Faptele apostolilor

5 Însă un om numit Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut o proprietate 2 și a oprit în ascuns o parte din preț, soția lui știind și ea lucrul acesta. El a adus numai o parte și a pus-o la picioarele apostolilor.+ 3 Dar Petru a zis: „Anania, cum de ți-a dat Satan îndrăzneala să minți+ spiritul sfânt+ și să oprești în ascuns o parte din prețul terenului? 4 Cât timp ar fi rămas la tine, nu era al tău? Și, odată ce l-ai vândut, nu erai liber să faci ce vrei cu banii? De ce-ai pus la cale în inima ta o astfel de faptă? I-ai mințit nu pe oameni, ci pe Dumnezeu”. 5 Auzind aceste cuvinte, Anania a căzut la pământ și a murit. Și o mare teamă i-a cuprins pe toți cei care au auzit lucrul acesta. 6 Atunci bărbații mai tineri s-au ridicat, l-au înfășurat în pânze, l-au scos afară și l-au îngropat.

7 Cam după trei ore a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. 8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut voi doi terenul?”. Ea a zis: „Da, cu atât”. 9 Atunci Petru i-a zis: „De ce v-ați înțeles amândoi să puneți la încercare spiritul lui Iehova*? Iată că cei care l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine”. 10 Ea a căzut imediat la picioarele lui și a murit. Când tinerii au intrat, au găsit-o moartă. Și au scos-o afară și au îngropat-o lângă soțul ei. 11 Astfel, o mare teamă a cuprins întreaga congregație și pe toți cei care au auzit aceste lucruri.

12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor+ și toți se întruneau în Colonada lui Solomon.+ 13 Este adevărat, niciunul dintre ceilalți nu avea curajul să li se alăture; însă poporul îi lăuda. 14 Și li se adăugau tot mai mulți bărbați și femei care credeau în Domnul.+ 15 Oamenii chiar îi scoteau pe bolnavi pe străzile principale și îi puneau acolo pe paturi și pe tărgi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste unii dintre ei.+ 16 De asemenea, mulțimi de oameni din orașele din jurul Ierusalimului veneau, aducându-i pe bolnavi și pe cei chinuiți de spirite necurate; și toți erau vindecați.

17 Dar marele preot și toți cei ce erau cu el, care făceau parte din secta saducheilor, s-au ridicat plini de invidie, 18 i-au prins* pe apostoli și i-au aruncat în închisoarea publică.+ 19 Însă, noaptea, îngerul lui Iehova* a deschis ușile închisorii,+ i-a scos de acolo și le-a zis: 20 „Duceți-vă, stați în templu și spuneți poporului toate cuvintele despre viața aceasta”. 21 Auzind lucrul acesta, ei au intrat în templu la revărsatul zorilor și au început să predea.

Când au sosit marele preot și cei ce erau cu el, au convocat Sanhedrinul și toată adunarea bătrânilor poporului* lui Israel și au trimis să fie aduși apostolii din închisoare. 22 Dar, când gărzile au ajuns acolo, nu i-au mai găsit în închisoare. Atunci s-au întors și au raportat 23 zicând: „Am găsit închisoarea bine încuiată și pe gardieni stând la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. 24 Auzind aceste cuvinte, comandantul gărzilor de la templu și preoții principali au fost nedumeriți și se întrebau la ce vor duce toate acestea. 25 Însă a venit cineva și i-a anunțat: „Iată că oamenii pe care i-ați aruncat în închisoare sunt în templu. Ei stau acolo și învață poporul”. 26 Atunci comandantul și gărzile au plecat și i-au adus, dar fără violență, căci se temeau să nu fie omorâți cu pietre de popor.+

27 Astfel, i-au adus înaintea Sanhedrinului. Apoi marele preot le-a pus întrebări 28 și le-a zis: „V-am poruncit clar să nu mai predați în numele acesta,+ și totuși iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și sunteți hotărâți să aduceți asupra noastră sângele acestui om”.+ 29 Petru și ceilalți apostoli au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni.+ 30 Dumnezeul strămoșilor noștri l-a sculat din morți pe Isus, pe care voi l-ați ucis, atârnându-l pe stâlp*.+ 31 Dumnezeu l-a înălțat la dreapta sa+ ca Instrument Principal*+ și Salvator,+ pentru ca Israelul să se poată căi și să poată fi iertat de păcate.+ 32 Noi suntem martori ai acestor lucruri+ și la fel este și spiritul sfânt,+ pe care Dumnezeu l-a dat celor ce ascultă de el ca stăpânitor”.

33 Când au auzit aceasta, ei s-au înfuriat* și au vrut să-i ucidă. 34 Dar un fariseu pe nume Gamaliel,+ un învățător al Legii respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sanhedrin și a poruncit să-i scoată puțin afară pe oamenii aceia. 35 Apoi a zis: „Bărbați ai Israelului, gândiți-vă bine ce vreți să faceți cu oamenii aceștia. 36 De exemplu, înainte de aceste zile s-a ridicat Teuda, care zicea că este cineva, și lui i s-a alăturat un grup de oameni, cam 400. Dar a fost ucis, iar toți cei care-l urmau au fost împrăștiați și nu s-a mai auzit de ei. 37 După el s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului, și a tras oameni după el. Dar și omul acela a pierit, iar toți cei care-l urmau au fost împrăștiați. 38 De aceea, în situația de față, vă spun: Nu vă legați de oamenii aceștia, ci lăsați-i în pace. Pentru că, dacă acest plan sau această lucrare este de la oameni, va fi distrusă, 39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea distruge.+ Altfel, s-ar putea să fiți găsiți luptând chiar împotriva lui Dumnezeu”.+ 40 Atunci ei i-au urmat sfatul și i-au chemat pe apostoli, i-au bătut,+ le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus și le-au dat drumul.

41 Ei au plecat dinaintea Sanhedrinului, bucurându-se+ că fuseseră considerați demni să fie dezonorați pentru numele său. 42 Și în fiecare zi, în templu și din casă în casă,+ nu încetau să predea și să anunțe vestea bună despre Isus, care este Cristosul.+