Iov
Voi da frâu liber plângerii mele,
voi vorbi în marea mea amărăciune*!
2 Îi voi zice lui Dumnezeu: «Nu mă declara vinovat!
Spune-mi de ce te cerți cu mine.
3 Este oare în folosul tău să asuprești,
să disprețuiești lucrarea mâinilor tale+
și să faci să strălucească* sfatul celor răi?
4 Ai tu ochi de carne
sau vezi tu cum vede omul muritor?
5 Sunt zilele tale ca zilele oamenilor muritori
sau sunt anii tăi ca anii unui om,+
6 de încerci să-mi găsești nelegiuirea
și-mi cauți întruna păcatul?+
10 Nu m-ai turnat tu ca laptele
și nu m-ai închegat ca brânza?
13 Dar, în secret, ai vrut să faci aceste lucruri*,
știu că ele sunt de la tine:
15 Dacă sunt vinovat, vai de mine!
Și, chiar dacă nu sunt vinovat, nu pot să-mi ridic capul,+
căci sunt plin de rușine și sătul de necaz.+
17 Aduci alți martori împotriva mea
și îți întețești mânia față de mine,
iar asupra mea se abate necaz după necaz.
18 Atunci de ce m-ai scos din pântecele mamei?+
Mai bine aș fi murit înainte să mă poată vedea vreun ochi.
19 Ar fi fost ca și cum n-aș fi existat;
din pântece aș fi fost dus direct în mormânt».