A DOUA CARTE A LUI SAMUEL

1 După moartea lui Saul, David, care se întorsese de la înfrângerea amaleciților, a rămas la Țiclag+ două zile. 2 A treia zi a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s-a aruncat la pământ și s-a prosternat.

3 David l-a întrebat: „De unde vii?”, iar el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra Israelului”. 4 David l-a întrebat: „Ce s-a întâmplat? Spune-mi, te rog”. Atunci el a zis: „Soldații au fugit din luptă. Mulți au căzut și au murit. Chiar și Saul și fiul său Ionatan au murit”.+ 5 Atunci David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus vestea: „De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?”. 6 Tânărul a răspuns: „Mă aflam din întâmplare pe muntele Ghilboa+ și iată că Saul se sprijinea în sulița sa, iar carele și călăreții l-au ajuns din urmă.+ 7 Când s-a întors și m-a văzut, m-a chemat, iar eu am spus: «Iată-mă!». 8 El m-a întrebat: «Cine ești?». Și i-am răspuns: «Sunt un amalecit».+ 9 Atunci a zis: «Te rog, apropie-te și omoară-mă, căci m-au cuprins chinurile morții, dar sunt încă în viață*». 10 M-am apropiat deci de el și l-am omorât,+ fiindcă știam că nu avea să mai trăiască după ce fusese grav rănit. Apoi i-am luat coroana* de pe cap și brățara de pe braț și le-am adus aici domnului meu”.

11 Atunci David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat și la fel au făcut toți oamenii care erau cu el. 12 Au jelit, au plâns și au postit+ până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul lui Iehova și pentru casa lui Israel,+ deoarece fuseseră uciși cu sabia.

13 David l-a întrebat pe tânărul care îi adusese vestea: „De unde ești?”. El a spus: „Sunt fiul unui locuitor străin, al unui amalecit”. 14 Și David i-a zis: „Cum de nu ți-a fost teamă să-ți ridici mâna și să-l omori pe unsul lui Iehova?”.+ 15 Atunci David l-a chemat pe unul dintre tineri și a zis: „Apropie-te și lovește-l!”. El l-a lovit și acesta a murit.+ 16 David i-a zis: „Sângele tău este asupra capului tău, căci însăși gura ta a mărturisit împotriva ta zicând: «Eu l-am omorât pe unsul lui Iehova»”.+

17 Și David a cântat acest cântec de jale pentru Saul și pentru fiul său Ionatan+ 18 și a poruncit ca poporul lui Iuda să fie învățat să cânte acest cântec de jale, care este intitulat „Arcul” și este scris în cartea lui Iașar:+

19 „Frumusețea zace ucisă pe locurile tale înalte,+ o, Israel!

Cum au căzut vitejii!

25 Cum au căzut vitejii în luptă!

Ionatan zace ucis pe locurile tale înalte!+

Iubirea ta pentru mine era minunată, mai presus de iubirea femeilor.+

2 După aceea, David l-a întrebat pe Iehova:+ „Să urc în vreunul dintre orașele lui Iuda?”. Iehova i-a răspuns: „Urcă”. Și David a întrebat: „Unde să urc?”. El a spus: „La Hebron”.+ 2 David a urcat acolo cu cele două soții ale sale: Ahinoam,+ izreelita, și Abigail,+ văduva lui Nabal, carmelitul. 3 David i-a adus și pe bărbații care erau cu el,+ pe fiecare cu familia lui. Ei s-au stabilit în orașele din jurul Hebronului. 4 Atunci bărbații lui Iuda au venit și l-au uns acolo pe David rege peste casa lui Iuda.+

Lui David i s-a spus: „Oamenii din Iabeș-Galaad l-au înmormântat pe Saul”. 5 Astfel, David a trimis mesageri la oamenii din Iabeș-Galaad și le-a zis: „Binecuvântați să fiți de Iehova, fiindcă ați arătat iubire loială față de domnul vostru, Saul, și l-ați înmormântat.+ 6 Iehova să se poarte cu iubire loială și cu fidelitate față de voi. Și mă voi purta și eu cu bunătate față de voi pentru că ați făcut lucrul acesta.+ 7 Acum, fiți puternici și curajoși, căci domnul vostru, Saul, este mort, iar casa lui Iuda m-a uns pe mine rege peste ei”.

8 Dar Abner,+ fiul lui Ner, comandantul armatei lui Saul, l-a luat pe Iș-Boșet,+ fiul lui Saul, l-a dus la Mahanaim+ 9 și l-a făcut rege peste Galaad,+ peste așuriți, peste Izreel,+ peste Efraim,+ peste Beniamin și peste tot Israelul. 10 Iș-Boșet, fiul lui Saul, avea 40 de ani când a devenit rege peste Israel și a domnit doi ani. Însă casa lui Iuda îl susținea pe David.+ 11 Timpul* cât David a fost rege la Hebron peste casa lui Iuda a fost de șapte ani și șase luni.+

12 După o vreme, Abner, fiul lui Ner, și slujitorii lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, au ieșit din Mahanaim+ și s-au îndreptat spre Gabaon.+ 13 Ioab,+ fiul Țeruiei,+ și slujitorii lui David au ieșit și ei și i-au întâlnit la bazinul de la Gabaon. Un grup stătea de-o parte a bazinului, iar celălalt grup, de cealaltă parte a bazinului. 14 În cele din urmă, Abner i-a zis lui Ioab: „Să se ridice tinerii și să se lupte* în fața noastră!”. Atunci Ioab a spus: „Să se ridice!”. 15 Astfel, ei s-au ridicat și au venit în față în număr egal: 12 pentru Beniamin și Iș-Boșet, fiul lui Saul, și 12 dintre slujitorii lui David. 16 S-au apucat unul pe altul de cap și fiecare și-a înfipt sabia în coasta adversarului său, astfel că au murit toți. Și locul acela, care este în Gabaon, a fost numit Helcat-Hațurim*.

17 Lupta care a urmat a fost foarte grea în ziua aceea, iar Abner și bărbații Israelului au fost în cele din urmă înfrânți de slujitorii lui David. 18 Și acolo se aflau cei trei fii ai Țeruiei:+ Ioab,+ Abișai+ și Asael.+ Asael era iute de picior, ca o gazelă de pe câmp. 19 Asael a pornit în urmărirea lui Abner și nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga în timp ce îl urmărea pe Abner. 20 Când Abner s-a uitat înapoi, a întrebat: „Tu ești, Asael?”, iar el a spus: „Da, eu sunt”. 21 Atunci Abner i-a zis: „Ia-o la dreapta sau la stânga, pune mâna pe unul dintre tinerii aceștia și ia pentru tine ce are pe el”. Dar Asael n-a vrut să se oprească din urmărirea lui. 22 Abner i-a zis încă o dată lui Asael: „Nu mă mai urmări! De ce să te dobor? Cum aș putea atunci să-l privesc în ochi pe fratele tău Ioab?”. 23 Însă el nu voia să se oprească. De aceea, Abner l-a lovit în abdomen cu coada suliței,+ iar sulița i-a ieșit prin spate. Și a căzut acolo și a murit pe loc. Toți cei care ajungeau în locul unde căzuse și murise Asael se opreau și se uitau.

24 Ioab și Abișai au pornit în urmărirea lui Abner. Pe la apusul soarelui au ajuns la dealul Ama, care este în fața Ghiahului, pe drumul spre pustiul Gabaonului. 25 Beniaminiții s-au adunat în spatele lui Abner, au format un singur grup și au stat pe vârful unui deal. 26 Și Abner a strigat către Ioab: „Va ucide sabia la nesfârșit? Nu știi că la urmă nu va fi decât amărăciune? Cât va mai trece până le vei spune soldaților să se întoarcă și să nu-și mai urmărească frații?”. 27 Atunci Ioab a zis: „Viu este adevăratul Dumnezeu că, dacă n-ai fi vorbit, soldații n-ar fi încetat să-și urmărească frații decât dimineață”. 28 Și Ioab a sunat din corn, iar oamenii lui n-au mai urmărit Israelul. Și lupta a luat sfârșit.

29 Abner și oamenii lui au mers prin Araba+ toată noaptea aceea, au trecut Iordanul, au străbătut toată valea* și în cele din urmă au ajuns la Mahanaim.+ 30 După ce s-a întors și nu l-a mai urmărit pe Abner, Ioab a adunat toți soldații. Dintre slujitorii lui David lipseau 19 bărbați, în afară de Asael. 31 Dar slujitorii lui David i-au înfrânt pe beniaminiți și pe oamenii lui Abner și dintre aceștia au murit 360 de bărbați. 32 Ei l-au luat pe Asael+ și l-au înmormântat în mormântul tatălui său, la Betleem.+ Apoi Ioab și oamenii lui au mers toată noaptea și au ajuns la Hebron+ în zori.

3 Războiul dintre casa lui Saul și casa lui David a durat multă vreme. David era din ce în ce mai tare,+ iar casa lui Saul slăbea tot mai mult.+

2 Între timp, lui David i s-au născut fii la Hebron.+ Întâiul său născut a fost Amnon,+ din Ahinoam,+ izreelita. 3 Al doilea a fost Chileab, din Abigail,+ văduva lui Nabal, carmelitul. Al treilea a fost Absalom,+ fiul Maacăi, fiica lui Talmai,+ regele Gheșurului. 4 Al patrulea a fost Adonia,+ fiul lui Haghit. Al cincilea a fost Șefatia, fiul lui Abital. 5 Și al șaselea a fost Itream, din Egla, o altă soție a lui David. Aceștia i s-au născut lui David la Hebron.

6 În timp ce războiul dintre casa lui Saul și casa lui David continua, Abner+ își întărea poziția în casa lui Saul. 7 Saul avusese o concubină pe nume Rițpa,+ fiica lui Aia. După o vreme, Iș-Boșet+ i-a zis lui Abner: „De ce te-ai culcat cu concubina tatălui meu?”.+ 8 Abner s-a mâniat foarte tare din cauza cuvintelor lui Iș-Boșet și a zis: „Sunt eu un cap de câine din Iuda? Până azi eu m-am purtat cu iubire loială față de casa tatălui tău, Saul, față de frații lui și față de prietenii lui și nu te-am dat în mâna lui David. Iar tu mă tragi astăzi la răspundere pentru o greșeală în legătură cu o femeie? 9 Așa să-i facă Dumnezeu lui Abner, ba chiar mai rău, dacă nu voi face pentru David așa cum i-a jurat Iehova,+ 10 și anume că va lua regatul de la casa lui Saul și va întări tronul lui David peste Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba”.+ 11 Și Iș-Boșet n-a putut să-i mai răspundă niciun cuvânt lui Abner, pentru că îi era frică de el.+

12 Abner a trimis imediat mesageri la David, zicând: „A cui este țara?”. Și a adăugat: „Fă un legământ cu mine și voi face tot ce îmi stă în putință* pentru a întoarce întregul Israel de partea ta”.+ 13 Atunci David a zis: „Bine. Voi face un legământ cu tine. Un singur lucru îți cer: Să nu încerci să-mi vezi fața dacă n-o vei aduce mai întâi pe Mical,+ fiica lui Saul, când vei veni să mă vezi”. 14 Apoi David a trimis mesageri la Iș-Boșet,+ fiul lui Saul, zicând: „Dă-mi-o pe soția mea Mical, cu care m-am logodit pentru 100 de prepuțuri ale filistenilor”.+ 15 Atunci Iș-Boșet a trimis s-o ia de la soțul ei, Paltiel,+ fiul lui Lais. 16 Dar soțul ei a venit cu ea. Și a mers în urma ei plângând până la Bahurim.+ Atunci Abner i-a zis: „Pleacă! Întoarce-te!”. Și el s-a întors.

17 Între timp, Abner le-a trimis un mesaj bătrânilor Israelului, spunând: „De mult ați vrut să-l aveți rege pe David. 18 Acum treceți la fapte, căci Iehova i-a zis lui David: «Prin mâna slujitorului meu David+ voi salva poporul meu, Israel, din mâna filistenilor și din mâna tuturor dușmanilor lui»”. 19 Apoi Abner le-a vorbit celor din Beniamin.+ Abner s-a dus să vorbească și cu David la Hebron ca să-i spună ce hotărâseră Israelul și întreaga casă a lui Beniamin.

20 Când Abner a venit la David, la Hebron, cu 20 de oameni, David a dat un ospăț pentru Abner și pentru oamenii care erau cu el. 21 Apoi Abner i-a zis lui David: „Permite-mi să merg să adun tot Israelul la domnul și regele meu, pentru ca ei să facă un legământ cu tine; și tu vei deveni rege peste tot ce dorești*”. Astfel, David l-a lăsat să plece pe Abner și el a mers în pace.

22 Chiar atunci, slujitorii lui David și Ioab s-au întors dintr-o incursiune, aducând cu ei multă pradă. Abner nu mai era cu David la Hebron, fiindcă acesta îl lăsase să plece în pace. 23 Când Ioab+ și toată armata care era cu el au sosit, lui Ioab i s-a spus: „Abner,+ fiul lui Ner,+ a venit la rege, iar acesta l-a lăsat să plece și el a mers în pace”. 24 Astfel, Ioab a intrat la rege și a zis: „Ce-ai făcut? Iată că Abner a venit la tine. De ce l-ai lăsat să plece și să scape? 25 Tu îl cunoști pe Abner, fiul lui Ner! El a venit să te amăgească, să-ți știe fiecare mișcare și să afle tot ce faci”.

