A doua carte a lui Samuel

19 Lui Ioab i s-a spus: „Regele plânge și îl jelește pe Absalom”.+ 2 Astfel, în ziua aceea, bucuria victoriei* s-a prefăcut în jale pentru toată armata, fiindcă soldații au auzit că regele își plângea fiul. 3 Ei s-au întors în liniște în ziua aceea în oraș+ ca niște oameni care se simt rușinați pentru că au fugit din luptă. 4 Regele și-a acoperit fața și striga cu glas tare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!”.+

5 Apoi Ioab a intrat la rege în casă și a zis: „Astăzi i-ai făcut să se simtă rușinați pe toți slujitorii tăi care ți-au salvat azi viața* și care au salvat viața* fiilor tăi+ și a fiicelor tale,+ a soțiilor tale și a concubinelor tale.+ 6 Tu îi iubești pe cei care te urăsc și îi urăști pe cei care te iubesc, căci astăzi ai arătat că pentru tine căpeteniile și slujitorii tăi nu înseamnă nimic; fiindcă sunt sigur că, dacă numai Absalom ar fi azi în viață, iar noi ceilalți am fi morți, ar fi bine în ochii tăi. 7 Acum, ridică-te, ieși și încurajează-i pe slujitorii tăi*, căci jur pe Iehova că, dacă nu ieși, niciun om nu va mai rămâne în noaptea aceasta cu tine. Și lucrul acesta va fi pentru tine mai rău decât tot răul care s-a abătut asupra ta din tinerețe până acum”. 8 Astfel, regele s-a ridicat și s-a așezat la poarta orașului și tot poporul a fost înștiințat: „Regele stă la poartă”. Atunci tot poporul a venit înaintea regelui.

Dar restul israeliților* fugiseră, fiecare la casa lui.+ 9 În toate triburile Israelului s-au iscat dispute. Toți oamenii ziceau: „Regele ne-a salvat din mâna dușmanilor noștri+ și ne-a scăpat din mâna filistenilor, dar acum a fugit din țară din cauza lui Absalom.+ 10 Iar Absalom, pe care l-am uns peste noi,+ a murit în luptă.+ Acum, de ce nu faceți nimic ca să-l aduceți pe rege înapoi?”.

11 Regele David le-a trimis următorul mesaj preoților Țadoc+ și Abiatar:+ „Vorbiți-le bătrânilor lui Iuda+ astfel: «De ce să fiți voi ultimii care îl aduc pe rege înapoi la casa lui, când cuvântul întregului Israel a ajuns la rege, în casa lui? 12 Voi sunteți frații mei, sunteți osul meu și carnea mea*. De ce să fiți voi ultimii care îl aduc pe rege înapoi?». 13 Iar lui Amasa+ să-i ziceți: «Nu ești tu osul meu și carnea mea? Așa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai rău, dacă de acum înainte nu vei fi comandantul armatei mele în locul lui Ioab»”.+

14 Astfel, el a câștigat* inima tuturor bărbaților lui Iuda ca pe a unui singur om și ei i-au trimis vorbă regelui: „Întoarce-te, tu și toți slujitorii tăi”.

15 Regele s-a întors și a ajuns la Iordan, iar poporul lui Iuda a venit la Ghilgal+ ca să-l întâmpine pe rege și să-l treacă Iordanul. 16 Șimei,+ fiul lui Ghera, beniaminitul din Bahurim, s-a grăbit să coboare cu bărbații lui Iuda în întâmpinarea regelui David 17 și cu el erau 1 000 de bărbați din Beniamin. Țiba,+ slujitorul casei lui Saul, împreună cu cei 15 fii ai lui și cu cei 20 de slujitori ai lui s-au grăbit și ei să ajungă la Iordan înaintea regelui. 18 El* a trecut vadul ca să ducă de partea cealaltă familia regelui și să facă tot ce dorea regele. Dar Șimei, fiul lui Ghera, a căzut la pământ în fața regelui chiar înainte ca acesta să treacă Iordanul. 19 Și i-a zis regelui: „Să nu mă considere vinovat domnul meu și să nu-ți aduci aminte de răul pe care l-a făcut slujitorul tău+ în ziua în care domnul și regele meu a ieșit din Ierusalim. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta, 20 căci slujitorul tău știe bine că a păcătuit. De aceea, astăzi am fost primul din toată casa lui Iosif care a venit în întâmpinarea domnului și regelui meu”.

