10 Ana era plină de amărăciune* și a început să se roage lui Iehova,+ plângând foarte mult. 11 Și ea a făcut următoarea promisiune solemnă: „O, Iehova al armatelor, dacă vei privi spre necazul slujitoarei tale și-ți vei aduce aminte de mine, dacă n-o vei uita pe slujitoarea ta și-i vei da slujitoarei tale un fiu,+ i-l voi da lui Iehova pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui”.+