26 Și Ioab a ieșit de la David și a trimis niște mesageri după Abner, iar ei l-au adus înapoi de la rezervorul Sira. Dar David nu știa nimic despre aceasta. 27 Când Abner s-a întors la Hebron,+ Ioab l-a luat deoparte, înăuntrul porții, pentru a vorbi cu el în liniște. Însă acolo l-a înjunghiat în abdomen și el a murit;+ a făcut aceasta pentru a răzbuna sângele fratelui său Asael.+ 28 Mai târziu, când a aflat ce s-a întâmplat, David a zis: „Eu și regatul meu suntem nevinovați înaintea lui Iehova de sângele+ lui Abner, fiul lui Ner, pentru totdeauna. 29 Acesta să se întoarcă asupra capului lui Ioab+ și asupra întregii case a tatălui său. Și din casa lui Ioab să nu lipsească niciodată bărbatul care suferă din cauza unei scurgeri,+ leprosul,+ bărbatul care toarce*, cel ce cade lovit de sabie sau cel ce duce lipsă de hrană!”.+ 30 Astfel, Ioab și Abișai,+ fratele său, l-au omorât pe Abner+ pentru că acesta îl ucisese pe Asael, fratele lor, în lupta+ de la Gabaon.

31 Atunci David le-a zis lui Ioab și tuturor oamenilor care erau cu el: „Sfâșiați-vă hainele, încingeți-vă cu pânză de sac și plângeți-l pe Abner!”. Și regele David însuși mergea în urma tărgii pe care era mortul. 32 Abner a fost înmormântat la Hebron, iar regele a plâns tare la mormântul lui Abner și toți au început să plângă. 33 Regele a cântat un cântec de jale pentru Abner și a zis:

„Să moară Abner cum moare un om fără minte?

Ai căzut cum cade cineva înaintea răufăcătorilor*”.+

Atunci toți au plâns din nou pentru el.

35 Mai târziu, toți oamenii lui David au venit să-l convingă să mănânce* cât era încă ziuă, însă David a jurat: „Așa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai rău, dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte să apună soarele!”.+ 36 Lucrul acesta a fost văzut de toți și a fost pe placul lor, așa cum tot ce făcea regele era pe placul tuturor. 37 Astfel, toți oamenii lui David și tot Israelul au știut în ziua aceea că regele nu era vinovat de uciderea lui Abner, fiul lui Ner.+ 38 Regele le-a zis slujitorilor săi: „Nu știți că o căpetenie* și un mare om a căzut astăzi în Israel?+ 39 Astăzi sunt slab, deși sunt uns rege,+ și bărbații aceștia, fiii Țeruiei,+ sunt prea cruzi pentru mine.+ Iehova să-i plătească celui rău după răutatea lui”.+

4 Când Iș-Boșet,+ fiul lui Saul, a auzit că Abner murise la Hebron,+ și-a pierdut curajul* și toți israeliții au fost tulburați. 2 Fiul lui Saul avea doi oameni care erau căpetenii peste cetele de jefuitori. Numele unuia era Baana, iar numele celuilalt, Recab. Ei erau fiii lui Rimon, beerotitul, din tribul lui Beniamin. (Căci se considera că și Beerotul+ făcea parte din Beniamin. 3 Beerotiții au fugit la Ghitaim+ și au rămas acolo ca locuitori străini până în ziua de azi.)

4 Ionatan,+ fiul lui Saul, avea un fiu olog de ambele picioare.+ Acesta avea cinci ani când a sosit de la Izreel+ vestea despre Saul și Ionatan. Doica lui l-a luat în brațe și a fugit, dar în timp ce fugea îngrozită, el a căzut și a rămas olog. Numele lui era Mefiboșet.+

5 Fiii lui Rimon, beerotitul, Recab și Baana, s-au dus la casa lui Iș-Boșet în arșița zilei, când el se odihnea la amiază. 6 Au intrat în casă, pretinzând că se duc după grâu, și l-au înjunghiat în abdomen. Apoi Recab și fratele său, Baana,+ au fugit. 7 Când au intrat în casă, el era culcat în patul lui, în dormitor. Ei l-au lovit, l-au omorât și i-au tăiat capul. Apoi i-au luat capul și au mers toată noaptea pe drumul spre Araba. 8 Și au adus capul lui Iș-Boșet+ la David, la Hebron, și i-au zis regelui: „Iată capul lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, dușmanul tău,+ care căuta să-ți ia viața*.+ Astăzi Iehova îl răzbună pe domnul și regele nostru împotriva lui Saul și a urmașilor lui”.

9 Însă David le-a răspuns lui Recab și fratelui său, Baana, fiii lui Rimon, beerotitul: „Viu este Iehova, care m-a scăpat* din orice necaz,+ 10 că, atunci când cineva m-a înștiințat: «Iată că Saul este mort»+ și credea că îmi aduce o veste bună, eu l-am apucat și l-am omorât+ la Țiclag. Aceasta a fost răsplata* pe care a primit-o de la mine! 11 Cu atât mai mult acum, când niște oameni răi au omorât un om drept în casa lui, în patul lui! Să nu cer eu sângele lui din mâinile voastre+ și să nu vă șterg de pe fața pământului?”. 12 Atunci David le-a poruncit tinerilor să-i omoare.+ Ei le-au tăiat mâinile și picioarele și le-au atârnat trupurile+ lângă bazinul din Hebron. Dar au luat capul lui Iș-Boșet și l-au înmormântat în mormântul lui Abner, la Hebron.

5 După un timp, toate triburile Israelului au venit la David, la Hebron,+ și au zis: „Iată că noi suntem osul tău și carnea ta*.+ 2 În trecut, când Saul era regele nostru, tu conduceai Israelul în luptă*.+ Și Iehova ți-a zis: «Tu vei păstori poporul meu, Israel, și tu vei fi conducătorul Israelului»”.+ 3 Astfel, toți bătrânii Israelului au venit la rege, la Hebron, iar regele David a făcut un legământ cu ei+ la Hebron, înaintea lui Iehova. Apoi l-au uns pe David rege peste Israel.+

4 David avea 30 de ani când a devenit rege și a domnit 40 de ani.+ 5 La Hebron a domnit 7 ani și 6 luni peste Iuda, iar la Ierusalim+ a domnit 33 de ani peste tot Israelul și Iuda. 6 Și regele și oamenii lui s-au dus la Ierusalim împotriva iebusiților+ care locuiau acolo. Aceștia l-au luat în râs pe David zicând: „Nu vei intra niciodată aici! Până și orbii și ologii te vor alunga”. Ei se gândeau: „David nu va intra niciodată aici”.+ 7 Totuși, David a cucerit fortăreața Sionului, care acum este Cetatea lui David.+ 8 Și David a zis în ziua aceea: „Cei care îi atacă pe iebusiți să meargă prin tunelul de apă și să-i ucidă «pe ologii și pe orbii» aceia, care sunt urâți de David*!”. De aceea se zice: „Orbii și ologii nu vor intra niciodată în casa aceasta”. 9 Apoi David s-a stabilit în fortăreață și aceasta a fost numită* Cetatea lui David. Și David a început să facă lucrări de construcție de jur împrejur, de la Movilă*+ spre interior.+ 10 Astfel, David devenea tot mai puternic+ și Iehova, Dumnezeul armatelor, era cu el.+

11 Hiram,+ regele Tirului, i-a trimis lui David mesageri, precum și lemn de cedru,+ lucrători în lemn și lucrători în piatră pentru construirea de ziduri și ei i-au construit o casă* lui David.+ 12 David a înțeles că Iehova îl întărise ca rege peste Israel+ și că îi înălțase regatul+ de dragul poporului Său, Israel.+

13 După ce a venit de la Hebron la Ierusalim, David și-a mai luat concubine+ și soții. Și lui David i s-au mai născut fii și fiice.+ 14 Acestea sunt numele celor care i s-au născut la Ierusalim: Șamua, Șobab, Natan,+ Solomon,+ 15 Ibhar, Elișua, Nefeg, Iafia, 16 Elișama, Eliada și Elifelet.

17 Filistenii au auzit că David fusese uns rege peste Israel.+ Atunci toți filistenii au urcat să-l caute pe David.+ Când a auzit lucrul acesta, David a coborât la refugiu.+ 18 Și filistenii au venit și au împânzit Valea Refaimiților.+ 19 David l-a întrebat pe Iehova:+ „Să urc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea?”. Și Iehova i-a spus lui David: „Urcă, fiindcă în mod sigur îi voi da pe filisteni în mâna ta”.+ 20 Atunci David s-a dus la Baal-Perațim și i-a înfrânt acolo. Și el a zis: „Iehova a făcut înaintea mea o spărtură în rândurile dușmanilor mei,+ ca o spărtură făcută de ape”. De aceea, a pus acelui loc numele Baal-Perațim*.+ 21 Filistenii și-au abandonat idolii acolo, iar David și oamenii lui i-au înlăturat.

22 Mai târziu, filistenii au urcat din nou și au împânzit Valea Refaimiților.+ 23 David l-a întrebat pe Iehova, dar El a zis: „Nu urca din față, ci înconjoară-i prin spate și atacă-i în dreptul tufelor de baca*. 24 Și, când vei auzi printre vârfurile tufelor de baca un zgomot ca zgomotul pașilor unor soldați în marș, acționează cu hotărâre, fiindcă Iehova a ieșit înaintea ta ca să înfrângă armata filistenilor”. 25 David a făcut așa cum i-a poruncit Iehova și i-a înfrânt pe filisteni+ de la Gheba+ până la Ghezer.+

6 David i-a strâns din nou pe cei mai buni soldați din Israel, 30 000 de bărbați. 2 Apoi David și toți bărbații care erau cu el s-au dus la Baale-Iuda ca să aducă de acolo Arca adevăratului Dumnezeu,+ înaintea căreia este chemat numele lui Iehova al armatelor,+ care stă pe tron deasupra* heruvimilor.+ 3 Însă Arca adevăratului Dumnezeu a fost pusă într-un car nou+ ca să fie dusă de la casa lui Abinadab,+ care era pe deal. Uza și Ahio, fiii lui Abinadab, conduceau acest car nou.

4 Astfel, Arca adevăratului Dumnezeu a fost dusă de la casa lui Abinadab, care era pe deal, și Ahio mergea înaintea Arcei. 5 David și toată casa lui Israel sărbătoreau acest eveniment înaintea lui Iehova cu tot felul de instrumente din lemn de ienupăr, cu harpe, cu alte instrumente cu coarde,+ cu tamburine,+ cu sistre și cu cimbale.+ 6 Dar, când au ajuns la aria de treierat a lui Nacon, Uza și-a întins mâna spre Arca adevăratului Dumnezeu și a apucat-o,+ fiindcă vitele erau cât pe ce s-o răstoarne. 7 Atunci Iehova s-a aprins de mânie împotriva lui Uza și adevăratul Dumnezeu l-a lovit+ acolo pentru fapta sa lipsită de respect.+ Și el a murit acolo, lângă Arca adevăratului Dumnezeu. 8 David s-a supărat* pentru că mânia lui Iehova izbucnise* împotriva lui Uza; și locul acela se numește Pereț-Uza* și în ziua de azi. 9 În ziua aceea, lui David i s-a făcut teamă de Iehova+ și a zis: „Cum să vină la mine Arca lui Iehova?”.+ 10 David n-a vrut să aducă Arca lui Iehova unde era el, în Cetatea lui David,+ ci a pus să fie dusă la casa lui Obed-Edom,+ gatitul.

11 Arca lui Iehova a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom, gatitul, și Iehova i-a binecuvântat pe Obed-Edom și toată casa lui.+ 12 Regele David a fost înștiințat: „Iehova a binecuvântat casa lui Obed-Edom și tot ce este al lui datorită Arcei adevăratului Dumnezeu”. Atunci David a mers să aducă Arca adevăratului Dumnezeu de la casa lui Obed-Edom în Cetatea lui David cu bucurie.+ 13 Când cei ce purtau+ Arca lui Iehova au făcut șase pași, el a jertfit un taur și un animal îngrășat.

14 David dansa cu toată puterea înaintea lui Iehova. El purta* un efod de in.+ 15 David și toată casa lui Israel urcau Arca+ lui Iehova cu strigăte de bucurie+ și cu sunet de corn.+ 16 Când Arca lui Iehova a ajuns în Cetatea lui David, Mical, fiica lui Saul,+ s-a uitat pe fereastră și l-a văzut pe regele David sărind și dansând înaintea lui Iehova; și a început să-l disprețuiască în inima ei.+ 17 Astfel, Arca lui Iehova a fost adusă și pusă la locul ei, în cortul pe care David îl ridicase pentru ea.+ Apoi David a adus înaintea lui Iehova+ ofrande arse+ și jertfe de comuniune.+ 18 Când a terminat de adus ofrandele arse și jertfele de comuniune, David a binecuvântat poporul în numele lui Iehova al armatelor. 19 Și a dat întregului popor, întregii mulțimi a Israelului, fiecărui bărbat și fiecărei femei, o pâine în formă de inel, o turtă de curmale și o turtă de stafide. Apoi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.

20 Când David s-a întors să-și binecuvânteze casa, Mical, fiica lui Saul,+ i-a ieșit în întâmpinare. Ea a zis: „Ce glorios a fost astăzi regele Israelului când s-a dezgolit sub ochii sclavelor slujitorilor lui, așa cum se dezgolește în văzul tuturor un om fără minte!”.+ 21 Dar David i-a zis lui Mical: „Am sărbătorit înaintea lui Iehova, care m-a ales mai degrabă pe mine decât pe tatăl tău și toată casa lui și care m-a pus pe mine conducător peste Israel, poporul lui Iehova.+ Iată de ce vreau să sărbătoresc acest eveniment înaintea lui Iehova. 22 Mă voi umili și mai mult decât atât și mă voi înjosi chiar și în ochii mei. Iar în ce privește sclavele despre care ai vorbit, de ele voi fi glorificat”. 23 De aceea, Mical, fiica lui Saul,+ n-a avut copii până în ziua morții ei.

