Isaia
Stai pe pământ, unde nu este niciun tron,+
fiică a caldeenilor,
fiindcă nu vei mai fi numită delicată și răsfățată!
2 Ia o râșniță și macină făină!
Scoate-ți vălul!
Dă-ți jos roba, dezvelește-ți picioarele!
Treci râurile!
3 Ți se va dezveli goliciunea!
Ți se va vedea rușinea!
Mă voi răzbuna+ și nimeni nu-mi va sta în cale*.
6 M-am mâniat pe poporul meu.+
Dar tu nu le-ai arătat îndurare.+
Ai pus un jug greu chiar și asupra bătrânilor.+
7 Ai spus: „Voi fi mereu Stăpână*, pentru totdeauna”.+
N-ai dat atenție acestor lucruri,
nu te-ai gândit care va fi sfârșitul.
„Nu este nimeni ca mine și nimeni în afară de mine.+
Nu voi rămâne văduvă
și nu voi ști ce înseamnă pierderea copiilor!”.+
9 Dar aceste două lucruri vor veni pe neașteptate peste tine, într-o singură zi:+
pierderea copiilor și văduvia.
Vor veni peste tine cu toată forța lor+
din cauza* multelor tale vrăjitorii și a puterii tuturor farmecelor tale.+
10 Te-ai încrezut în răutatea ta.
Ai spus: „Nu mă vede nimeni”.
Înțelepciunea și cunoștința ta, ele te-au dus în rătăcire.
Și tu spui în inima ta: „Nu este nimeni ca mine și nimeni în afară de mine”.
Necazul va cădea asupra ta și nu vei putea să-l înlături.
O distrugere cum n-ai mai văzut va veni pe neașteptate peste tine.+
Poate că vei trage vreun folos din ele,
poate că îi vei face pe oameni să se înspăimânte.
13 Te-ai istovit cu mulțimea sfătuitorilor tăi.
Să se ridice acum și să te salveze
cei care se închină la ceruri*, care observă stelele,+
cei care, în timpul lunilor noi, răspândesc cunoștința
despre lucrurile care vor veni peste tine.
14 Iată, sunt ca miriștea.
Un foc îi va arde.
Nu se pot salva* de puterea flăcării.
Aceasta nu va fi ca niște cărbuni la care să se încălzească
sau ca un foc lângă care să stea.
15 Așa vor ajunge pentru tine descântătorii tăi,
cu care te-ai ostenit din tinerețe.
Vor rătăci, fiecare pe unde va apuca*.
Nu va fi nimeni care să te salveze.+