Toți creștinii se străduiesc să manifeste îndurare asemenea lui Iehova. De ce? Un motiv este acela că Iehova nu ascultă rugăciunile celor care nu manifestă îndurare față de alții. Niciunul dintre noi nu am vrea să ajungem în această situație. De aceea, trebuie să fim atenți să nu dezvoltăm o atitudine dură. Nu am dori să ignorăm un colaborator creștin care suferă, ci să avem mereu o ureche deschisă „la strigătul celui sărman”. De asemenea, ne străduim să păstrăm în minte cuvintele: „Pentru cel care nu arată îndurare, judecata va fi fără îndurare”. (Iac. 2:13) Dacă recunoaștem cu umilință cât de multă nevoie avem de îndurare, foarte probabil, vom fi mai dispuși să arătăm îndurare. Dorim să fim îndurători în special cu cei care se întorc în congregație. Exemplul unor personaje biblice ne poate ajuta să facem din îndurare o parte din noi și să nu dezvoltăm o atitudine necruțătoare. w21.10 12 ¶16, 17

Spre sfârșitul serviciului său pământesc, în ultima sa noapte din viață, Isus a căutat din nou un loc liniștit în care să mediteze și să se roage. Acest loc era grădina Ghetsimani. Aici, Isus le-a dat discipolilor un sfat important referitor la rugăciune. Când au sosit în grădina Ghetsimani, probabil că era trecut de miezul nopții. Isus i-a îndemnat pe apostoli ‘să vegheze’, apoi s-a dus puțin mai departe ca să se roage. (Mat. 26:37-39) Însă, în timp ce se ruga, apostolii au adormit. Găsindu-i dormind, Isus i-a îndemnat din nou ‘să vegheze și să se roage neîncetat’. (Mat. 26:40, 41) El știa că erau foarte tulburați și obosiți. De aceea, le-a spus cu compasiune: „Carnea este slabă”. Isus a plecat de încă două ori să se roage, totuși, la întoarcere, i-a găsit de fiecare dată pe discipoli dormind, nu rugându-se. (Mat. 26:42-45) w22.01 28 ¶10, 11

Isus a comparat relația dintre el și discipoli cu legătura strânsă dintre un păstor și oile sale, o comparație cât se poate de potrivită. (Ioan 10:14) Oile își cunosc păstorul și reacționează la glasul său. Un turist a remarcat această caracteristică a oilor. El a spus: „Împreună cu ceilalți din grup, am vrut să fotografiem niște oi și am încercat să le facem să se apropie. Însă nu ne-au ascultat, întrucât nu ne cunoșteau vocea. Apoi, a apărut băiețelul care le păstorea. De îndată ce le-a chemat, ele au venit”. Experiența acestui turist ne amintește de cuvintele lui Isus cu referire la oile sale – discipolii săi. El a spus: „Ele vor asculta de glasul meu”. Însă, întrucât Isus este în cer, cum putem asculta de el? O modalitate importantă este de a pune în practică învățăturile sale. (Mat. 7:24, 25) w21.12 16 ¶1, 2