Isaia

64 Dacă ai sfâșia cerurile și ai coborî,

astfel încât munții să se cutremure din cauza ta,

 2 ca atunci când focul aprinde crengile uscate

și când focul face să fiarbă apa,

atunci dușmanii tăi ar cunoaște numele tău,

și națiunile ar tremura înaintea ta!

 3 Când ai făcut lucruri impresionante pe care nu le speram,+

ai coborât, iar munții s-au cutremurat înaintea ta.+

 4 Din timpuri străvechi, nimeni n-a auzit și nimeni n-a plecat urechea

și niciun ochi n-a văzut un alt Dumnezeu în afară de tine,

care să acționeze în folosul celor ce îl așteaptă*.+

 5 Tu îi întâmpini pe cei ce fac cu bucurie ce este drept,+

pe cei ce își amintesc de tine și urmează căile tale.

Iată că te-ai mâniat când noi am păcătuit,+

și am făcut lucrul acesta mult timp.

 6 Am ajuns cu toții ca un om necurat

și toate faptele noastre de dreptate sunt ca o pânză pătată la menstruație.+

Ne vom ofili cu toții ca frunza

și nelegiuirile noastre ne vor duce ca vântul.

 7 Nu este nimeni care să cheme numele tău,

nimeni care să se ridice și să se alipească de tine,

căci ți-ai ascuns fața de noi+

și ne faci să ne topim din cauza* nelegiuirii noastre.

Noi suntem lutul și tu ești Olarul nostru*.+

Suntem cu toții lucrarea mâinii tale.

 9 Nu te mânia peste măsură, o, Iehova,+

și nu-ți aduce aminte pentru totdeauna de nelegiuirea noastră!

Sionul a ajuns un pustiu,

Ierusalimul, o întindere pustie.+

11 Casa* noastră de sfințenie și de glorie*,

în care te lăudau strămoșii noștri,

a fost arsă în foc+

și toate lucrurile noastre de preț zac în ruine.