21 Imediat, Abișai,+ fiul Țeruiei,+ a zis: „N-ar trebui Șimei să fie omorât pentru asta, pentru că l-a blestemat pe unsul lui Iehova?”.+ 22 Dar David a zis: „Ce legătură are asta cu voi, fii ai Țeruiei,+ de sunteți astăzi împotriva mea? Să fie omorât astăzi cineva în Israel? Oare nu știu eu că astăzi sunt rege peste Israel?”. 23 Atunci regele i-a zis lui Șimei: „Nu vei muri”. Și regele i-a jurat acest lucru.+

24 Mefiboșet,+ nepotul lui Saul, a coborât și el în întâmpinarea regelui. El nu-și îngrijise picioarele, nu-și îngrijise barba* și nu-și spălase veșmintele din ziua în care plecase regele până în ziua în care s-a întors în pace. 25 Când a venit la* Ierusalim ca să-l întâmpine pe rege, regele i-a zis: „De ce n-ai venit cu mine, Mefiboșet?”. 26 Atunci el a zis: „Domnul și regele meu, slujitorul meu+ m-a înșelat. Căci slujitorul tău a spus: «Puneți-mi șaua pe măgar ca să încalec și să merg cu regele», fiindcă slujitorul tău este olog.+ 27 Dar el l-a calomniat pe slujitorul tău în fața domnului și regelui meu.+ Însă domnul și regele meu este ca un înger al adevăratului Dumnezeu. Fă deci ce este bine în ochii tăi. 28 Toată casa tatălui meu ar fi putut să fie condamnată la moarte de domnul și regele meu. Totuși, tu l-ai pus pe slujitorul tău printre cei care mănâncă la masa ta.+ Așadar, ce drept am eu să-i mai cer ceva regelui?”.

29 Dar regele i-a zis: „Ai vorbit destul. Iată hotărârea mea: Tu și Țiba veți împărți ogoarele între voi”.+ 30 Atunci Mefiboșet i-a spus regelui: „Să ia el totul, acum, că domnul și regele meu s-a întors acasă în pace”.

31 Barzilai,+ galaaditul, a coborât de la Roghelim ca să-l însoțească pe rege până la Iordan. 32 Barzilai era foarte bătrân, avea 80 de ani. El i-a asigurat hrană regelui cât timp acesta a stat la Mahanaim,+ fiindcă era un om foarte bogat. 33 Astfel, regele i-a zis lui Barzilai: „Treci cu mine și mă voi îngriji să ai hrană la Ierusalim”.+ 34 Dar Barzilai i-a zis regelui: „Câți ani* mai am eu de trăit, ca să urc cu regele la Ierusalim? 35 Am deja 80 de ani.+ Mai pot eu să deosebesc binele de rău? Mai poate slujitorul tău să simtă gustul mâncării și al băuturii? Mai pot eu să ascult glasul cântăreților sau al cântărețelor?+ De ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru domnul și regele meu? 36 Este de-ajuns că slujitorul tău a putut să-l conducă pe rege până la Iordan. De ce mi-ar da regele o astfel de răsplată? 37 Îngăduie-i, te rog, slujitorului tău să se întoarcă și îngăduie-mi să mor în orașul meu, aproape de mormântul tatălui meu și al mamei mele.+ Dar iată-l pe slujitorul tău Chimham.+ Să treacă el cu domnul și regele meu și fă pentru el ce este bine în ochii tăi”.

38 Atunci regele a zis: „Chimham va trece cu mine și voi face pentru el ce este bine în ochii tăi. Tot ce îmi ceri voi face pentru tine”. 39 Atunci toți au început să treacă Iordanul. Înainte să treacă și el, regele l-a sărutat pe Barzilai+ și l-a binecuvântat; apoi Barzilai s-a întors acasă. 40 Când regele a trecut pe partea cealaltă, la Ghilgal,+ Chimham a trecut cu el. Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel l-au însoțit pe rege.+

41 Atunci restul bărbaților Israelului au venit la rege și i-au zis: „De ce te-au luat pe ascuns frații noștri, bărbații lui Iuda, și te-au trecut Iordanul, pe tine, casa ta și pe toți oamenii tăi?”.+ 42 Toți bărbații lui Iuda le-au răspuns bărbaților Israelului: „Deoarece regele ne este rudă.+ De ce v-ați mâniat pentru acest lucru? Am mâncat noi ceva pe cheltuiala regelui sau ni s-a dat vreun dar?”.

43 Însă bărbații Israelului le-au răspuns bărbaților lui Iuda: „Noi avem zece părți în regat, astfel că David este mai mult regele nostru decât al vostru. Atunci de ce ne-ați tratat cu dispreț? N-ar fi trebuit să fim noi primii care să-l aducă înapoi pe rege?”. Dar cuvântul bărbaților lui Iuda a fost mai puternic* decât cuvântul bărbaților Israelului.