Da, omul, chiar dacă pare de neclintit, nu este decât un abur.+ (Sela)

 6 Da, omul vine și se duce ca o umbră.

Se agită* în zadar.

Adună bogății și nu știe cine se va bucura de ele.+

11 Dar, când am reflectat la toate lucrările pe care le făcuseră mâinile mele și la toată truda cu care mă trudisem,+ am înțeles că totul era deșertăciune și goană după vânt;+ nu era nimic cu adevărat valoros* sub soare.+

18 Am ajuns să urăsc toate lucrurile pentru care am trudit sub soare,+ pentru că trebuie să le las omului care va veni după mine.+

26 Omului care îi este plăcut, El îi dă înțelepciune, cunoștință și bucurie,+ dar pe cel păcătos îl face să strângă și să adune doar ca să-i dea celui care îi este plăcut adevăratului Dumnezeu.+ Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

15 Apoi le-a zis: „Deschideți-vă ochii și păziți-vă de orice fel de lăcomie,+ căci, chiar dacă cineva are din belșug, viața lui nu depinde de* lucrurile pe care le are”.+