7 Când regele locuia în casa* lui+ și Iehova îi dăduse odihnă, scăpându-l de toți dușmanii din jur, 2 regele i-a spus profetului Natan:+ „Iată că eu locuiesc într-o casă de cedru,+ în timp ce Arca adevăratului Dumnezeu stă într-un cort”.+ 3 Natan i-a zis regelui: „Du-te și fă tot ce este în inima ta, căci Iehova este cu tine!”.+

4 Chiar în noaptea aceea, cuvântul lui Iehova a venit la Natan și a zis: 5 „Du-te și spune-i slujitorului meu David: «Iată ce zice Iehova: „Îmi vei construi tu o casă ca să locuiesc în ea?+ 6 Căci din ziua în care am scos poporul lui Israel din Egipt și până în ziua aceasta n-am locuit într-o casă,+ ci m-am mutat* din loc în loc într-un cort, într-un tabernacol.+ 7 În tot timpul cât am mers cu toți israeliții*, am spus eu un cuvânt vreunuia dintre conducătorii triburilor Israelului, pe care i-am numit să-mi păstorească poporul, Israel, da, am spus eu: «De ce nu mi-ați construit o casă de cedru?»”». 8 Acum, așa să-i spui slujitorului meu David: «Iată ce zice Iehova al armatelor: „Eu te-am luat de la pășune, pe când mânai oile,+ ca să fii conducătorul poporului meu, Israel.+ 9 Voi fi cu tine oriunde vei merge,+ îi voi nimici* dinaintea ta pe toți dușmanii tăi+ și îți voi face un nume mare,+ ca numele celor mari de pe pământ. 10 Voi alege un loc pentru poporul meu, Israel, în care îl voi stabili. El va locui acolo și nu va mai fi tulburat. Cei răi nu-l vor mai asupri ca în trecut,+ 11 în zilele când am numit judecători+ peste poporul meu, Israel. Îți voi da odihnă, scăpându-te de toți dușmanii tăi.+

De asemenea, Iehova ți-a spus că Iehova îți va face o casă*.+ 12 Când ți se vor sfârși zilele+ și vei adormi alături de strămoșii tăi, îl voi ridica pe descendentul* tău după tine, pe fiul tău*, și îi voi întări regatul.+ 13 El va fi cel care va construi o casă pentru numele meu,+ iar eu voi întări tronul regatului său pentru totdeauna.+ 14 Eu îi voi fi tată, iar el îmi va fi fiu.+ Când va face ce este rău, îl voi mustra cu nuiaua oamenilor și cu loviturile fiilor oamenilor*.+ 15 Iubirea mea loială nu va fi îndepărtată de la el, așa cum am îndepărtat-o de la Saul,+ pe care l-am înlăturat dinaintea ta. 16 Casa ta și regatul tău vor rămâne pentru totdeauna înaintea ta. Tronul tău va fi întărit pentru totdeauna”»”.+

17 Natan i-a spus lui David toate aceste cuvinte și toată această viziune.+

18 Atunci regele David a intrat, a stat înaintea lui Iehova și a zis: „Cine sunt eu, o, Domn Suveran Iehova? Și ce este casa mea de m-ai adus până aici?+ 19 Și, ca și cum aceasta ar fi prea puțin, o, Domn Suveran Iehova, tu spui despre casa slujitorului tău că va exista până în viitorul îndepărtat. Și aceasta este o poruncă* pentru toți oamenii, o, Domn Suveran Iehova! 20 Ce-ar putea să-ți mai spună slujitorul tău David, când tu îl cunoști atât de bine,+ Domn Suveran Iehova? 21 De dragul cuvântului tău și după inima ta* ai făcut toate aceste lucruri mari și i le-ai dezvăluit slujitorului tău.+ 22 De aceea ești atât de măreț,+ o, Domn Suveran Iehova! Nu este nimeni ca tine+ și nu este Dumnezeu în afară de tine;+ tot ce am auzit cu urechile noastre confirmă aceasta. 23 Și ce altă națiune de pe pământ este ca poporul tău, Israel?+ Dumnezeu s-a dus și l-a eliberat ca să fie poporul său+ și și-a făcut un nume+ înfăptuind pentru el lucruri mărețe și impresionante.+ Ai alungat națiunile și dumnezeii lor pentru poporul tău, pe care ți l-ai eliberat din Egipt. 24 Tu ai făcut din Israel poporul tău ca să-ți fie popor pentru totdeauna.+ Și tu, o, Iehova, ai devenit Dumnezeul lui.+

25 Acum, o, Iehova Dumnezeu, împlinește promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la slujitorul tău și la casa lui pentru totdeauna și fă așa cum ai promis.+ 26 Numele tău să fie preamărit pe veșnicie,+ astfel încât să se zică: «Iehova al armatelor este Dumnezeu peste Israel», iar casa slujitorului tău David să fie întărită înaintea ta.+ 27 Căci tu, Iehova al armatelor, Dumnezeul Israelului, i-ai dezvăluit slujitorului tău: «Îți voi construi o casă*».+ Iată de ce slujitorul tău îndrăznește* să-ți adreseze această rugăciune. 28 Și acum, o, Domn Suveran Iehova, tu ești adevăratul Dumnezeu și cuvintele tale sunt adevăr+ și tu i-ai promis slujitorului tău aceste lucruri bune. 29 Binevoiește deci să binecuvântezi casa slujitorului tău și ea să rămână pe veșnicie înaintea ta,+ căci tu, o, Domn Suveran Iehova, ai promis; și casa slujitorului tău să fie binecuvântată cu binecuvântarea ta pe veșnicie!”.+

8 După un timp, David i-a înfrânt pe filisteni+ și i-a supus;+ și David a luat din mâinile filistenilor Meteg-Ama.

2 El i-a înfrânt pe moabiți,+ i-a pus să se întindă pe pământ și i-a măsurat cu o sfoară. Cei cuprinși în lungimea a două sfori erau omorâți, iar cei cuprinși în lungimea unei sfori întregi erau lăsați în viață.+ Și moabiții au devenit slujitorii lui David și i-au plătit tribut.+

3 David l-a înfrânt pe Hadadezer, fiul lui Rehob, regele Țobei,+ când acesta se ducea să-și restabilească autoritatea în regiunea fluviului Eufrat.+ 4 David a capturat de la el 1 700 de călăreți și 20 000 de pedeștri. Apoi David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cu excepția a 100 dintre ei.+

5 Când sirienii din Damasc+ au venit să-l ajute pe Hadadezer, regele Țobei, David a ucis 22 000 de bărbați dintre sirieni.+ 6 După aceea, David a pus garnizoane în Damascul sirian, iar sirienii au devenit slujitorii lui David și i-au plătit tribut. Iehova îi dădea victorie* lui David oriunde mergea.+ 7 Și David a luat scuturile rotunde de aur de la slujitorii lui Hadadezer și le-a adus la Ierusalim.+ 8 Din Betah și Berotai, orașe ale lui Hadadezer, regele David a luat multă aramă.

9 Toi, regele Hamatului,+ a auzit că David învinsese toată armata lui Hadadezer.+ 10 Și Toi l-a trimis pe Ioram, fiul său, la regele David ca să-l întrebe dacă este bine și să-l felicite pentru că luptase împotriva lui Hadadezer și îl învinsese (căci Hadadezer luptase de multe ori împotriva lui Toi). Ioram a adus obiecte de argint, de aur și de aramă. 11 Regele David le-a sfințit pentru Iehova, așa cum sfințise argintul și aurul luat de la toate națiunile pe care le supusese:+ 12 de la Siria, de la Moab,+ de la amoniți, de la filisteni+ și de la amaleciți,+ precum și din prada de la Hadadezer,+ fiul lui Rehob, regele Țobei. 13 De asemenea, David și-a făcut un nume când s-a întors din Valea Sării după ce a ucis 18 000 de edomiți.+ 14 El a pus garnizoane în Edom. În tot Edomul a pus garnizoane și toți edomiții au devenit slujitorii lui David.+ Iehova îi dădea victorie* lui David oriunde mergea.+

15 David domnea peste tot Israelul.+ Și David făcea judecată și dreptate+ pentru tot poporul său.+ 16 Ioab,+ fiul Țeruiei, era comandantul armatei, iar Iosafat,+ fiul lui Ahilud, era cronicar. 17 Țadoc,+ fiul lui Ahitub, și Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoți, iar Seraia era secretar. 18 Benaia,+ fiul lui Iehoiada, era căpetenie peste cheretiți și peletiți,+ iar fiii lui David au devenit înalți demnitari*.

9 David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul căruia să-i arăt iubire loială de dragul lui Ionatan?”.+ 2 Și era un slujitor din casa lui Saul, pe nume Țiba.+ L-au chemat deci la David și regele l-a întrebat: „Tu ești Țiba?”. El a răspuns: „Sunt slujitorul tău”. 3 Regele a continuat: „Mai este cineva din casa lui Saul căruia să-i arăt iubire loială ca aceea a lui Dumnezeu?”. Țiba i-a răspuns regelui: „Mai este un fiu al lui Ionatan; este olog de ambele picioare”.+ 4 Regele l-a întrebat: „Unde este?”. Țiba i-a răspuns regelui: „Este în casa lui Machir,+ fiul lui Amiel, în Lo-Debar”.

5 Regele David a trimis imediat să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar. 6 Când a intrat la David, Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a căzut cu fața la pământ și s-a prosternat. Atunci David a zis: „Mefiboșet!”, iar el a răspuns: „Iată-l pe slujitorul tău”. 7 David a continuat: „Nu-ți fie teamă, căci îți voi arăta iubire loială+ de dragul lui Ionatan, tatăl tău. Îți voi da înapoi toate pământurile lui Saul, bunicul tău, și tu vei mânca mereu pâine la masa mea”.+

8 Atunci el s-a prosternat și a zis: „Ce este slujitorul tău ca să te uiți la* mine, un câine mort?”.+ 9 Regele a trimis atunci după Țiba, slujitorul lui Saul, și i-a zis: „Tot ce era al lui Saul și al întregii lui case îi dau nepotului stăpânului tău.+ 10 Vei cultiva pentru el pământul, tu, fiii tăi și slujitorii tăi, și vei strânge recolta pentru a le asigura hrană celor din familia nepotului stăpânului tău. Dar Mefiboșet, nepotul stăpânului tău, va mânca mereu la masa mea”.+

Țiba avea 15 fii și 20 de slujitori.+ 11 Atunci Țiba i-a zis regelui: „Slujitorul tău va face tot ce-i poruncește domnul și regele meu slujitorului său”. Astfel, Mefiboșet a mâncat la masa lui David* ca unul dintre fiii regelui. 12 Mefiboșet avea și el un fiu tânăr, pe nume Mica;+ și toți cei care locuiau în casa lui Țiba au devenit slujitorii lui Mefiboșet. 13 Iar Mefiboșet a locuit la Ierusalim, pentru că mânca mereu la masa regelui;+ și era olog de ambele picioare.+

10 Mai târziu, regele amoniților+ a murit, iar în locul lui a devenit rege Hanun, fiul său.+ 2 Atunci David a zis: „Voi arăta iubire loială față de Hanun, fiul lui Nahaș, așa cum și tatăl lui a arătat iubire loială față de mine”. Astfel, David și-a trimis slujitorii ca să-l consoleze pentru pierderea tatălui său. Dar, când slujitorii lui David au ajuns în țara amoniților, 3 prinții amoniților i-au zis lui Hanun, domnul lor: „Crezi că pentru a-l onora pe tatăl tău a trimis David oameni ca să te consoleze? Nu cumva David și-a trimis slujitorii la tine ca să cerceteze orașul, să-l spioneze și să-l cucerească?”. 4 Atunci Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras jumătate din barbă+ și le-a tăiat hainele în două până la șezut, după care i-a lăsat să plece. 5 Când David a fost înștiințat despre aceasta, a trimis imediat niște oameni în întâmpinarea lor, fiindcă bărbații aceștia fuseseră foarte înjosiți. Și regele le-a zis: „Rămâneți în Ierihon+ până vă va crește din nou barba, apoi întoarceți-vă”.

6 După un timp, amoniții au văzut că erau urâți de David. Atunci amoniții au trimis mesageri și au angajat sirieni din Bet-Rehob+ și sirieni din Țoba,+ 20 000 de pedeștri, pe regele Maacăi,+ cu 1 000 de bărbați, și 12 000 de bărbați din Iștob*.+ 7 Când a auzit lucrul acesta, David i-a trimis pe Ioab și toată armata împreună cu cei mai viteji războinici ai săi.+ 8 Amoniții au ieșit și s-au așezat în formație de luptă la intrarea porții orașului, în timp ce sirienii din Țoba și din Rehob, împreună cu soldații din Iștob* și din Maaca, erau deoparte, pe câmp.

9 Când Ioab a văzut că urma să fie atacat și din față, și din spate, i-a ales pe unii dintre cei mai buni soldați din Israel și i-a așezat în formație de luptă împotriva sirienilor.+ 10 Pe restul bărbaților i-a pus sub comanda* fratelui său Abișai,+ pentru ca el să-i așeze în formație de luptă împotriva amoniților.+ 11 Apoi a zis: „Dacă sirienii vor fi prea puternici pentru mine, să vii în ajutorul meu, dar, dacă amoniții vor fi prea puternici pentru tine, voi veni eu în ajutorul tău. 12 Să fim tari și curajoși+ pentru poporul nostru și pentru orașele Dumnezeului nostru, iar Iehova va face ce este bine în ochii săi”.+

13 Atunci Ioab și oamenii săi au înaintat ca să lupte împotriva sirienilor, iar aceștia au fugit dinaintea lui.+ 14 Când amoniții au văzut că sirienii fugiseră, au fugit și ei dinaintea lui Abișai și s-au dus în oraș. După aceea, Ioab s-a întors de la amoniți și a venit la Ierusalim.

15 Văzând că fuseseră înfrânți de Israel, sirienii s-au regrupat.+ 16 Hadadezer+ a trimis după sirienii din regiunea Fluviului*+ și ei au venit la Helam, fiind conduși de Șobac, comandantul armatei lui Hadadezer.

