modern, sau un antitip. Nici nu a spus că închiderea ușii arcei ar avea vreo semnificație profetică. (Mat. 24:37-39) Cum a reacționat Noe când a auzit mesajul de avertizare al lui Iehova? El și-a demonstrat credința construind arca. (Evr. 11:7; 1 Pet. 3:20) În mod asemănător, oamenii cărora li se predică mesajul despre Regatul lui Dumnezeu trebuie să acționeze în armonie cu ceea ce aud. (Fap. 3:17-20) Petru l-a numit pe Noe „un predicator al dreptății”. În prezent, noi suntem implicați într-o campanie de predicare globală și ne străduim să participăm cu zel la ea. Însă, oricât ne-am strădui, nu va fi posibil să ajungem la fiecare persoană de pe pământ cu vestea bună înainte de venirea sfârșitului. w24.05 8, 9 ¶3-5

Ar trebui să ne străduim să le arătăm bunătate și respect prietenilor lui Iehova. (Rom. 12:10) David arată o modalitate prin care putem face aceasta. El spune că un oaspete în cortul lui Iehova „nu-și încalcă promisiunea, chiar dacă este în paguba lui”. Dacă nu ne respectăm promisiunile, i-am putea răni pe alții. (Mat. 5:37) De exemplu, Iehova așteaptă ca oaspeții săi să-și respecte jurământul de căsătorie. De asemenea, el se bucură când părinții se străduiesc să-și respecte promisiunile făcute copiilor lor. Prin urmare, iubirea pentru Dumnezeu și pentru semeni ne va determina să facem tot posibilul pentru a ne respecta promisiunile. O altă modalitate de a-i onora pe prietenii lui Dumnezeu este aceea de a fi ospitalieri și generoși. (Rom. 12:13) Când ne bucurăm de unele momente de relaxare cu frații noștri, ne întărim relațiile de prietenie cu ei și cu Iehova. În plus, manifestând ospitalitate, îl imităm pe Tatăl nostru ceresc. w24.06 12 ¶15, 16