Să ne gândim cum ar fi fost viața noastră dacă nu i-am fi slujit lui Dumnezeu. Astfel, vom fi mai motivați să-i rămânem fideli și să spunem la fel ca psalmistul: „În ce mă privește, este spre binele meu să mă apropii de Dumnezeu”. (Ps. 73:28) Întrucât îi slujim „ca sclavi unui Dumnezeu viu și adevărat”, vom putea face față oricărei încercări. (1 Tes. 1:9) Dumnezeul nostru este o Persoană reală, care se îngrijește de slujitorii săi. El va fi mereu alături de noi, așa cum a fost alături de închinătorii săi din trecut. Și, în viitorul apropiat, când va izbucni cel mai mare necaz din toate timpurile, el își va sprijini slujitorii. Așadar, „să fim plini de curaj și să spunem: «Iehova este ajutorul meu; nu mă voi teme»”. (Evr. 13:5, 6) w24.06 25 ¶17, 18

Biblia menționează mai mult de 40 de bărbați care au domnit ca regi în Israel. Din ea aflăm că și regii buni au făcut lucruri rele. Despre David, un rege bun, Iehova a spus: „Slujitorul meu David . . . m-a urmat din toată inima, făcând numai ce este drept în ochii mei”. (1 Regi 14:8) Însă acest bărbat a comis imoralitate sexuală cu o femeie căsătorită și apoi a pus la cale un plan pentru ca soțul ei să fie ucis în luptă. (2 Sam. 11:4, 14, 15) În schimb, mulți regi infideli au făcut unele lucruri bune. Să analizăm exemplul lui Roboam. În ochii lui Iehova, „el a făcut ce este rău”. (2 Cron. 12:14) Totuși, Roboam a dat dovadă de ascultare când Dumnezeu i-a spus să nu lupte împotriva celor zece triburi ale Israelului și să le lase să-și aleagă un alt rege. De asemenea, a ocrotit poporul lui Dumnezeu fortificând multe orașe în regatul său. (1 Regi 12:21-24; 2 Cron. 11:5-12) Prin urmare, ne-am putea întreba: „Pe ce bază a stabilit Iehova că un anumit rege i-a fost fidel?”. Iehova a luat, probabil, în considerare starea inimii, căința și devotamentul față de închinarea adevărată. w24.07 20 ¶1-3

Ce se poate spune despre minorii botezați – creștini cu vârsta mai mică de 18 ani – care comit un păcat grav? Corpul de bătrâni va stabili ca doi bătrâni să se întâlnească cu minorul și cu părinții lui Martori. Bătrânii vor dori să afle ce măsuri au luat deja părinții pentru a-l ajuta pe copilul lor să se căiască. Dacă minorul are o atitudine bună, iar părinții îl ajută să ajungă la căință, cei doi bătrâni ar putea decide că eforturile părinților sunt suficiente și că nu este necesar să se formeze un comitet de bătrâni. În definitiv, Dumnezeu le-a încredințat părinților responsabilitatea de a-și corecta cu iubire copiii. (Deut. 6:6, 7; Prov. 6:20; 22:6; Ef. 6:2-4) Însă bătrânii îi vor aborda din când în când pe părinți pentru a se asigura că minorul primește ajutorul de care are nevoie. Dar dacă minorul botezat persistă în conduita lui greșită și nu se căiește? În acest caz, un comitet de bătrâni se va întâlni cu el împreună cu părinții lui Martori. w24.08 24 ¶18