17 Când a fost înștiințat, David a strâns tot Israelul, a trecut Iordanul și a ajuns la Helam. Atunci sirienii s-au așezat în formație de luptă împotriva lui David și au luptat împotriva lui.+ 18 Dar sirienii au fugit dinaintea Israelului, iar David a omorât 700 de conducători de care și 40 000 de călăreți dintre sirieni. L-a lovit și pe Șobac, comandantul armatei lor, care a murit acolo.+ 19 Când toți regii, slujitorii lui Hadadezer, au văzut că fuseseră înfrânți de Israel, au făcut imediat pace cu Israelul și i-au devenit supuși.+ Și sirienilor le-a fost teamă să-i mai ajute pe amoniți.

11 La începutul anului*, pe timpul când ies regii la luptă, David i-a trimis pe Ioab și pe slujitorii lui și toată armata Israelului să-i nimicească pe amoniți; și ei au asediat Raba,+ însă David a rămas la Ierusalim.+

2 Într-o seară*, David s-a ridicat din pat și a început să se plimbe pe terasa casei* regale. De pe terasă a văzut o femeie care se îmbăia; și femeia era foarte frumoasă. 3 David a trimis să întrebe despre această femeie și i s-a spus: „Este Bat-Șeba,+ fiica lui Eliam+ și soția lui Urie,+ hetitul”.+ 4 După aceea, David a trimis niște oameni s-o aducă.+ Ea a venit la el și el s-a culcat cu ea.+ (Aceasta s-a întâmplat când ea se purifica de necurăția ei*.)+ Apoi ea s-a întors acasă.

5 Femeia a rămas însărcinată și a trimis să-l înștiințeze pe David: „Sunt însărcinată”. 6 Atunci David i-a trimis următorul mesaj lui Ioab: „Trimite-l la mine pe Urie, hetitul”. Și Ioab l-a trimis pe Urie la David. 7 Când Urie a venit la el, David l-a întrebat ce făcea Ioab, ce făcea armata și cum se desfășura războiul. 8 Apoi David i-a zis lui Urie: „Coboară acasă și odihnește-te puțin*”. Când Urie a ieșit din casa regelui, darul regelui* a fost trimis în urma lui. 9 Totuși, Urie a dormit la intrarea casei regelui alături de toți ceilalți slujitori ai domnului său și n-a coborât acasă la el. 10 Atunci i s-a spus lui David: „Urie n-a coborât acasă la el”. Și David i-a zis lui Urie: „N-ai venit tu din călătorie? De ce n-ai coborât acasă la tine?”. 11 Urie i-a răspuns lui David: „Arca,+ Israelul și Iuda locuiesc în adăposturi temporare și domnul meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt cu tabăra pe câmp, iar eu să intru în casa mea ca să mănânc, să beau și să mă culc cu soția mea?+ Viu ești tu* că nu voi face lucrul acesta!”.

12 Atunci David i-a zis lui Urie: „Rămâi aici și astăzi, iar mâine te voi lăsa să pleci”. Urie a rămas deci la Ierusalim în ziua aceea și în ziua următoare. 13 Apoi David l-a chemat să mănânce și să bea cu el și l-a îmbătat. Dar seara el a ieșit să se culce în patul lui alături de slujitorii domnului său și n-a coborât la el acasă. 14 Dimineață, David i-a scris lui Ioab o scrisoare și i-a trimis-o prin intermediul lui Urie. 15 În scrisoare a scris: „Puneți-l pe Urie în linia întâi, unde lupta este cea mai grea. Apoi retrageți-vă din spatele lui ca să fie lovit și să moară”.+

16 În timp ce Ioab asedia orașul, l-a pus pe Urie în locul unde știa că se aflau războinici viteji. 17 Când bărbații din oraș au ieșit și au luptat împotriva lui Ioab, unii dintre slujitorii lui David au căzut, iar Urie, hetitul, a fost și el printre cei care au murit.+ 18 Ioab a trimis atunci să-l înștiințeze pe David despre tot ce se petrecuse în război. 19 El i-a poruncit mesagerului: „După ce îi vei spune regelui tot ce s-a petrecut în război, 20 s-ar putea ca regele să se înfurie și să-ți zică: «De ce a trebuit să vă apropiați atât de mult de oraș ca să luptați? Nu știați că se va trage de pe zid? 21 Cine l-a ucis pe Abimelec,+ fiul lui Ierubeșet?+ Nu o femeie care a aruncat în el de pe zid piatra de deasupra a unei râșnițe, omorându-l în Tebeț? De ce a trebuit să vă apropiați atât de mult de zid?». Atunci să-i spui: «A murit și slujitorul tău Urie, hetitul»”.

22 Mesagerul a plecat deci și i-a spus lui David tot ce îl trimisese Ioab să-i spună. 23 Apoi mesagerul i-a zis lui David: „Oamenii lor au fost mai puternici decât noi și au ieșit împotriva noastră pe câmp. Dar noi i-am respins până la intrarea porții orașului. 24 Și arcașii au tras de pe zid în slujitorii tăi, iar unii dintre slujitorii regelui au murit; a murit și slujitorul tău Urie, hetitul”.+ 25 Atunci David i-a zis mesagerului: „Spune-i lui Ioab: «Să nu te tulbure lucrul acesta, căci sabia ucide când pe unul, când pe altul. Întețește lupta împotriva orașului și cucerește-l».+ Și să-l încurajezi”.

26 Când soția lui Urie a auzit că Urie, soțul ei, a murit, a început să-și jelească soțul. 27 De îndată ce perioada de doliu a trecut, David a trimis și a luat-o acasă la el, iar ea a devenit soția lui+ și i-a născut un fiu. Dar lucrul pe care îl făcuse David a fost rău în ochii lui Iehova.+

12 Atunci Iehova l-a trimis pe Natan+ la David. El a intrat la acesta+ și i-a zis: „Într-un oraș erau doi oameni, unul bogat și unul sărac. 2 Bogatul avea foarte multe oi și vite,+ 3 dar săracul nu avea decât o mielușea, pe care o cumpărase.+ Se îngrijea de ea, iar ea creștea alături de el și de fiii lui. Mânca din puțina hrană pe care o avea el, bea din paharul lui și dormea în brațele lui. A ajuns să-i fie ca o fiică. 4 După un timp, la omul bogat a venit un oaspete, dar el nu s-a îndurat să ia vreuna dintre oile sau dintre vitele lui ca să pregătească o masă pentru călătorul care venise la el. În schimb, a luat mielușeaua săracului și a pregătit-o pentru omul care venise la el”.+

5 Atunci David s-a înfuriat foarte tare împotriva acelui om și i-a zis lui Natan: „Viu este Iehova+ că omul care a făcut aceasta merită să moară! 6 Să dea pentru mielușeaua aceea patru ca despăgubire,+ fiindcă a făcut lucrul acesta și n-a avut milă”.

7 Atunci Natan i-a spus lui David: „Tu ești omul acela! Iată ce zice Iehova, Dumnezeul Israelului: «Eu te-am uns rege peste Israel+ și te-am scăpat din mâna lui Saul.+ 8 Am fost dispus să-ți dau casa stăpânului tău,+ să-ți pun în brațe soțiile stăpânului tău+ și ți-am dat casa lui Israel și a lui Iuda.+ Și, dacă n-ar fi fost de-ajuns, aș fi fost dispus să fac chiar mai mult pentru tine.+ 9 De ce ai disprețuit cuvântul lui Iehova făcând ce este rău în ochii săi? L-ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul.+ Apoi ai luat-o de soție pe soția lui+ după ce pe el l-ai omorât cu sabia amoniților.+ 10 Acum, sabia nu se va îndepărta niciodată de casa ta,+ fiindcă m-ai disprețuit luând-o de soție pe soția lui Urie, hetitul». 11 Așa zice Iehova: «Iată că aduc nenorocirea împotriva ta chiar din casa ta;+ îți voi lua soțiile sub ochii tăi și le voi da altui bărbat*,+ iar el se va culca cu soțiile tale în plină zi*.+ 12 Tu ai lucrat pe ascuns,+ dar eu voi face aceasta în fața întregului Israel și în plină zi*»”.

13 Atunci David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva lui Iehova”.+ Natan i-a spus lui David: „Totuși, Iehova îți iartă păcatul*.+ Nu vei muri.+ 14 Dar, pentru că prin fapta aceasta l-ai disprețuit pe Iehova, fiul care tocmai ți s-a născut va muri negreșit”.

15 Apoi Natan a plecat acasă.

Iehova a lovit copilul pe care soția lui Urie i-l născuse lui David și el s-a îmbolnăvit. 16 David l-a implorat pe adevăratul Dumnezeu pentru băiat. Și David a ținut un post sever; el intra în camera lui și își petrecea noaptea stând culcat pe jos.+ 17 Bătrânii casei lui s-au aplecat asupra lui și au încercat să-l ridice de jos, dar el n-a vrut și a refuzat să mănânce cu ei. 18 În a șaptea zi, copilul a murit. Dar slujitorii lui David se temeau să-i spună că murise copilul, căci ziceau: „Când copilul era în viață i-am vorbit, dar el nu ne-a ascultat. Cum să-i spunem că a murit copilul? Nu cumva să facă ceva necugetat!”.

19 Când a văzut că slujitorii săi vorbeau în șoaptă între ei, David a înțeles că murise copilul. David i-a întrebat pe slujitorii săi: „A murit copilul?”. Ei au răspuns: „A murit”. 20 Atunci David s-a ridicat de jos, s-a spălat, s-a uns cu ulei,+ și-a schimbat hainele și s-a dus la casa+ lui Iehova și s-a prosternat. Apoi a mers la casa* lui, a cerut să i se aducă mâncare și a mâncat. 21 Slujitorii săi l-au întrebat: „De ce faci asta? Cât timp copilul era în viață, posteai și plângeai pentru el, dar acum, când copilul a murit, te-ai ridicat și ai mâncat”. 22 El a răspuns: „Cât timp copilul era în viață, posteam+ și plângeam, fiindcă îmi ziceam: «Cine știe? Poate că Iehova îmi va arăta favoare și va lăsa copilul în viață».+ 23 Acum, că a murit, de ce să mai postesc? Mai pot eu să-l aduc înapoi?+ Eu mă voi duce la el,+ dar el nu se va întoarce la mine”.+

24 Apoi David a consolat-o pe soția sa Bat-Șeba.+ A intrat la ea și a avut relații intime cu ea. După un timp, ea a născut un fiu, căruia i s-a pus numele Solomon*.+ Și Iehova l-a iubit pe copil.+ 25 El i-a transmis prin profetul Natan+ să-i pună numele Iedidia*, pentru că Iehova îl iubea.

26 Ioab a continuat să lupte împotriva Rabei+ amoniților+ și a cucerit orașul regal.+ 27 Astfel, Ioab a trimis mesageri la David și a zis: „Am luptat împotriva Rabei+ și am cucerit orașul apelor*. 28 Acum, strânge restul soldaților, așază-ți tabăra în fața orașului și cucerește-l. Altfel, eu voi fi cel care cucerește orașul și mie îmi va reveni meritul pentru aceasta*”.

29 David a strâns deci toți soldații, s-a dus la Raba, a luptat împotriva ei și a cucerit-o. 30 Apoi a luat coroana de pe capul lui Malcam*, care era în greutate de un talant* de aur și avea pietre prețioase. Și a fost pusă pe capul lui David. De asemenea, a luat o pradă+ foarte mare din oraș.+ 31 El i-a scos pe oameni din oraș și i-a pus să taie pietre cu fierăstrăul, să lucreze cu unelte de fier ascuțite și cu securi de fier și i-a pus la făcut cărămizi. Așa a făcut cu toate orașele amoniților. În cele din urmă, David și toți soldații s-au întors la Ierusalim.

13 Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar,+ iar Amnon,+ fiul lui David, s-a îndrăgostit de ea. 2 Amnon era atât de tulburat, încât s-a îmbolnăvit din cauza lui Tamar, sora lui, fiindcă era fecioară și lui Amnon i se părea imposibil să-i facă ceva. 3 Și Amnon avea un prieten pe nume Ionadab,+ fiul lui Șimea,+ fratele lui David. Ionadab era un om foarte șiret. 4 El i-a zis: „De ce ești atât de abătut în fiecare dimineață, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?”. Amnon i-a răspuns: „Sunt îndrăgostit de Tamar, sora+ fratelui meu Absalom”. 5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și prefă-te bolnav. Când tatăl tău va veni să te vadă, spune-i: «Las-o, te rog, pe sora mea Tamar să vină și să-mi dea să mănânc. Dacă ea va pregăti sub ochii mei mâncarea care se dă bolnavilor*, o voi mânca din mâna ei»”.

6 Amnon s-a culcat deci și s-a prefăcut bolnav, iar regele a venit să-l vadă. Atunci Amnon i-a zis regelui: „Las-o, te rog, pe sora mea Tamar să vină și să coacă sub ochii mei două turte în formă de inimă ca să le mănânc din mâna ei”. 7 Astfel, David a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Te rog, du-te acasă la fratele tău Amnon și pregătește-i ceva de mâncare*”. 8 Și Tamar s-a dus acasă la fratele ei Amnon, care stătea culcat. A luat niște aluat, l-a frământat, a făcut turte sub ochii lui și le-a copt. 9 Apoi a luat tigaia și l-a servit. Dar Amnon n-a vrut să mănânce și a zis: „Să iasă toți dinaintea mea!”. Și toți au ieșit.

10 Atunci Amnon i-a zis lui Tamar: „Adu mâncarea* în dormitor ca s-o mănânc din mâna ta”. Tamar a luat deci turtele în formă de inimă pe care le făcuse și i le-a adus fratelui ei Amnon în dormitor. 11 Când i le-a adus să le mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino și culcă-te cu mine, sora mea!”. 12 Însă ea i-a zis: „Nu, fratele meu! Nu mă umili, căci nu se face așa ceva în Israel!+ Nu comite această ticăloșie!+ 13 Cum voi trăi cu rușinea mea? Iar tu vei fi considerat un ticălos în Israel. Acum, vorbește-i, te rog, regelui, căci el nu se va împotrivi să fiu a ta”. 14 Însă el n-a vrut să asculte de ea, ci, fiind mai puternic decât ea, a umilit-o violând-o. 15 După aceea, Amnon a urât-o cu o ură foarte mare, astfel că ura lui față de ea a fost mai mare decât iubirea pe care o simțise pentru ea. Și Amnon i-a spus: „Ridică-te și pleacă!”. 16 Dar ea a zis: „Nu, fratele meu, căci, alungându-mă, faci un rău și mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut!”. Însă el n-a vrut s-o asculte.

