Cântarea cântărilor

7 „Ce frumoase îți sunt picioarele în sandale,

o, fiică nobilă!

Rotunjimile coapselor tale sunt ca niște podoabe,

lucrarea mâinilor unui artist.

Pântecele tău este ca o grămadă de grâu

înconjurată de crini.

 3 Sânii tăi sunt ca doi pui gemeni de gazelă.+

 4 Gâtul tău+ este ca un turn de fildeș.+

Ochii tăi+ sunt ca bazinele Hesbonului,+

de lângă poarta Bat-Rabimului.

Nasul tău este ca turnul Libanului,

care privește spre Damasc.

 5 Capul tău este asemenea Carmelului,+

iar părul capului tău+ este ca lâna purpurie.+

 6 Ce frumoasă și ce plăcută ești, iubito,

mai presus de orice desfătare!

 7 Ești zveltă ca un palmier,

iar sânii tăi sunt ca niște ciorchini de curmale.+

 8 Am zis: «Mă voi urca în palmier

ca să iau fructele de pe ramurile sale».

Sânii tăi să fie ca niște ciorchini de struguri,

răsuflarea ta, la fel de înmiresmată ca merele,

 9 iar gura* ta, ca vinul cel mai bun.”

„El să alunece ușor pentru iubitul meu,

ca vinul care curge lin pe buzele celor ce dorm.

10 Eu sunt a iubitului meu+

și el mă dorește pe mine.

11 Vino, iubitul meu,

să ieșim pe câmp,

să ne adăpostim printre tufele de henna!+

12 Să ne sculăm devreme și să ne ducem la vii

ca să vedem dacă a înmugurit via,

dacă s-a deschis floarea,+

dacă a înflorit rodiul.+

13 Mandragorele+ își răspândesc mireasma;

iar la porțile noastre sunt fructe alese de tot felul.+

Și pe cele noi, și pe cele vechi

le-am păstrat pentru tine, iubitul meu!