14 Căci, dacă le iertați oamenilor greșelile, și Tatăl vostru ceresc vă va ierta+,

13 Duceți-vă deci și învățați ce înseamnă: «Îndurare vreau, nu jertfe!»+. Pentru că n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”.

7 Totuși, dacă ați fi înțeles ce înseamnă: «Îndurare+ vreau, nu jertfe+», nu i-ați fi condamnat pe cei nevinovați.

33 Nu trebuia să-i arăți și tu îndurare celuilalt sclav, așa cum ți-am arătat eu îndurare+?».

23 Vai de voi, scribi și farisei! Ipocriților! Pentru că voi dați zeciuială din mentă, din mărar și din chimen+, dar neglijați lucrurile mai importante ale Legii: dreptatea+, îndurarea+ și fidelitatea*. Pe primele trebuia să le dați, însă fără să le neglijați pe cele din urmă+.

29 Dar, vrând să arate că este drept,+ omul i-a zis lui Isus: „Și cine este aproapele meu?”. 30 Isus a răspuns: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon și a fost atacat de niște tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au bătut și apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, pe drumul acela cobora un preot, dar, când l-a văzut pe acel om, a trecut pe partea cealaltă și a mers mai departe. 32 La fel, un levit, când a ajuns acolo și l-a văzut, a trecut pe partea cealaltă și a mers mai departe. 33 Dar, când un samaritean+ care călătorea pe drumul acela a ajuns la el și l-a văzut, i s-a făcut milă. 34 S-a apropiat de el și i-a bandajat rănile, turnând pe ele ulei și vin. Apoi l-a urcat pe animalul său, l-a dus la un han și l-a îngrijit. 35 A doua zi a scos doi dinari, i-a dat hangiului și i-a zis: «Îngrijește-l, iar orice vei cheltui în plus îți voi plăti când mă voi întoarce». 36 Care dintre aceștia trei ți se pare că s-a dovedit a fi aproapele+ omului atacat de tâlhari?”. 37 El a zis: „Cel care s-a purtat cu îndurare față de el”.+ Atunci Isus i-a zis: „Du-te și fă și tu la fel”.+

13 Căci, pentru cel care nu arată îndurare, judecata va fi fără îndurare.+ Îndurarea triumfă asupra judecății.