Prima carte a Regilor
8 Atunci Solomon i-a strâns+ pe bătrânii Israelului – pe toate căpeteniile triburilor și pe capii caselor părintești ale Israelului.+ Ei au venit la regele Solomon, la Ierusalim, ca să urce arca legământului lui Iehova din Cetatea lui David,+ adică din Sion.+ 2 Toți bărbații Israelului s-au adunat înaintea regelui Solomon pentru sărbătoarea* din luna etanim*, adică luna a șaptea.+ 3 Au venit deci toți bătrânii Israelului, iar preoții au ridicat Arca.+ 4 Au urcat Arca lui Iehova, cortul întâlnirii+ și toate ustensilele sfinte din cort. Le-au urcat preoții și leviții*. 5 Regele Solomon și toată adunarea Israelului, care fusese chemată să vină la el, erau înaintea Arcei. Au fost jertfite+ atât de multe oi și vite, încât n-au putut fi socotite sau numărate.
6 Apoi preoții au adus arca legământului lui Iehova la locul ei,+ în încăperea din spate a casei, Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.+
7 Aripile heruvimilor erau întinse peste locul unde era Arca, astfel că heruvimii acopereau Arca și drugii ei pe deasupra.+ 8 Drugii+ erau atât de lungi, încât capetele drugilor se vedeau din Sfânta, aflată în fața încăperii din spate, dar nu se vedeau de afară. Ei se află acolo și în ziua de azi. 9 În Arcă nu erau decât cele două table de piatră+ pe care Moise le-a pus acolo+ la Horeb, când Iehova a făcut un legământ+ cu poporul lui Israel la ieșirea acestuia din țara Egiptului.+
10 Când preoții au ieșit din locul sfânt, norul+ a umplut casa lui Iehova.+ 11 Preoții n-au putut continua să slujească din cauza norului, fiindcă gloria lui Iehova a umplut casa lui Iehova.+ 12 Atunci Solomon a zis: „Iehova a spus că va locui în întuneric adânc.+ 13 Eu ți-am construit o casă grandioasă, un loc stabil în care să locuiești pe veșnicie”.+
14 Apoi regele s-a întors și a binecuvântat toată congregația Israelului în timp ce toată congregația Israelului stătea în picioare.+ 15 El a spus: „Lăudat să fie Iehova, Dumnezeul Israelului, care cu gura sa i-a promis tatălui meu, David, și cu mâna sa a împlinit ce a promis când a zis: 16 «Din ziua în care mi-am scos poporul, Israel, din Egipt, nu am ales niciun oraș dintre toate orașele triburilor Israelului unde să construiesc o casă în care să rămână numele meu,+ dar l-am ales pe David ca să fie peste poporul meu, Israel». 17 Tatăl meu, David, a dorit din inimă să construiască o casă pentru numele lui Iehova, Dumnezeul Israelului.+ 18 Însă Iehova i-a spus tatălui meu, David: «Tu ai dorit din inimă să construiești o casă pentru numele meu și a fost bine că ai dorit din inimă lucrul acesta. 19 Numai că nu tu vei construi casa, ci fiul tău, care ți se va naște*. El va construi o casă pentru numele meu».+ 20 Iehova a împlinit promisiunea pe care a făcut-o, întrucât eu am devenit rege în locul tatălui meu, David, și stau pe tronul Israelului, așa cum a promis Iehova. De asemenea, am construit casa pentru numele lui Iehova, Dumnezeul Israelului,+ 21 și am stabilit acolo un loc pentru Arca în care este legământul+ făcut de Iehova cu strămoșii noștri când i-a scos din țara Egiptului”.
22 Apoi Solomon a stat în picioare înaintea altarului lui Iehova, în fața întregii congregații a Israelului, și-a întins mâinile spre ceruri+ 23 și a zis: „O, Iehova, Dumnezeul Israelului, nu este niciun Dumnezeu ca tine+ sus, în ceruri, sau jos, pe pământ! Tu ții legământul și arăți iubire loială+ față de slujitorii tăi care umblă înaintea ta* cu toată inima.+ 24 Tu ai împlinit promisiunea pe care i-ai făcut-o slujitorului tău David, tatăl meu. Ai făcut promisiunea cu gura ta și în ziua aceasta ai împlinit-o cu mâna ta.+ 25 Acum, o, Iehova, Dumnezeul Israelului, împlinește promisiunea pe care i-ai făcut-o slujitorului tău David, tatăl meu, când ai zis: «Nu va lipsi niciodată dinaintea mea un bărbat din linia ta care să stea pe tronul Israelului, cu condiția ca fiii tăi să fie atenți la calea lor, umblând înaintea mea așa cum ai umblat tu înaintea mea*».+ 26 Și acum, o, Dumnezeul Israelului, să se împlinească, te rog, promisiunea pe care i-ai făcut-o slujitorului tău David, tatăl meu!