17 Și l-a chemat pe tânărul care îi slujea și a zis: „Scoate-o afară, te rog, pe femeia aceasta și încuie ușa după ea!”. 18 (Ea purta un veșmânt special*, căci așa obișnuiau să se îmbrace fiicele fecioare ale regelui.) Slujitorul lui a condus-o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Atunci Tamar și-a pus cenușă pe cap,+ și-a sfâșiat veșmântul frumos pe care-l purta, și-a pus mâinile în cap și a plecat. Și, în timp ce mergea, țipa.

20 Atunci fratele ei Absalom+ a întrebat-o: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci! Este fratele tău.+ Nu pune la inimă lucrul acesta”. Apoi Tamar a locuit izolată în casa fratelui ei Absalom. 21 Când regele David a auzit despre toate aceste lucruri, s-a mâniat foarte tare.+ Dar n-a vrut să-l supere pe Amnon, fiul său, pentru că îl iubea, întrucât era întâiul său născut. 22 Și Absalom nu i-a zis nimic lui Amnon, nici de bine, nici de rău; căci Absalom îl ura+ pe Amnon pentru că o umilise pe sora sa Tamar.+

23 După doi ani întregi, Absalom avea oameni la tunsul oilor la Baal-Hațor, aproape de Efraim;+ și Absalom i-a invitat pe toți fiii regelui.+ 24 Absalom a intrat la rege și a zis: „Slujitorul tău își tunde oile! Să vină, te rog, regele și slujitorii săi cu mine!”. 25 Dar regele i-a zis lui Absalom: „Nu, fiul meu! Dacă vom merge toți, vom fi o povară pentru tine”. Deși Absalom a stăruit pe lângă el, regele nu a vrut să meargă, dar l-a binecuvântat. 26 Atunci Absalom a spus: „Dacă nu mergi tu, lasă-l, te rog, pe fratele meu Amnon să meargă cu noi”.+ Regele i-a zis: „De ce să meargă el cu tine?”. 27 Dar Absalom a stăruit pe lângă rege, astfel că acesta i-a trimis cu el pe Amnon și pe toți fiii regelui.

28 Și Absalom le-a poruncit slujitorilor săi: „Fiți atenți, când inima lui Amnon se va înveseli de vin, eu vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!». Atunci să-l ucideți. Să nu vă fie frică! Nu vă poruncesc eu? Fiți tari și curajoși!”. 29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon așa cum poruncise Absalom. Atunci toți ceilalți fii ai regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. 30 În timp ce erau pe drum, la David a ajuns următoarea veste: „Absalom i-a ucis pe toți fiii regelui; niciunul dintre ei n-a rămas în viață”. 31 Atunci regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat pe jos; și toți slujitorii lui stăteau în picioare lângă el cu veșmintele sfâșiate.

32 Însă Ionadab,+ fiul lui Șimea,+ fratele lui David, a zis: „Să nu creadă domnul meu că au fost omorâți toți tinerii, fiii regelui, căci numai Amnon a murit.+ Lucrul acesta s-a întâmplat la porunca lui Absalom și a fost hotărât+ încă din ziua în care Amnon a umilit-o pe sora sa+ Tamar.+ 33 Acum, să nu dea crezare* domnul și regele meu acestei vești: «Toți fiii regelui au murit», căci numai Amnon a murit”.

34 Între timp, Absalom a fugit.+ Mai târziu, străjerul și-a ridicat privirea și a văzut că pe drumul din spatele lui, dinspre munte, veneau mulți oameni. 35 Atunci Ionadab+ i-a zis regelui: „Iată că fiii regelui s-au întors. Este exact cum a spus slujitorul tău”. 36 Când a terminat de vorbit, fiii regelui au intrat și au plâns tare. Regele și toți slujitorii lui au plâns și ei cu amar. 37 Dar Absalom a fugit și s-a dus la Talmai,+ fiul lui Amihud, regele Gheșurului. David l-a jelit pe fiul său multe zile. 38 După ce a fugit și a ajuns în Gheșur,+ Absalom a rămas acolo trei ani.

39 În cele din urmă, regele David a tânjit să-l vadă pe Absalom, căci se împăcase cu gândul că Amnon murise*.

14 Ioab, fiul Țeruiei,+ și-a dat seama că inima regelui tânjea după Absalom.+ 2 Ioab a trimis deci la Tecoa+ și a chemat de acolo o femeie înțeleaptă și i-a zis: „Poartă-te ca și cum ai ține doliu, te rog, și pune-ți veșminte de doliu. Nu te unge cu ulei+ și fii ca o femeie care ține de mult timp doliu după un mort. 3 Apoi intră la rege și spune-i cuvintele acestea”. Și Ioab a pus cuvintele în gura ei*.

4 Femeia din Tecoa a intrat la rege, a căzut cu fața la pământ, s-a prosternat și a zis: „O, rege, ajută-mă!”. 5 Regele a întrebat-o: „Ce s-a întâmplat?”. Ea a spus: „Sunt văduvă; soțul meu a murit. 6 Și slujitoarea ta avea doi fii, iar cei doi s-au luat la bătaie pe câmp și n-a fost nimeni care să-i despartă. Unul l-a lovit pe celălalt și l-a omorât. 7 Și acum toată familia s-a ridicat împotriva slujitoarei tale și zice: «Dă-ni-l pe cel ce și-a lovit fratele ca să-l ucidem pentru viața* fratelui său, pe care l-a omorât,+ chiar dacă asta înseamnă să-l nimicim pe moștenitor!». Ei vor să stingă ultimul tăciune care mi-a mai rămas* și să nu-i lase soțului meu nici nume, nici urmași* pe fața pământului”.

8 Atunci regele i-a zis femeii: „Du-te acasă și voi da poruncă în privința ta”. 9 Dar femeia din Tecoa i-a zis regelui: „O, domnul și regele meu, asupra mea să fie vina și asupra casei tatălui meu, iar regele și tronul său să fie fără vină!”. 10 Și regele a zis: „Dacă îți mai spune cineva ceva, adu-l la mine și nu te va mai necăji niciodată”. 11 Dar ea a spus: „Te rog, să-și amintească regele de Iehova, Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui+ să nu aducă nenorocirea și să nu-mi omoare fiul”. Și el a zis: „Viu este Iehova+ că niciun fir de păr al fiului tău nu va cădea la pământ”. 12 Atunci femeia a zis: „Permite-i, te rog, slujitoarei tale să-i spună un cuvânt domnului și regelui meu”. El a spus: „Vorbește!”.

13 Femeia a zis: „De ce te-ai gândit să faci un asemenea lucru împotriva poporului lui Dumnezeu?+ Când regele vorbește în felul acesta, se face vinovat, pentru că regele nu-l aduce înapoi pe fiul său pe care l-a alungat.+ 14 Toți vom muri și vom fi ca apele vărsate pe pământ, care nu pot fi adunate. Dar Dumnezeu nu ia o viață*, ci caută motive ca acela alungat să nu rămână alungat dinaintea lui. 15 Am intrat să-i spun acest lucru regelui și domnului meu pentru că poporul m-a înspăimântat. De aceea, slujitoarea ta a zis: «Îi voi vorbi regelui. Poate că regele va îndeplini cererea sclavei sale. 16 Poate că regele va asculta și o va scăpa pe sclava sa din mâna omului care caută să ne nimicească pe mine și pe singurul meu fiu din moștenirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu».+ 17 Și slujitoarea ta a zis: «Să-mi dea odihnă cuvântul domnului și regelui meu», căci domnul și regele meu este ca un înger al adevăratului Dumnezeu, știind să deosebească binele și răul. Iehova, Dumnezeul tău, să fie cu tine!”.

18 Atunci regele i-a spus femeii: „Te rog să nu-mi ascunzi nimic din ce te întreb”. Femeia a răspuns: „Să vorbească, te rog, domnul și regele meu”. 19 Și regele a întrebat: „Ioab te-a pus să spui toate acestea?”.+ Femeia a răspuns: „Viu ești tu*, o, domnul și regele meu, că este exact așa cum* spune domnul și regele meu. Într-adevăr, slujitorul tău Ioab mi-a dat poruncă și a pus toate aceste cuvinte în gura slujitoarei tale. 20 Slujitorul tău Ioab a făcut așa ca să prezinte lucrurile într-o altă lumină, dar domnul meu are o înțelepciune ca a îngerului adevăratului Dumnezeu și știe tot ce se întâmplă în țară”.

21 Apoi regele i-a zis lui Ioab: „Bine, voi face lucrul acesta.+ Du-te și adu-l înapoi pe tânărul Absalom”.+ 22 Atunci Ioab a căzut cu fața la pământ, s-a prosternat și i-a adus laude regelui. Ioab a spus: „Astăzi slujitorul tău știe că a găsit favoare în ochii tăi, o, domnul și regele meu, fiindcă regele a îndeplinit cererea slujitorului său”. 23 Și Ioab s-a ridicat, s-a dus în Gheșur+ și l-a adus pe Absalom la Ierusalim. 24 Totuși, regele a zis: „Să se întoarcă la casa lui, dar să nu-mi vadă fața”. Absalom s-a întors deci la casa lui și n-a văzut fața regelui.

25 În tot Israelul nu era niciun om mai lăudat pentru frumusețea lui decât Absalom. Din talpa piciorului până în creștetul capului nu avea niciun defect. 26 Când își tundea părul – trebuia să-l tundă la sfârșitul fiecărui an fiindcă îi atârna foarte greu – , părul său cântărea 200 de sicli* potrivit greutății regale de piatră*. 27 Lui Absalom i s-au născut trei fii+ și o fiică, al cărei nume era Tamar. Ea era o femeie foarte frumoasă.

28 Și Absalom a locuit în Ierusalim doi ani întregi, dar n-a văzut fața regelui.+ 29 Astfel, Absalom l-a chemat pe Ioab ca să-l trimită la rege, dar Ioab n-a vrut să vină la el. Atunci a trimis din nou după el, a doua oară, dar el tot n-a vrut să vină. 30 În cele din urmă, el le-a zis slujitorilor săi: „Ogorul lui Ioab este lângă al meu și acolo are niște orz. Duceți-vă și dați-i foc!”. Și slujitorii lui Absalom au dat foc ogorului. 31 Atunci Ioab s-a ridicat, s-a dus acasă la Absalom și i-a zis: „De ce au dat foc slujitorii tăi ogorului meu?”. 32 Absalom i-a răspuns lui Ioab: „Iată că ți-am trimis acest mesaj: «Vino ca să te trimit la rege să-i zici: „De ce am venit din Gheșur?+ Ar fi fost mai bine pentru mine să rămân acolo. Acum, lasă-mă să văd fața regelui și, dacă am vreo vină, să mă omoare”»”.

33 Astfel, Ioab a intrat la rege și i-a vorbit. Apoi l-a chemat pe Absalom, care a intrat la rege și s-a prosternat, căzând cu fața la pământ înaintea regelui. Și regele l-a sărutat pe Absalom.+

15 După aceea, Absalom și-a pregătit un car, cai și 50 de oameni care să alerge înaintea lui.+ 2 Absalom se trezea devreme și stătea la marginea drumului care ducea la poarta orașului.+ Când cineva avea un litigiu și venea la rege pentru judecată,+ Absalom îl chema și îl întreba: „De unde ești?”, iar el răspundea: „Slujitorul tău este dintr-un trib al Israelului”. 3 Absalom îi zicea: „Iată, cererile tale sunt îndreptățite, dar nu este nimeni din partea regelui care să te asculte”. 4 Și Absalom spunea: „De-aș fi numit eu judecător în țară! Atunci oricine ar avea un litigiu sau o plângere ar veni la mine, iar eu aș avea grijă să i se facă dreptate”.

5 Și când un om se apropia să se plece înaintea lui, Absalom își întindea mâna, îl îmbrățișa și îl săruta.+ 6 Așa făcea Absalom cu toți israeliții care veneau la rege pentru judecată. Astfel, Absalom fura inima bărbaților Israelului.+

7 După patru ani*, Absalom i-a zis regelui: „Lasă-mă, te rog, să mă duc la Hebron+ ca să împlinesc promisiunea pe care i-am făcut-o lui Iehova, 8 deoarece, când locuiam în Gheșur,+ în Siria, slujitorul tău a făcut următoarea promisiune solemnă:+ «Dacă Iehova mă va aduce înapoi la Ierusalim, îi voi oferi o ofrandă* lui Iehova»”. 9 Astfel, regele i-a zis: „Mergi în pace”. Și el s-a ridicat și s-a dus la Hebron.

10 Atunci Absalom a trimis în secret mesageri în toate triburile Israelului, spunând: „Când veți auzi sunetul cornului, să anunțați: «Absalom a devenit rege la Hebron!»”.+ 11 Și 200 de bărbați din Ierusalim se duseseră acolo cu Absalom. Ei au fost invitați și s-au dus fără să bănuiască nimic și fără să știe ce se întâmpla. 12 Apoi, când a oferit jertfele, Absalom a trimis după Ahitofel,+ ghilonitul, sfătuitorul lui David,+ în orașul său, Ghilo.+ Și tot mai mulți oameni îl susțineau pe Absalom în complotul împotriva regelui.+

13 După un timp, cineva a venit la David și i-a zis: „Bărbații Israelului au trecut de partea lui Absalom”. 14 David le-a zis imediat tuturor slujitorilor săi care erau cu el în Ierusalim: „Ridicați-vă și să fugim,+ căci niciunul dintre noi nu va scăpa de Absalom! Grăbiți-vă, ca nu cumva să vină repede și să ne ajungă din urmă, să aducă nenorocirea asupra noastră și să treacă orașul prin ascuțișul sabiei!”.+ 15 Slujitorii regelui i-au zis regelui: „Slujitorii tăi sunt gata să facă tot ce va hotărî domnul și regele nostru”.+ 16 Atunci regele a ieșit, urmat de toată casa lui. Dar regele a lăsat zece concubine+ să aibă grijă de casă*. 17 Și regele a plecat împreună cu toți oamenii care îl urmau; și s-au oprit la Bet-Merhac.

