Îl iubești pe Iehova Dumnezeu, Cel care ți-a oferit nenumărate daruri, inclusiv viața? Vrei să-ți arăți iubirea față de el? Cea mai bună modalitate de a face acest lucru este aceea de a-ți dedica viața lui și apoi de a-ți simboliza dedicarea prin botezul în apă. Dacă vei face acești pași, vei intra în familia lui Iehova. Prin urmare, Tatăl și Prietenul tău te va îndruma și-ți va purta de grijă deoarece vei fi al lui. (Ps. 73:24; Is. 43:1, 2) De asemenea, dedicarea și botezul îți dau perspectiva de a te bucura de viață fără sfârșit. (1 Pet. 3:21) Însă există ceva care te reține să te botezi? Dacă da, nu ești singurul. Milioane de persoane au trebuit să facă schimbări în conduită și în modul de gândire ca să se califice pentru botez. În prezent, ele îi slujesc lui Iehova cu bucurie și zel. w25.03 2 ¶1, 2

Deseori, Biblia aseamănă păcatul cu o povară grea. Făcând referire la propriile păcate, regele David a spus: „Nelegiuirile mele îmi acoperă capul; sunt o povară apăsătoare, sunt prea grele ca să le duc”. (Ps. 38:4) Totuși, Iehova iartă păcatele celor ce se căiesc. (Ps. 25:18; 32:5) Termenul ebraic redat prin „a ierta” înseamnă, în esență, „a ridica” sau „a duce”. L-am putea asemăna pe Iehova cu un bărbat puternic, care ridică, în mod figurativ, povara păcatului de pe umerii noștri și o duce departe. Dar cât de departe duce Iehova păcatele noastre? În Psalmul 103:12 găsim următoarea imagine sugestivă: „Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult a îndepărtat el de la noi fărădelegile noastre”. Estul și vestul sunt puncte cardinale diametral opuse. Ele nu se întâlnesc niciodată. Cu alte cuvinte, Iehova duce păcatele foarte departe de noi, mai departe decât ne putem imagina. Este impresionant modul în care Iehova dorește să ne asigure că iertarea sa este deplină! w25.02 9 ¶5, 6

După întoarcerea lui Isus la cer, apostolul Petru a vindecat în mod miraculos un olog din naștere. (Fap. 1:8, 9; 3:2, 6-8) Așa cum era de așteptat, acest miracol extraordinar a atras în jurul lui Petru o mulțime de oameni. (Fap. 3:11) Avea Petru să fie măgulit de gloria acelui moment, ținând cont că provenea dintr-un mediu în care se punea mare accent pe poziție și proeminență? Nu. Plin de umilință, Petru nu și-a atribuit meritul pentru acel miracol, ci a îndreptat laudele către Iehova și Isus, cei cărora le reveneau pe bună dreptate. El a spus: „Prin numele [lui Isus] și prin credința noastră în numele său a fost întărit omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți”. (Fap. 3:12-16) Și noi putem cultiva umilință urmând exemplul lui Petru. Noi le slujim altora deoarece îi iubim pe Iehova și pe semeni, nu pentru că vrem să fim admirați de oameni. Arătăm că suntem cu adevărat umili dacă le slujim cu bucurie lui Iehova și fraților noștri, indiferent că eforturile noastre sunt remarcate sau nu. (Mat. 6:1-4) w25.03 10, 11 ¶11, 12