27 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ?+ Iată! Nici cerurile, nici cerurile cerurilor nu pot să te cuprindă,+ cu atât mai puțin această casă pe care am construit-o eu!+ 28 Îndreaptă-ți atenția spre rugăciunea slujitorului tău și spre rugămintea lui pentru favoare, o, Iehova, Dumnezeul meu, și ascultă strigătul de ajutor și rugăciunea pe care o face slujitorul tău astăzi înaintea ta. 29 Ochii tăi să vegheze zi și noapte asupra acestei case, asupra locului despre care ai zis: «Acolo va fi numele meu»,+ ca să asculți rugăciunea pe care o face slujitorul tău spre locul acesta.+ 30 Ascultă rugămintea pentru favoare a slujitorului tău și rugămintea poporului tău, Israel, când se vor ruga spre locul acesta! Ascultă din locul în care locuiești, din ceruri!+ Da, ascultă și iartă!+
31 Când un om va păcătui împotriva semenului său și va fi obligat să facă un jurământ* și când el, fiind sub acel jurământ*, va veni înaintea altarului tău din casa aceasta,+ 32 ascultă din ceruri și acționează! Și judecă-i pe slujitorii tăi: declară-l vinovat* pe cel rău, făcând ca faptele sale să se întoarcă asupra capului său, și declară-l nevinovat* pe cel drept, răsplătindu-l după dreptatea sa.+
33 Când poporul tău, Israel, va fi înfrânt de dușman fiindcă n-au încetat să păcătuiască împotriva ta,+ dacă se vor întoarce la tine și vor glorifica numele tău+ și dacă se vor ruga și vor implora favoarea ta în casa aceasta,+ 34 ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului tău, Israel, și adu-i înapoi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor lor!+
35 Când cerurile vor fi închise și nu va mai fi ploaie+ fiindcă ei n-au încetat să păcătuiască împotriva ta,+ dacă se vor ruga spre locul acesta și vor glorifica numele tău și dacă se vor întoarce de la păcatul lor fiindcă i-ai umilit*,+ 36 ascultă din ceruri și iartă păcatul slujitorilor tăi, al poporului tău, Israel. Învață-i+ calea cea bună pe care trebuie să umble și adu ploaie peste țara ta,+ pe care ai dat-o ca moștenire poporului tău!
37 Dacă în țară va fi foamete+ sau ciumă, tăciune, mană,+ lăcuste care zboară în roiuri sau lăcuste devastatoare, dacă dușmanul lor îi va împresura în vreunul dintre orașele țării* sau dacă va fi vreo altă plagă sau boală+ 38 și dacă un om sau tot poporul tău, Israel, va face rugăciuni sau rugăminți pentru favoare+ întinzându-și mâinile spre casa aceasta (căci fiecare își cunoaște suferința inimii),+ 39 ascultă din ceruri, din locul în care locuiești,+ și iartă!+ Acționează și răsplătește-l pe fiecare după toate căile lui,+ fiindcă tu îi cunoști inima (numai tu cunoști cu adevărat inima fiecărui om),+ 40 pentru ca ei să se teamă de tine în toate zilele cât vor trăi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri.
41 De asemenea, când străinul, care nu face parte din poporul tău, Israel, și care vine dintr-o țară îndepărtată datorită numelui* tău+ 42 (căci se va auzi de numele tău cel mare,+ de mâna ta cea tare și de brațul tău întins*), va veni și se va ruga spre casa aceasta, 43 ascultă din ceruri, din locul în care locuiești,+ și fă tot ce te roagă străinul, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască numele tău și să se teamă de tine,+ așa cum face poporul tău, Israel, și să știe că numele tău a fost chemat peste casa aceasta pe care am construit-o.
44 Dacă poporul tău va ieși la război împotriva dușmanului său acolo unde îl trimiți+ și dacă se vor ruga+ lui Iehova spre orașul pe care l-ai ales+ și spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,+ 45 ascultă din ceruri rugăciunea lor și rugămintea lor pentru favoare și fă-le dreptate!