18 Toți slujitorii lui care au plecat cu el*, toți cheretiții și peletiții*+ și toți gatiții,+ 600 de bărbați care îl urmaseră din Gat,+ treceau în timp ce regele îi verifica*. 19 Atunci regele i-a zis lui Itai,+ gatitul: „De ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te și locuiește cu noul rege, căci ești un străin, ba chiar ai fost exilat din țara ta. 20 Ieri ai venit, iar azi să te fac să rătăcești cu noi, să mergi când merg eu și unde merg eu? Întoarce-te și ia-i și pe frații tăi cu tine și Iehova să-ți arate iubire loială și fidelitate”.+ 21 Dar Itai i-a răspuns regelui: „Viu este Iehova și viu este domnul și regele meu că oriunde va fi domnul și regele meu, fie pentru moarte, fie pentru viață, acolo va fi și slujitorul tău!”.+ 22 Atunci David i-a zis lui Itai:+ „Du-te și treci valea!”. Astfel, Itai, gatitul, a trecut valea împreună cu toți oamenii lui și cu toți copiii care erau cu el.

23 Locuitorii din acel ținut plângeau tare în timp ce toți acești oameni treceau, iar regele stătea în picioare lângă valea Chedron.+ Toți cei care erau cu el treceau pe drumul ce ducea în pustiu. 24 Acolo era și Țadoc+ și cu el erau toți leviții+ care purtau arca+ legământului adevăratului Dumnezeu.+ Ei au pus Arca adevăratului Dumnezeu jos; și a urcat și Abiatar+ acolo, iar toți oamenii lui David au ieșit din oraș și au trecut valea. 25 Dar regele i-a zis lui Țadoc: „Du înapoi în oraș Arca adevăratului Dumnezeu.+ Dacă voi găsi favoare în ochii lui Iehova, el mă va aduce înapoi și îmi va permite să văd Arca și locașul ei.+ 26 Dar, dacă el va spune: «Nu mi-am găsit plăcerea în tine», atunci să-mi facă ce este bine în ochii săi”. 27 Regele i-a zis preotului Țadoc: „Nu ești tu văzător?+ Întoarce-te în pace în oraș și ia-i cu tine pe cei doi fii ai voștri, pe Ahimaaț, fiul tău, și pe Ionatan,+ fiul lui Abiatar. 28 Iată că eu voi aștepta lângă vadurile din pustiu până ce voi primi vești de la voi”.+ 29 Astfel, Țadoc și Abiatar au dus Arca adevăratului Dumnezeu înapoi la Ierusalim și au rămas acolo.

30 David urca Muntele Măslinilor+ și, în timp ce urca, plângea. Avea capul acoperit și umbla desculț. Toți oamenii care erau cu el și-au acoperit și ei capul și urcau plângând. 31 Atunci David a fost înștiințat: „Ahitofel este printre cei ce complotează+ cu Absalom”.+ Și David a zis: „O, Iehova, schimbă, te rog, sfatul lui Ahitofel+ în nebunie!”.+

32 Când David a ajuns pe culmea unde poporul obișnuia să se plece înaintea lui Dumnezeu, Hușai,+ architul,+ i-a ieșit în întâmpinare cu roba sfâșiată și cu țărână pe cap. 33 Însă David i-a zis: „Dacă treci cu mine, îmi vei fi o povară. 34 Dar, dacă te întorci în oraș și-i spui lui Absalom: «Sunt slujitorul tău, o, rege! Înainte am fost slujitorul tatălui tău, dar acum sunt slujitorul tău»,+ atunci vei zădărnici pentru mine sfatul lui Ahitofel.+ 35 Nu sunt preoții Țadoc și Abiatar acolo cu tine? Să le spui preoților Țadoc și Abiatar tot ce vei afla în casa regelui.+ 36 Iată că acolo cu ei sunt și cei doi fii ai lor, Ahimaaț,+ fiul lui Țadoc, și Ionatan,+ fiul lui Abiatar. Prin ei să-mi transmiteți tot ce veți afla”. 37 Astfel, Hușai, prietenul* lui David,+ a intrat în Ierusalim în timp ce Absalom intra și el în oraș.

16 După ce David a trecut puțin de culme,+ Țiba,+ slujitorul lui Mefiboșet,+ i-a ieșit în întâmpinare cu o pereche de măgari înșeuați, pe care erau 200 de pâini, 100 de turte de stafide, 100 de turte de fructe de vară* și un urcior mare cu vin.+ 2 Atunci regele i-a zis lui Țiba: „De ce ai adus lucrurile acestea?”. Țiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa regelui, ca să încalece pe ei, pâinea și fructele de vară sunt pentru tineri, ca să le mănânce, iar vinul este pentru cei ce vor obosi în pustiu, ca să bea”.+ 3 Atunci regele a întrebat: „Dar unde este fiul* stăpânului tău?”.+ Și Țiba i-a răspuns regelui: „A rămas în Ierusalim, căci a zis: «Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi domnia tatălui meu»”.+ 4 Atunci regele i-a zis lui Țiba: „Iată că tot ce-i aparține lui Mefiboșet este al tău”.+ Țiba a răspuns: „Mă plec înaintea ta. Să găsesc favoare în ochii tăi, domnul și regele meu!”.+

5 Când regele David a ajuns la Bahurim, un om din familia casei lui Saul, pe nume Șimei,+ fiul lui Ghera, a ieșit și venea spre ei blestemând.+ 6 El arunca cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, precum și după toți ceilalți și după toți vitejii de la dreapta și de la stânga regelui. 7 Șimei blestema și zicea: „Ieși, ieși, om vinovat de sânge, om netrebnic! 8 Iehova a făcut să se întoarcă asupra ta toată vina de sânge pentru casa lui Saul, în locul căruia ai domnit. Iehova dă regatul în mâna fiului tău Absalom. Acum te-a ajuns nenorocirea, fiindcă ești un om vinovat de sânge!”.+

9 Atunci Abișai, fiul Țeruiei,+ i-a zis regelui: „De ce îl blestemă acest câine mort+ pe domnul și regele meu?+ Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul”.+ 10 Dar regele a zis: „Ce legătură are asta cu voi, fii ai Țeruiei?+ Lăsați-l să mă blesteme,+ fiindcă Iehova i-a spus:+ «Blestemă-l pe David!». Atunci cine ar putea să-i zică: «De ce faci asta?»”. 11 Și David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că însuși fiul meu, care a ieșit din mine, caută să-mi ia viața*,+ cu atât mai mult un beniaminit!+ Lăsați-l să mă blesteme, căci Iehova i-a spus să facă asta! 12 Poate că Iehova va vedea necazul meu+ și Iehova îmi va da binecuvântări în locul blestemelor din ziua aceasta”.+ 13 Astfel, David și oamenii lui și-au continuat drumul, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în paralel cu el, blestemând+ și aruncând cu pietre și cu multă țărână.

14 În cele din urmă, regele și toți oamenii care erau cu el au ajuns epuizați la locul spre care se îndreptau și și-au refăcut puterile.

15 Între timp, Absalom și toți bărbații Israelului au ajuns la Ierusalim, iar Ahitofel+ era cu el. 16 Când Hușai,+ architul,+ prietenul* lui David, a intrat la Absalom, Hușai i-a zis lui Absalom: „Trăiască regele!+ Trăiască regele!”. 17 Și Absalom i-a zis lui Hușai: „Așa arăți tu iubire loială față de prietenul tău? De ce nu te-ai dus cu prietenul tău?”. 18 Atunci Hușai i-a zis lui Absalom: „Nu m-am dus cu el pentru că sunt de partea celui ales de Iehova, de poporul acesta și de toți bărbații Israelului. Cu el voi rămâne. 19 Și încă o dată spun: Cui îi voi sluji? Oare nu fiului său? Cum i-am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție”.+

20 Absalom i-a zis apoi lui Ahitofel: „Dați-mi un sfat.+ Ce să facem?”. 21 Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Culcă-te cu concubinele tatălui tău+ pe care le-a lăsat ca să aibă grijă de casă*.+ Și tot Israelul va auzi că l-ai făcut pe tatăl tău să te urască, iar cei ce te susțin se vor întări”. 22 Atunci a fost așezat un cort pentru Absalom pe acoperiș,+ iar Absalom a avut relații sexuale cu concubinele tatălui său+ sub ochii întregului Israel.+

23 În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel+ era considerat* cuvântul adevăratului Dumnezeu. Așa era privit orice sfat al lui Ahitofel, atât de David, cât și de Absalom.

17 Și Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Lasă-mă, te rog, să aleg 12 000 de bărbați, să mă ridic și să-l urmăresc pe David în noaptea aceasta. 2 Mă voi năpusti asupra lui când va fi obosit și fără putere*+ și îl voi face să se înspăimânte. Toți oamenii care sunt cu el vor fugi și îl voi ucide doar pe rege.+ 3 Apoi îi voi aduce pe toți la tine. Întoarcerea tuturor depinde de ceea ce se va întâmpla cu omul pe care-l cauți. După aceea, tot poporul va fi în pace”. 4 Această propunere a părut bună în ochii lui Absalom și ai tuturor bătrânilor Israelului.

5 Totuși, Absalom a zis: „Chemați-l, vă rog, și pe Hușai,+ architul. Să auzim ce are și el de spus”. 6 Hușai a intrat deci la Absalom, iar Absalom i-a zis: „Acesta este sfatul pe care l-a dat Ahitofel. Să ascultăm de sfatul lui? Dacă nu, spune-ne tu ce să facem”. 7 Și Hușai i-a zis lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care l-a dat Ahitofel nu este bun!”.+

8 Hușai a mai zis: „Tu știi bine că tatăl tău și oamenii lui sunt puternici+ și sunt furioși* ca o ursoaică ce și-a pierdut puii pe câmp.+ Mai mult, tatăl tău este un războinic+ și nu va petrece noaptea cu restul poporului. 9 Chiar acum el se ascunde într-o peșteră* sau într-un alt loc.+ Și, dacă el va ataca primul, cine va auzi lucrul acesta va zice: «Cei care îl urmează pe Absalom au fost înfrânți!». 10 Atunci până și viteazul, a cărui inimă este ca inima unui leu,+ se va înfricoșa, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un bărbat puternic+ și că bărbații care sunt cu el sunt viteji. 11 Iată sfatul pe care îl dau eu: Tot Israelul să se strângă la tine, de la Dan până la Beer-Șeba,+ o mulțime ca firele de nisip de pe țărmul mării,+ și tu să-i conduci în luptă. 12 Vom merge împotriva lui acolo unde va fi găsit și ne vom năpusti asupra lui așa cum cade roua pe pământ. Și niciunul dintre ei nu va scăpa, nici el, nici vreunul dintre bărbații care sunt cu el. 13 Iar dacă se va retrage în vreun oraș, atunci tot Israelul va aduce frânghii și va trage orașul acela în vale până nu va mai rămâne în el nici măcar o pietricică”.

14 Atunci Absalom și toți bărbații Israelului au zis: „Sfatul lui Hușai, architul, este mai bun+ decât sfatul lui Ahitofel!”. Căci Iehova hotărâse* să zădărnicească sfatul bun al lui Ahitofel,+ pentru ca Iehova să aducă nenorocirea asupra lui Absalom.+

15 Mai târziu, Hușai le-a spus preoților Țadoc și Abiatar:+ „Așa i-a sfătuit Ahitofel pe Absalom și pe bătrânii Israelului, iar eu i-am sfătuit așa. 16 Acum, trimiteți-i repede vorbă lui David și avertizați-l: «Să nu rămâi peste noapte la vadurile* din pustiu, ci treci negreșit râul, pentru ca regele și toți oamenii care sunt cu el să nu fie omorâți*»”.+

17 Ionatan+ și Ahimaaț+ stăteau la En-Roghel,+ căci nu îndrăzneau să intre în oraș ca să nu fie văzuți. Atunci o servitoare s-a dus și i-a înștiințat. Astfel, ei au plecat să-l înștiințeze pe regele David. 18 Însă un tânăr i-a văzut și i-a spus lui Absalom. Atunci cei doi au plecat repede și au ajuns la casa unui om din Bahurim,+ care avea o fântână în curte. Ei au coborât în ea, 19 iar soția acelui om a întins o învelitoare pe gura fântânii și a acoperit-o cu grăunțe zdrobite; și nimeni n-a știut nimic. 20 Slujitorii lui Absalom s-au dus acasă la femeie și au întrebat: „Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?”. Femeia le-a răspuns: „Au trecut pe aici în drum spre apă”.+ Atunci ei i-au căutat, dar nu i-au găsit, așa că s-au întors la Ierusalim.

21 După plecarea lor, ei au ieșit din fântână și s-au dus să-l înștiințeze pe regele David. Ei i-au zis: „Ridicați-vă și treceți repede apa, căci așa și așa a sfătuit Ahitofel împotriva voastră”.+ 22 Imediat, David și toți oamenii care erau cu el s-au ridicat și au trecut Iordanul. Până în zori n-a mai fost nimeni care să nu fi trecut Iordanul.

23 Când a văzut că sfatul său nu fusese urmat, Ahitofel și-a pus șaua pe măgar și a plecat acasă, în orașul lui.+ După ce a dat porunci casei lui,+ s-a spânzurat și a murit.+ Și a fost înmormântat în mormântul strămoșilor lui.

