Proverbele
4 Spune înțelepciunii: „Tu ești sora mea”
și numește priceperea „ruda mea”,
6 De la fereastra casei mele,
mă uitam în jos printre zăbrele
8 El trecea pe stradă, pe la colțul străzii acestei femei,
și mergea pe drumul care duce spre casa ei.
la lăsarea nopții și a întunericului.
11 Ea este gălăgioasă și sfidătoare.+
Nu stă* acasă deloc.
13 Ea îl apucă și îl sărută,
apoi, cu nerușinare, îi zice:
14 „Am avut de adus niște jertfe de comuniune.+
Azi mi-am împlinit promisiunile.
15 De aceea ți-am ieșit în întâmpinare,
ca să te caut, și te-am găsit!
17 Mi-am stropit patul cu smirnă, cu aloe și cu scorțișoară.+
18 Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineață,
să ne desfătăm cu dezmierdări!
19 Căci soțul meu nu este acasă,
a plecat într-o călătorie lungă.
20 Și-a luat cu el punga cu bani
și nu se va întoarce până în ziua cu lună plină”.
21 Ea îl înșală cu marea ei putere de convingere.+
Îl seduce cu vorbele ei ademenitoare.
22 Deodată, el se duce după ea, ca taurul care merge la înjunghiere
și ca nebunul care se duce să fie pedepsit în butuci*,+
23 până când o săgeată îi străpunge ficatul.
Ca pasărea care se repede în laț, el nu știe că își va pierde viața*.+
25 Să nu ți se abată inima spre căile ei.