46 Dacă vor păcătui împotriva ta (căci nu este om care să nu păcătuiască)+ și te vei mânia pe ei și-i vei da în mâna dușmanului, iar cei ce îi vor lua captivi îi vor duce în țara dușmanului, fie îndepărtată, fie apropiată,+ 47 dacă își vor veni în fire în țara în care au fost duși captivi+ și se vor întoarce la tine+ și te vor implora să le arăți favoare în țara celor ce i-au luat captivi,+ zicând: «Am păcătuit, am greșit și am făcut ce este rău»,+ 48 și dacă se vor întoarce la tine cu toată inima+ și cu tot sufletul* lor în țara dușmanilor lor care i-au dus captivi și ți se vor ruga spre țara lor, pe care le-ai dat-o strămoșilor lor, spre orașul pe care l-ai ales și spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,+ 49 ascultă din ceruri, din locul în care locuiești,+ rugăciunea lor și rugămintea lor pentru favoare și fă-le dreptate! 50 Iartă-ți poporul, care a păcătuit împotriva ta, și iartă toate fărădelegile pe care le-a comis împotriva ta! Fă ca ei să găsească îndurare înaintea celor ce i-au luat captivi, pentru ca aceștia să se îndure de ei+ 51 (căci ei sunt poporul tău și moștenirea ta,+ cei pe care i-ai scos din Egipt,+ din mijlocul cuptorului de topit fier).+ 52 Ochii tăi să fie deschiși la rugămintea pentru favoare+ a slujitorului tău și la rugămintea pentru favoare a poporului tău, Israel, ascultându-i ori de câte ori te cheamă*!+ 53 Căci tu i-ai pus deoparte ca moștenire a ta dintre toate popoarele pământului,+ așa cum ai spus prin Moise, slujitorul tău, când i-ai scos pe strămoșii noștri din Egipt, o, Domn Suveran Iehova!”.
54 Când a terminat toată această rugăciune și rugăminte pentru favoare către Iehova, Solomon s-a ridicat dinaintea altarului lui Iehova, unde stătuse în genunchi, cu mâinile întinse spre ceruri.+ 55 Apoi a stat în picioare și a binecuvântat cu glas tare toată congregația Israelului, zicând: 56 „Lăudat să fie Iehova, care a dat un loc de odihnă poporului său, Israel, întocmai cum a promis!+ Niciun cuvânt din toată promisiunea bună pe care a făcut-o prin slujitorul său Moise n-a rămas neîmplinit.+ 57 Iehova, Dumnezeul nostru, să fie cu noi așa cum a fost cu strămoșii noștri!+ Să nu ne abandoneze și să nu ne părăsească.+ 58 Să ne îndrepte inima spre el+ ca să umblăm întru totul pe căile sale și să respectăm poruncile, dispozițiile și hotărârile sale judecătorești, pe care le-a dat strămoșilor noștri! 59 Iar Iehova, Dumnezeul nostru, să-și aducă aminte zi și noapte de aceste cuvinte ale mele, prin care l-am implorat pe Iehova să arate favoare, pentru ca el să le facă dreptate slujitorului său și poporului său, Israel, după cum va fi nevoie în fiecare zi, 60 astfel încât toate popoarele pământului să știe că Iehova este adevăratul Dumnezeu.+ Nu este altul!+ 61 Prin urmare, inima voastră să fie întreagă+ față de* Iehova, Dumnezeul nostru, umblând potrivit dispozițiilor sale și respectând poruncile sale ca în ziua aceasta”.
62 Și regele și tot Israelul au adus o mare jertfă înaintea lui Iehova.+ 63 Solomon i-a adus lui Iehova jertfele de comuniune:+ 22 000 de vite și 120 000 de oi. Astfel, regele și toți israeliții au inaugurat casa lui Iehova.+ 64 În ziua aceea, regele a trebuit să sfințească mijlocul curții care este înaintea casei lui Iehova, fiindcă acolo a trebuit să ofere jertfele arse, ofrandele de cereale și bucățile de grăsime de la jertfele de comuniune, deoarece altarul de aramă+ care este înaintea lui Iehova era prea mic ca să încapă pe el jertfele arse, ofrandele de cereale și bucățile de grăsime+ de la jertfele de comuniune. 65 Și Solomon, împreună cu tot Israelul, o adunare mare de la Lebo-Hamat* până jos, la Valea* Egiptului,+ a ținut sărbătoarea+ înaintea lui Iehova, Dumnezeul nostru, 7 zile și apoi încă 7 zile, în total 14 zile. 66 În următoarea* zi a lăsat poporul să plece. Și ei l-au binecuvântat pe rege și s-au dus la casele lor, bucurându-se și având inima veselă pentru toată bunătatea+ pe care Iehova o arătase față de slujitorul său David și față de poporul său, Israel.