Faptele apostolilor
16 Astfel, a sosit la Derbe și apoi la Listra.+ Și acolo era un discipol numit Timotei;+ mama lui era o iudeică credincioasă, dar tatăl lui era grec. 2 El era vorbit de bine de frații din Listra și din Iconium. 3 Pavel a vrut ca Timotei să-l însoțească. El l-a luat și l-a circumcis din cauza iudeilor din acele locuri,+ fiindcă toți știau că tatăl lui era grec. 4 Și ei străbăteau orașele și le transmiteau celor de acolo hotărârile luate de apostolii și de bătrânii din Ierusalim, îndemnându-i să le respecte.+ 5 Astfel, congregațiile se întăreau în credință și creșteau la număr zi de zi.
6 După aceea, au trecut prin Frigia și prin ținutul Galatiei,+ pentru că spiritul sfânt le interzisese să spună cuvântul în provincia Asia. 7 Apoi, când au ajuns în Misia, au încercat să intre în Bitinia,+ dar spiritul lui Isus nu i-a lăsat. 8 Astfel, au trecut pe lângă* Misia și au coborât la Troa. 9 În timpul nopții, Pavel a avut o viziune: un macedonean stătea acolo și îl implora: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”. 10 De îndată ce el a avut viziunea, am încercat să plecăm în Macedonia, înțelegând că Dumnezeu ne chemase să le anunțăm vestea bună celor de acolo.
11 Astfel, din Troa ne-am îmbarcat și am mers direct la Samotrace, iar în ziua următoare la Neapolis. 12 De acolo am mers la Filipi,+ o colonie romană și cel mai important oraș din provincia Macedonia. Am rămas în acest oraș câteva zile. 13 În ziua de sabat am ieșit în afara porții, lângă un râu, unde ne gândeam că este un loc de rugăciune. Ne-am așezat și am început să le vorbim femeilor care se adunaseră acolo. 14 Și o femeie pe nume Lidia, o vânzătoare de purpură din orașul Tiatira+ și o închinătoare a lui Dumnezeu, asculta, iar Iehova* i-a deschis larg inima ca să ia aminte la lucrurile pe care le spunea Pavel. 15 După ce ea și casa ei s-au botezat,+ ea ne-a rugat stăruitor: „Dacă mă considerați fidelă lui Iehova*, veniți și rămâneți în casa mea!”. Și a insistat să acceptăm.
16 Într-o zi, în timp ce mergeam spre locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o servitoare care era posedată de un spirit, un demon de ghicire.+ Ea le aducea mult câștig stăpânilor ei făcând preziceri. 17 Această fată venea după Pavel și după noi și striga: „Oamenii aceștia sunt sclavi ai Dumnezeului Preaînalt+ și vă vestesc calea salvării!”. 18 Ea a făcut lucrul acesta multe zile. În cele din urmă, Pavel s-a săturat, astfel că s-a întors și i-a zis spiritului: „În numele lui Isus Cristos îți poruncesc să ieși din ea!”. Și spiritul a ieșit chiar în ceasul acela.+
19 Când stăpânii ei au văzut că li se dusese speranța de câștig,+ au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea conducătorilor.+ 20 Ducându-i înaintea magistraților civili, au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură foarte mult orașul.+ Ei sunt iudei 21 și vestesc obiceiuri pe care nouă nu ne este permis să le adoptăm sau să le practicăm, fiindcă suntem romani”. 22 Mulțimea s-a ridicat împotriva lor, iar magistrații civili au poruncit să li se smulgă hainele și să fie bătuți cu nuiele.+ 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare și i-au poruncit temnicerului să-i păzească bine.+ 24 Întrucât a primit un astfel de ordin, acesta i-a aruncat în partea cea mai dinăuntru a închisorii și le-a strâns picioarele în butuci.
25 Dar, pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și îi cântau laude lui Dumnezeu,+ iar deținuții îi ascultau. 26 Deodată, a avut loc un mare cutremur de pământ, astfel că temeliile temniței s-au zguduit. Mai mult decât atât, toate ușile s-au deschis dintr-odată, iar lanțurile tuturor s-au desfăcut.+ 27 Când temnicerul s-a trezit și a văzut că ușile închisorii erau deschise, și-a scos sabia și a vrut să se omoare, crezând că deținuții scăpaseră.+ 28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ți faci niciun rău, căci suntem toți aici!”. 29 Atunci el a cerut ceva de luminat, a alergat înăuntru și, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila. 30 Apoi i-a dus afară și a spus: „Domnilor, ce trebuie să fac pentru a fi salvat?”. 31 Ei au zis: „Crede în Domnul Isus și vei fi salvat, tu și casa ta!”.+ 32 Și le-au spus cuvântul lui Iehova* lui și tuturor celor din casa lui. 33 Și temnicerul i-a luat cu el la ceasul acela din noapte și le-a spălat rănile. Apoi el și toți cei din casa lui s-au botezat fără întârziere.+ 34 I-a dus în casa lui și le-a pus masa; și s-a bucurat mult cu toată casa lui, acum, că credea în Dumnezeu.
35 Când s-a făcut ziuă, magistrații civili au trimis gărzile* să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!”. 36 Temnicerul i-a spus lui Pavel cuvintele lor: „Magistrații civili au dat ordin ca voi doi să fiți eliberați. Acum ieșiți și mergeți în pace!”. 37 Dar Pavel le-a zis: „Ne-au bătut în public, fără să fi fost condamnați*, deși suntem romani,+ și ne-au aruncat în închisoare. Iar acum ne scot afară pe ascuns? Ei bine, nu! Să vină ei să ne scoată!”. 38 Gărzile* le-au spus aceste cuvinte magistraților civili, iar aceștia s-au înfricoșat când au auzit că oamenii aceia erau romani.+ 39 De aceea, au venit și i-au implorat și, după ce i-au scos de acolo, i-au rugat să plece din oraș. 40 Dar ei au ieșit din închisoare și s-au dus la casa Lidiei. Când i-au văzut pe frați, i-au încurajat+ și apoi au plecat.