24 Între timp, David s-a dus la Mahanaim,+ iar Absalom a trecut Iordanul împreună cu toți bărbații Israelului. 25 Absalom l-a pus pe Amasa+ comandant peste armată, în locul lui Ioab.+ Amasa era fiul unui bărbat pe nume Itra, israelitul, care a avut relații intime cu Abigail*,+ fiica lui Nahaș și sora Țeruiei, mama lui Ioab. 26 Israelul și Absalom și-au așezat tabăra în ținutul Galaadului.+

27 Când David a ajuns la Mahanaim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba+ amoniților, Machir,+ fiul lui Amiel, din Lo-Debar, și Barzilai,+ galaaditul, din Roghelim, 28 au adus paturi, ligheane, vase de lut, precum și grâu, orz, făină, cereale prăjite, bob, linte și cereale rumenite, 29 miere, unt, oi și brânză*. Le-au adus lui David și oamenilor care erau cu el ca să mănânce,+ căci ziceau: „Oamenii aceștia sunt flămânzi, obosiți și însetați în pustiu”.+

18 Apoi David i-a numărat pe bărbații care erau cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.+ 2 Și David a pus o treime dintre bărbați sub comanda* lui Ioab,+ o treime sub comanda lui Abișai,+ fiul Țeruiei+ și fratele lui Ioab, și o treime sub comanda lui Itai,+ gatitul. Regele le-a zis oamenilor săi: „Voi ieși și eu cu voi”. 3 Dar ei au zis: „Să nu ieși,+ căci, dacă am fugi, lor nu le-ar păsa de noi*. Chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, lor tot nu le-ar păsa de noi, fiindcă tu valorezi cât 10 000 dintre noi.+ De aceea, ar fi mai bine dacă ne-ai da ajutor din oraș”. 4 Regele le-a zis: „Voi face cum credeți voi că este mai bine”. Astfel, regele a stat lângă poartă și toți bărbații au ieșit în grupuri de o sută și de o mie. 5 Apoi regele le-a dat lui Ioab, lui Abișai și lui Itai următoarea poruncă: „De dragul meu, fiți blânzi cu tânărul Absalom”.+ Toți bărbații au auzit când regele le-a dat poruncă tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

6 Bărbații au ieșit pe câmp ca să înfrunte Israelul, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim.+ 7 Israeliții+ au fost înfrânți acolo de slujitorii lui David+ și a fost un mare măcel în ziua aceea: au murit 20 000 de oameni. 8 Lupta s-a întins în tot ținutul și, în ziua aceea, pădurea a ucis mai mulți oameni decât a ucis sabia.

9 În cele din urmă, Absalom a ajuns în fața slujitorilor lui David. Absalom călărea pe un catâr, iar catârul a intrat sub desișul crengilor unui copac mare. Atunci capul i s-a prins în copacul acela mare și el a rămas atârnat în aer*, în timp ce catârul pe care călărise s-a dus mai departe. 10 Un om l-a văzut și i-a spus lui Ioab:+ „Iată, l-am văzut pe Absalom atârnând de un copac mare!”. 11 Ioab i-a zis omului care l-a înștiințat: „Dacă l-ai văzut, de ce nu l-ai omorât pe loc? Atunci ți-aș fi dat bucuros zece arginți* și un brâu”. 12 Însă omul i-a zis lui Ioab: „Chiar dacă mi s-ar fi dat* 1 000 de arginți*, tot nu mi-aș fi ridicat mâna asupra fiului regelui, căci am auzit când regele v-a poruncit ție, lui Abișai și lui Itai: «Să aveți grijă de tânărul Absalom!».+ 13 Dacă n-aș fi ascultat și i-aș fi luat viața*, regele ar fi aflat acest lucru, iar tu nu m-ai fi apărat”. 14 Atunci Ioab a zis: „De ce să-mi mai pierd timpul cu tine?”. A luat deci trei săgeți* în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom în timp ce el era încă viu în mijlocul acelui copac mare. 15 Atunci zece slujitori care purtau armele lui Ioab au venit și l-au lovit pe Absalom până l-au omorât.+ 16 Și Ioab a sunat din corn, iar oamenii s-au întors și n-au mai urmărit Israelul; astfel, Ioab i-a oprit. 17 Ei l-au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din pădure și au ridicat peste el o grămadă foarte mare de pietre.+ Și toți israeliții au fugit, fiecare la casa lui.

18 Când era în viață, Absalom își ridicase un stâlp în Valea Regelui,+ căci zicea: „N-am niciun fiu care să păstreze amintirea numelui meu”.+ Și a numit stâlpul după numele său; acesta se numește Monumentul lui Absalom și în ziua de azi.

19 Ahimaaț,+ fiul lui Țadoc, a zis: „Lasă-mă, te rog, să alerg ca să-i duc regelui vestea, fiindcă Iehova i-a făcut dreptate scăpându-l de dușmanii săi”.+ 20 Dar Ioab i-a zis: „Nu tu vei duce vești astăzi. Tu vei duce vești în altă zi, dar nu astăzi, deoarece a murit însuși fiul regelui”.+ 21 Atunci Ioab i-a zis unui cușit:+ „Du-te și spune-i regelui ce ai văzut”. Și cușitul s-a plecat înaintea lui Ioab și a început să alerge. 22 Dar Ahimaaț, fiul lui Țadoc, i-a zis încă o dată lui Ioab: „Orice ar fi, lasă-mă, te rog, să alerg și eu în urma cușitului”. Însă Ioab a zis: „De ce să alergi, fiule, când nu este nicio veste pe care s-o duci?”. 23 Dar el a zis: „Orice ar fi, lasă-mă să alerg”. Atunci Ioab i-a spus: „Aleargă!”. Și Ahimaaț a alergat pe drumul care trece prin ținutul Iordanului* și, în cele din urmă, l-a depășit pe cușit.

24 David stătea între cele două porți ale orașului,+ iar străjerul+ a urcat pe acoperișul porții de lângă zid. Când și-a ridicat privirea, a văzut un om care alerga singur. 25 Atunci străjerul a strigat și l-a înștiințat pe rege. Regele a zis: „Dacă este singur, aduce vești”. Și, în timp ce omul se apropia tot mai mult, 26 străjerul a văzut un alt om care alerga. Străjerul a strigat atunci către portar: „Iată că un alt om aleargă singur!”. Regele a zis: „Și acesta aduce vești”. 27 Străjerul a spus: „Văd că primul aleargă ca Ahimaaț,+ fiul lui Țadoc”. Și regele a zis: „Este un om bun și vine cu vești bune”. 28 Ahimaaț a strigat atunci către rege: „Totul este bine!”. Și s-a plecat cu fața la pământ înaintea regelui. Apoi a spus: „Lăudat să fie Iehova, Dumnezeul tău, care i-a dat în mâna noastră pe oamenii care s-au răzvrătit* împotriva domnului și regelui meu!”.+

29 Dar regele a întrebat: „Este bine tânărul Absalom?”. Ahimaaț a zis: „Când Ioab l-a trimis pe slujitorul regelui și apoi pe mine*, am văzut că era mare agitație, dar n-am știut de ce”.+ 30 Atunci regele a spus: „Treci deoparte și stai aici”. El a trecut deoparte și a stat acolo.

31 Apoi a ajuns cușitul.+ Și cușitul a zis: „Să primească domnul și regele meu această veste: Astăzi, Iehova ți-a făcut dreptate eliberându-te din mâna tuturor celor ce s-au răzvrătit împotriva ta”.+ 32 Dar regele i-a zis cușitului: „Este bine tânărul Absalom?”. Atunci cușitul a zis: „Ca acest tânăr să ajungă toți dușmanii domnului și regelui meu și toți cei ce s-au răzvrătit împotriva ta ca să-ți facă rău!”.+

33 Atunci regele s-a tulburat și a urcat în camera de pe acoperiș, de deasupra porții, și a început să plângă; și, în timp ce umbla, zicea: „Fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom! De-aș fi murit eu în locul tău, Absalom, fiul meu, fiul meu!”.+

19 Lui Ioab i s-a spus: „Regele plânge și îl jelește pe Absalom”.+ 2 Astfel, în ziua aceea, bucuria victoriei* s-a prefăcut în jale pentru toată armata, fiindcă soldații au auzit că regele își plângea fiul. 3 Ei s-au întors în liniște în ziua aceea în oraș+ ca niște oameni care se simt rușinați pentru că au fugit din luptă. 4 Regele și-a acoperit fața și striga cu glas tare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!”.+

5 Apoi Ioab a intrat la rege în casă și a zis: „Astăzi i-ai făcut să se simtă rușinați pe toți slujitorii tăi care ți-au salvat azi viața* și care au salvat viața* fiilor tăi+ și a fiicelor tale,+ a soțiilor tale și a concubinelor tale.+ 6 Tu îi iubești pe cei care te urăsc și îi urăști pe cei care te iubesc, căci astăzi ai arătat că pentru tine căpeteniile și slujitorii tăi nu înseamnă nimic; fiindcă sunt sigur că, dacă numai Absalom ar fi azi în viață, iar noi ceilalți am fi morți, ar fi bine în ochii tăi. 7 Acum, ridică-te, ieși și încurajează-i pe slujitorii tăi*, căci jur pe Iehova că, dacă nu ieși, niciun om nu va mai rămâne în noaptea aceasta cu tine. Și lucrul acesta va fi pentru tine mai rău decât tot răul care s-a abătut asupra ta din tinerețe până acum”. 8 Astfel, regele s-a ridicat și s-a așezat la poarta orașului și tot poporul a fost înștiințat: „Regele stă la poartă”. Atunci tot poporul a venit înaintea regelui.

Dar restul israeliților* fugiseră, fiecare la casa lui.+ 9 În toate triburile Israelului s-au iscat dispute. Toți oamenii ziceau: „Regele ne-a salvat din mâna dușmanilor noștri+ și ne-a scăpat din mâna filistenilor, dar acum a fugit din țară din cauza lui Absalom.+ 10 Iar Absalom, pe care l-am uns peste noi,+ a murit în luptă.+ Acum, de ce nu faceți nimic ca să-l aduceți pe rege înapoi?”.

11 Regele David le-a trimis următorul mesaj preoților Țadoc+ și Abiatar:+ „Vorbiți-le bătrânilor lui Iuda+ astfel: «De ce să fiți voi ultimii care îl aduc pe rege înapoi la casa lui, când cuvântul întregului Israel a ajuns la rege, în casa lui? 12 Voi sunteți frații mei, sunteți osul meu și carnea mea*. De ce să fiți voi ultimii care îl aduc pe rege înapoi?». 13 Iar lui Amasa+ să-i ziceți: «Nu ești tu osul meu și carnea mea? Așa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai rău, dacă de acum înainte nu vei fi comandantul armatei mele în locul lui Ioab»”.+

14 Astfel, el a câștigat* inima tuturor bărbaților lui Iuda ca pe a unui singur om și ei i-au trimis vorbă regelui: „Întoarce-te, tu și toți slujitorii tăi”.

15 Regele s-a întors și a ajuns la Iordan, iar poporul lui Iuda a venit la Ghilgal+ ca să-l întâmpine pe rege și să-l treacă Iordanul. 16 Șimei,+ fiul lui Ghera, beniaminitul din Bahurim, s-a grăbit să coboare cu bărbații lui Iuda în întâmpinarea regelui David 17 și cu el erau 1 000 de bărbați din Beniamin. Țiba,+ slujitorul casei lui Saul, împreună cu cei 15 fii ai lui și cu cei 20 de slujitori ai lui s-au grăbit și ei să ajungă la Iordan înaintea regelui. 18 El* a trecut vadul ca să ducă de partea cealaltă familia regelui și să facă tot ce dorea regele. Dar Șimei, fiul lui Ghera, a căzut la pământ în fața regelui chiar înainte ca acesta să treacă Iordanul. 19 Și i-a zis regelui: „Să nu mă considere vinovat domnul meu și să nu-ți aduci aminte de răul pe care l-a făcut slujitorul tău+ în ziua în care domnul și regele meu a ieșit din Ierusalim. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta, 20 căci slujitorul tău știe bine că a păcătuit. De aceea, astăzi am fost primul din toată casa lui Iosif care a venit în întâmpinarea domnului și regelui meu”.

21 Imediat, Abișai,+ fiul Țeruiei,+ a zis: „N-ar trebui Șimei să fie omorât pentru asta, pentru că l-a blestemat pe unsul lui Iehova?”.+ 22 Dar David a zis: „Ce legătură are asta cu voi, fii ai Țeruiei,+ de sunteți astăzi împotriva mea? Să fie omorât astăzi cineva în Israel? Oare nu știu eu că astăzi sunt rege peste Israel?”. 23 Atunci regele i-a zis lui Șimei: „Nu vei muri”. Și regele i-a jurat acest lucru.+

24 Mefiboșet,+ nepotul lui Saul, a coborât și el în întâmpinarea regelui. El nu-și îngrijise picioarele, nu-și îngrijise barba* și nu-și spălase veșmintele din ziua în care plecase regele până în ziua în care s-a întors în pace. 25 Când a venit la* Ierusalim ca să-l întâmpine pe rege, regele i-a zis: „De ce n-ai venit cu mine, Mefiboșet?”. 26 Atunci el a zis: „Domnul și regele meu, slujitorul meu+ m-a înșelat. Căci slujitorul tău a spus: «Puneți-mi șaua pe măgar ca să încalec și să merg cu regele», fiindcă slujitorul tău este olog.+ 27 Dar el l-a calomniat pe slujitorul tău în fața domnului și regelui meu.+ Însă domnul și regele meu este ca un înger al adevăratului Dumnezeu. Fă deci ce este bine în ochii tăi. 28 Toată casa tatălui meu ar fi putut să fie condamnată la moarte de domnul și regele meu. Totuși, tu l-ai pus pe slujitorul tău printre cei care mănâncă la masa ta.+ Așadar, ce drept am eu să-i mai cer ceva regelui?”.

29 Dar regele i-a zis: „Ai vorbit destul. Iată hotărârea mea: Tu și Țiba veți împărți ogoarele între voi”.+ 30 Atunci Mefiboșet i-a spus regelui: „Să ia el totul, acum, că domnul și regele meu s-a întors acasă în pace”.

