Dumnezeu i-a amintit lui Iona că niniviții nu știau „nici măcar să deosebească binele de rău”. (Iona 1:1, 2; 3:10; 4:9-11) Ulterior, Isus s-a folosit de acest exemplu pentru a-i învăța pe oameni despre dreptatea și îndurarea lui Iehova. Ce va reprezenta „judecata” la care „se vor scula” niniviții? Isus a spus că în viitor va exista „o înviere a judecății”. (Ioan 5:29) Această înviere va avea loc în timpul Domniei de O Mie de Ani, când ‘atât cei drepți, cât și cei nedrepți’ vor fi readuși la viață. (Fap. 24:15) Pentru cei nedrepți, va fi „o înviere a judecății”. Aceasta înseamnă că Iehova și Isus le vor observa și evalua comportamentul, precum și modul în care vor reacționa la instruirea divină. De exemplu, dacă un ninivit care va fi înviat va refuza să i se închine lui Iehova, judecata lui va însemna condamnare. (Is. 65:20) Însă, pentru toți cei ce vor alege să i se închine lui Dumnezeu, judecata va fi favorabilă. Ei vor avea perspectiva de a trăi pentru totdeauna. (Dan. 12:2) w24.05 5 ¶13, 14

Prin acțiunile sale, Isus a creat o imagine vie, perfectă a îndurării Tatălui său. (Ioan 14:9) Astfel, prin ceea ce a spus și a făcut, el a arătat că Tatăl său îndurător și plin de compasiune îi iubește pe oameni și vrea să-i ajute pe fiecare dintre ei să câștige lupta împotriva păcatului. Isus i-a ajutat pe oamenii păcătoși să dorească să-și schimbe conduita și să-l urmeze. (Luca 5:27, 28) Isus știa ce anume urma să i se întâmple. De mai multe ori, el le-a spus continuatorilor săi că va fi trădat și executat pe stâlp. (Mat. 17:22; 20:18, 19) Isus știa că jertfa sa va înlătura păcatul omenirii și a spus că, după moartea sa, va „atrage la [el] oameni de orice fel”. (Ioan 12:32) Oamenii păcătoși puteau să-i fie plăcuți lui Iehova dacă îl acceptau pe Isus drept Domn al lor și deveneau continuatorii săi. Astfel, ei aveau să fie, în cele din urmă, „eliberați din păcat”. (Rom. 6:14, 18, 22; Ioan 8:32) Prin urmare, Isus a fost dispus să înfrunte plin de curaj o moarte chinuitoare pentru a ne salva. (Ioan 10:17, 18) w24.08 5 ¶11, 12

Gândește-te acum ce sentimente ai avut când ai aflat adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Printre altele, ai aflat că Tatăl tău ceresc te iubește, că dorește să faci parte din familia sa de închinători, că va pune capăt durerii și suferinței și că ai posibilitatea să-i revezi într-o lume nouă pe cei dragi care au murit. (Mar. 10:29, 30; Ioan 5:28, 29; Rom. 8:38, 39; Rev. 21:3, 4) Ce bucuros ai fost când ai aflat aceste adevăruri! (Luca 24:32) În timp, ai ajuns să iubești aceste învățături prețioase, de aceea ai dorit să li le împărtășești și altora. (Compară cu Ieremia 20:9.) Când iubirea pentru adevărul Bibliei prinde rădăcini în inima noastră, nu putem să nu vorbim despre el. (Luca 6:45) Împărtășim sentimentele discipolilor lui Isus din secolul I, care au spus: „Nu putem înceta să vorbim despre lucrurile pe care le-am văzut și le-am auzit”. (Fap. 4:20) Iubim adevărul atât de mult, încât dorim să li-l facem cunoscut cât mai multor oameni posibil. w24.05 15 ¶5; 16 ¶7