A doua carte a lui Samuel

18 Apoi David i-a numărat pe bărbații care erau cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.+ 2 Și David a pus o treime dintre bărbați sub comanda* lui Ioab,+ o treime sub comanda lui Abișai,+ fiul Țeruiei+ și fratele lui Ioab, și o treime sub comanda lui Itai,+ gatitul. Regele le-a zis oamenilor săi: „Voi ieși și eu cu voi”. 3 Dar ei au zis: „Să nu ieși,+ căci, dacă am fugi, lor nu le-ar păsa de noi*. Chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, lor tot nu le-ar păsa de noi, fiindcă tu valorezi cât 10 000 dintre noi.+ De aceea, ar fi mai bine dacă ne-ai da ajutor din oraș”. 4 Regele le-a zis: „Voi face cum credeți voi că este mai bine”. Astfel, regele a stat lângă poartă și toți bărbații au ieșit în grupuri de o sută și de o mie. 5 Apoi regele le-a dat lui Ioab, lui Abișai și lui Itai următoarea poruncă: „De dragul meu, fiți blânzi cu tânărul Absalom”.+ Toți bărbații au auzit când regele le-a dat poruncă tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

6 Bărbații au ieșit pe câmp ca să înfrunte Israelul, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim.+ 7 Israeliții+ au fost înfrânți acolo de slujitorii lui David+ și a fost un mare măcel în ziua aceea: au murit 20 000 de oameni. 8 Lupta s-a întins în tot ținutul și, în ziua aceea, pădurea a ucis mai mulți oameni decât a ucis sabia.

9 În cele din urmă, Absalom a ajuns în fața slujitorilor lui David. Absalom călărea pe un catâr, iar catârul a intrat sub desișul crengilor unui copac mare. Atunci capul i s-a prins în copacul acela mare și el a rămas atârnat în aer*, în timp ce catârul pe care călărise s-a dus mai departe. 10 Un om l-a văzut și i-a spus lui Ioab:+ „Iată, l-am văzut pe Absalom atârnând de un copac mare!”. 11 Ioab i-a zis omului care l-a înștiințat: „Dacă l-ai văzut, de ce nu l-ai omorât pe loc? Atunci ți-aș fi dat bucuros zece arginți* și un brâu”. 12 Însă omul i-a zis lui Ioab: „Chiar dacă mi s-ar fi dat* 1 000 de arginți*, tot nu mi-aș fi ridicat mâna asupra fiului regelui, căci am auzit când regele v-a poruncit ție, lui Abișai și lui Itai: «Să aveți grijă de tânărul Absalom!».+ 13 Dacă n-aș fi ascultat și i-aș fi luat viața*, regele ar fi aflat acest lucru, iar tu nu m-ai fi apărat”. 14 Atunci Ioab a zis: „De ce să-mi mai pierd timpul cu tine?”. A luat deci trei săgeți* în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom în timp ce el era încă viu în mijlocul acelui copac mare. 15 Atunci zece slujitori care purtau armele lui Ioab au venit și l-au lovit pe Absalom până l-au omorât.+ 16 Și Ioab a sunat din corn, iar oamenii s-au întors și n-au mai urmărit Israelul; astfel, Ioab i-a oprit. 17 Ei l-au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din pădure și au ridicat peste el o grămadă foarte mare de pietre.+ Și toți israeliții au fugit, fiecare la casa lui.

18 Când era în viață, Absalom își ridicase un stâlp în Valea Regelui,+ căci zicea: „N-am niciun fiu care să păstreze amintirea numelui meu”.+ Și a numit stâlpul după numele său; acesta se numește Monumentul lui Absalom și în ziua de azi.

19 Ahimaaț,+ fiul lui Țadoc, a zis: „Lasă-mă, te rog, să alerg ca să-i duc regelui vestea, fiindcă Iehova i-a făcut dreptate scăpându-l de dușmanii săi”.+ 20 Dar Ioab i-a zis: „Nu tu vei duce vești astăzi. Tu vei duce vești în altă zi, dar nu astăzi, deoarece a murit însuși fiul regelui”.+ 21 Atunci Ioab i-a zis unui cușit:+ „Du-te și spune-i regelui ce ai văzut”. Și cușitul s-a plecat înaintea lui Ioab și a început să alerge. 22 Dar Ahimaaț, fiul lui Țadoc, i-a zis încă o dată lui Ioab: „Orice ar fi, lasă-mă, te rog, să alerg și eu în urma cușitului”. Însă Ioab a zis: „De ce să alergi, fiule, când nu este nicio veste pe care s-o duci?”. 23 Dar el a zis: „Orice ar fi, lasă-mă să alerg”. Atunci Ioab i-a spus: „Aleargă!”. Și Ahimaaț a alergat pe drumul care trece prin ținutul Iordanului* și, în cele din urmă, l-a depășit pe cușit.

24 David stătea între cele două porți ale orașului,+ iar străjerul+ a urcat pe acoperișul porții de lângă zid. Când și-a ridicat privirea, a văzut un om care alerga singur. 25 Atunci străjerul a strigat și l-a înștiințat pe rege. Regele a zis: „Dacă este singur, aduce vești”. Și, în timp ce omul se apropia tot mai mult, 26 străjerul a văzut un alt om care alerga. Străjerul a strigat atunci către portar: „Iată că un alt om aleargă singur!”. Regele a zis: „Și acesta aduce vești”. 27 Străjerul a spus: „Văd că primul aleargă ca Ahimaaț,+ fiul lui Țadoc”. Și regele a zis: „Este un om bun și vine cu vești bune”. 28 Ahimaaț a strigat atunci către rege: „Totul este bine!”. Și s-a plecat cu fața la pământ înaintea regelui. Apoi a spus: „Lăudat să fie Iehova, Dumnezeul tău, care i-a dat în mâna noastră pe oamenii care s-au răzvrătit* împotriva domnului și regelui meu!”.+

29 Dar regele a întrebat: „Este bine tânărul Absalom?”. Ahimaaț a zis: „Când Ioab l-a trimis pe slujitorul regelui și apoi pe mine*, am văzut că era mare agitație, dar n-am știut de ce”.+ 30 Atunci regele a spus: „Treci deoparte și stai aici”. El a trecut deoparte și a stat acolo.

31 Apoi a ajuns cușitul.+ Și cușitul a zis: „Să primească domnul și regele meu această veste: Astăzi, Iehova ți-a făcut dreptate eliberându-te din mâna tuturor celor ce s-au răzvrătit împotriva ta”.+ 32 Dar regele i-a zis cușitului: „Este bine tânărul Absalom?”. Atunci cușitul a zis: „Ca acest tânăr să ajungă toți dușmanii domnului și regelui meu și toți cei ce s-au răzvrătit împotriva ta ca să-ți facă rău!”.+

33 Atunci regele s-a tulburat și a urcat în camera de pe acoperiș, de deasupra porții, și a început să plângă; și, în timp ce umbla, zicea: „Fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom! De-aș fi murit eu în locul tău, Absalom, fiul meu, fiul meu!”.+