31 Barzilai,+ galaaditul, a coborât de la Roghelim ca să-l însoțească pe rege până la Iordan. 32 Barzilai era foarte bătrân, avea 80 de ani. El i-a asigurat hrană regelui cât timp acesta a stat la Mahanaim,+ fiindcă era un om foarte bogat. 33 Astfel, regele i-a zis lui Barzilai: „Treci cu mine și mă voi îngriji să ai hrană la Ierusalim”.+ 34 Dar Barzilai i-a zis regelui: „Câți ani* mai am eu de trăit, ca să urc cu regele la Ierusalim? 35 Am deja 80 de ani.+ Mai pot eu să deosebesc binele de rău? Mai poate slujitorul tău să simtă gustul mâncării și al băuturii? Mai pot eu să ascult glasul cântăreților sau al cântărețelor?+ De ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru domnul și regele meu? 36 Este de-ajuns că slujitorul tău a putut să-l conducă pe rege până la Iordan. De ce mi-ar da regele o astfel de răsplată? 37 Îngăduie-i, te rog, slujitorului tău să se întoarcă și îngăduie-mi să mor în orașul meu, aproape de mormântul tatălui meu și al mamei mele.+ Dar iată-l pe slujitorul tău Chimham.+ Să treacă el cu domnul și regele meu și fă pentru el ce este bine în ochii tăi”.

38 Atunci regele a zis: „Chimham va trece cu mine și voi face pentru el ce este bine în ochii tăi. Tot ce îmi ceri voi face pentru tine”. 39 Atunci toți au început să treacă Iordanul. Înainte să treacă și el, regele l-a sărutat pe Barzilai+ și l-a binecuvântat; apoi Barzilai s-a întors acasă. 40 Când regele a trecut pe partea cealaltă, la Ghilgal,+ Chimham a trecut cu el. Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel l-au însoțit pe rege.+

41 Atunci restul bărbaților Israelului au venit la rege și i-au zis: „De ce te-au luat pe ascuns frații noștri, bărbații lui Iuda, și te-au trecut Iordanul, pe tine, casa ta și pe toți oamenii tăi?”.+ 42 Toți bărbații lui Iuda le-au răspuns bărbaților Israelului: „Deoarece regele ne este rudă.+ De ce v-ați mâniat pentru acest lucru? Am mâncat noi ceva pe cheltuiala regelui sau ni s-a dat vreun dar?”.

43 Însă bărbații Israelului le-au răspuns bărbaților lui Iuda: „Noi avem zece părți în regat, astfel că David este mai mult regele nostru decât al vostru. Atunci de ce ne-ați tratat cu dispreț? N-ar fi trebuit să fim noi primii care să-l aducă înapoi pe rege?”. Dar cuvântul bărbaților lui Iuda a fost mai puternic* decât cuvântul bărbaților Israelului.

20 Și era acolo un om netrebnic*, pe nume Șeba,+ fiul lui Bicri, un beniaminit. El a sunat din corn+ și a zis: „Noi nu avem nimic în comun cu David; nu avem nicio moștenire cu fiul lui Iese.+ Fiecare la dumnezeii* lui, Israel!”.+ 2 Atunci toți bărbații Israelului nu l-au mai urmat pe David, ci l-au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri.+ Însă bărbații lui Iuda au rămas lângă regele lor, de la Iordan până la Ierusalim.+

3 Și David a ajuns la casa* lui, în Ierusalim.+ Regele le-a luat pe cele zece concubine pe care le lăsase acolo ca să aibă grijă de casă+ și le-a pus sub pază într-o casă. El s-a îngrijit ca ele să aibă hrană, dar nu a mai avut relații intime cu ele.+ Și ele au rămas închise până în ziua morții lor, trăind ca și cum ar fi fost văduve, deși soțul lor era în viață.

4 Regele i-a zis lui Amasa:+ „Adună-i la mine în trei zile pe bărbații lui Iuda și să fii și tu aici”. 5 Amasa a plecat deci să-i adune pe cei din Iuda, dar a întârziat, depășind timpul pe care îl stabilise regele. 6 De aceea, David i-a zis lui Abișai:+ „Șeba,+ fiul lui Bicri, ar putea să ne facă mai mult rău decât ne-a făcut Absalom.+ Ia-i pe slujitorii domnului tău și urmărește-l, ca nu cumva să găsească orașe fortificate și să ne scape”. 7 Atunci oamenii lui Ioab,+ cheretiții, peletiții+ și toți vitejii au ieșit după el. Au plecat din Ierusalim ca să-l urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri. 8 Când erau aproape de piatra cea mare din Gabaon,+ Amasa+ le-a ieșit înainte. Ioab era îmbrăcat cu veșmântul său de luptă și la șold avea prinsă o sabie, în teaca ei. Când s-a apropiat de Amasa, a lăsat să-i cadă sabia.

9 Ioab i-a zis lui Amasa: „Ești bine, fratele meu?”. Apoi, cu mâna dreaptă, Ioab l-a apucat pe Amasa de barbă ca și cum ar fi vrut să-l sărute. 10 Amasa nu a luat seama la sabia din mâna lui Ioab, astfel că acesta l-a înjunghiat în abdomen,+ iar intestinele i s-au vărsat pe pământ. N-a trebuit să-l mai înjunghie a doua oară; l-a omorât dintr-o singură lovitură. Apoi Ioab și fratele său Abișai au plecat în urmărirea lui Șeba, fiul lui Bicri.

11 Unul dintre tinerii lui Ioab stătea în picioare lângă Amasa și zicea: „Cine este de partea lui Ioab și cine este al lui David să-l urmeze pe Ioab!”. 12 În tot acest timp, Amasa zăcea în sânge în mijlocul drumului. Când tânărul acela a văzut că toți soldații se opreau, l-a tras pe Amasa din drum pe câmp. Apoi a aruncat peste el un veșmânt, deoarece a văzut că toți se opreau când ajungeau în dreptul lui. 13 După ce l-a luat din drum, toți bărbații l-au urmat pe Ioab ca să-l prindă pe Șeba,+ fiul lui Bicri.

14 Șeba a trecut prin toate triburile Israelului până la Abel-Bet-Maaca.+ Bicriții s-au adunat și au mers și ei după el.

15 Ioab și oamenii lui* au venit și l-au împresurat în Abel-Bet-Maaca și au ridicat o rampă de asalt împotriva orașului, căci acesta era înconjurat de un meterez de pământ. Apoi toți oamenii care erau cu Ioab au săpat sub zid ca să-l dărâme. 16 Atunci o femeie înțeleaptă a strigat din oraș: „Ascultați, ascultați! Spuneți-i, vă rog, lui Ioab să vină aici pentru că vreau să-i vorbesc”. 17 El s-a apropiat de ea și femeia a întrebat: „Tu ești Ioab?”, iar el a răspuns: „Eu sunt”. Atunci i-a zis: „Ascultă cuvintele slujitoarei tale”. Și el a zis: „Ascult”. 18 Ea a continuat: „În trecut se spunea: «Să întrebăm în Abel» și astfel se punea capăt problemei. 19 Eu îi reprezint pe cei pașnici și fideli din Israel. Tu vrei să distrugi un oraș care este ca o mamă în Israel. De ce să nimicești* moștenirea lui Iehova?”.+ 20 Ioab a răspuns: „Nici nu mă gândesc să nimicesc și să distrug. 21 Nu așa stau lucrurile. Însă un om pe nume Șeba,+ fiul lui Bicri, din regiunea muntoasă a lui Efraim+ s-a răzvrătit* împotriva regelui David. Predați-l doar pe acest om și mă voi retrage de lângă oraș”. Atunci femeia i-a zis lui Ioab: „Iată! Capul lui îți va fi aruncat peste zid!”.

22 Imediat, femeia aceea înțeleaptă s-a dus la locuitorii orașului. Ei i-au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și i l-au aruncat lui Ioab. Atunci el a sunat din corn și oamenii s-au împrăștiat de lângă oraș, fiecare la casa lui.+ Și Ioab s-a întors la Ierusalim, la rege.

23 Ioab era comandantul întregii armate a Israelului.+ Benaia,+ fiul lui Iehoiada,+ era peste cheretiți și peletiți.+ 24 Adoram+ era peste cei puși la muncă forțată. Iosafat,+ fiul lui Ahilud, era cronicar. 25 Șeva era secretar, iar Țadoc+ și Abiatar+ erau preoți. 26 Și Ira, iairitul, a devenit înalt demnitar* al lui David.

21 În zilele lui David a fost foamete+ trei ani la rând, astfel că David l-a întrebat pe Iehova. Și Iehova a zis: „Asupra lui Saul și asupra casei lui este vină de sânge, pentru că i-a omorât pe gabaoniți”.+ 2 Regele i-a chemat deci pe gabaoniți+ și a vorbit cu ei. (Gabaoniții nu erau israeliți, ci erau o rămășiță a amoriților;+ israeliții juraseră să-i cruțe,+ dar Saul a vrut să-i ucidă din zel pentru poporul lui Israel și al lui Iuda.) 3 David le-a zis gabaoniților: „Ce să fac pentru voi și cum să fac ispășire ca să binecuvântați moștenirea lui Iehova?”. 4 Gabaoniții i-au zis: „În privința lui Saul și a casei lui, nu este vorba de argint sau de aur;+ nici nu putem noi să omorâm vreun om din Israel”. Atunci el a zis: „Voi face pentru voi tot ce spuneți”. 5 Ei i-au zis regelui: „Omul acela a încercat să ne nimicească și a pus la cale exterminarea noastră ca să nu mai locuim pe teritoriul Israelului.+ 6 De aceea, să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui. Le vom atârna trupurile moarte*+ înaintea lui Iehova, în Ghibea+ lui Saul, alesul lui Iehova”.+ Și regele a spus: „O să vi-i dau”.

7 Totuși, regele a avut milă de Mefiboșet,+ fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului pe care David și Ionatan,+ fiul lui Saul, îl făcuseră înaintea lui Iehova. 8 Așadar, regele i-a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii ai Rițpei,+ fiica lui Aia, pe care aceasta îi născuse lui Saul, și pe cei cinci fii ai lui Mical*,+ fiica lui Saul, pe care aceasta îi născuse lui Adriel,+ fiul lui Barzilai, meholatitul. 9 Și i-a dat în mâna gabaoniților, iar ei le-au atârnat trupurile moarte pe munte, înaintea lui Iehova.+ Toți șapte au murit împreună. Ei au fost omorâți în primele zile ale secerișului, la începutul secerișului orzului. 10 Atunci Rițpa,+ fiica lui Aia, a luat o pânză de sac și a întins-o pe stâncă. Ea a stat acolo de la începutul secerișului până când a căzut ploaie din ceruri peste trupurile lor. N-a lăsat păsările cerului să se așeze peste ei ziua, nici fiarele câmpului să se apropie de ei noaptea.

11 David a fost înștiințat cu privire la ce făcuse Rițpa, fiica lui Aia, concubina lui Saul. 12 Atunci David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan de la căpeteniile* din Iabeș-Galaad,+ care le furaseră trupurile din piața publică a Bet-Șanului, unde filistenii le atârnaseră în ziua în care l-au ucis pe Saul la Ghilboa.+ 13 El a adus de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan. Au adunat și oasele bărbaților care fuseseră executați*.+ 14 Și au pus oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan în ținutul lui Beniamin, la Țela,+ în mormântul lui Chiș,+ tatăl său. După ce au făcut tot ce poruncise regele, Dumnezeu a ascultat implorările lor pentru țară.+

15 Și a fost din nou război între filisteni și Israel.+ David și slujitorii lui au coborât și au luptat cu filistenii. Dar David a obosit. 16 Un descendent al refaimiților+ pe nume Ișbi-Benob, a cărui suliță de aramă cântărea 300 de sicli*+ și care era înarmat cu o sabie nouă, a vrut să-l ucidă pe David. 17 Însă Abișai,+ fiul Țeruiei, i-a venit imediat în ajutor,+ l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci bărbații lui David i-au jurat: „Nu vei mai ieși cu noi la luptă+ ca să nu stingi lampa Israelului!”.+

18 După aceea a izbucnit din nou un război cu filistenii,+ la Gob. Atunci Sibecai,+ hușatitul, l-a ucis pe Saf, care era un descendent al refaimiților.+

19 A izbucnit iarăși un război cu filistenii+ la Gob, iar Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, betleemitul, l-a ucis pe Goliat, gatitul, a cărui suliță avea coada ca sulul de urzeală al țesătorilor.+

20 Și a izbucnit iarăși un război, la Gat, unde era un bărbat cu o statură neobișnuit de mare, cu 6 degete la fiecare mână și cu 6 degete la fiecare picior, în total 24; și el era tot un descendent al refaimiților.+ 21 El nu înceta să provoace Israelul.+ Atunci Ionatan, fiul lui Șimei,+ fratele lui David, l-a ucis.

22 Aceștia patru erau descendenți ai refaimiților din Gat. Ei au căzut loviți de mâna lui David și de mâna slujitorilor lui.+

22 David a rostit în fața lui Iehova cuvintele acestei cântări+ în ziua în care Iehova l-a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui+ și din mâna lui Saul.+ 2 El a zis:

„Iehova este stânca mea, fortăreața mea+ și Cel ce mă scapă.+

11 A venit zburând, călare pe un heruvim.+

S-a arătat pe aripile unui spirit*.+

13 Din strălucirea care era înaintea sa au țâșnit cărbuni aprinși.

El este un scut pentru toți cei ce se refugiază în el.+

32 Fiindcă cine este Dumnezeu în afară de Iehova?+

Și cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?+

44 Tu mă vei scăpa de acuzațiile poporului meu.+

47 Iehova este viu! Lăudată să fie Stânca mea!+

Înălțat să fie Dumnezeu, stânca salvării mele!+

23 Acestea sunt ultimele cuvinte ale lui David:+

 5 Nu este la fel și casa mea înaintea lui Dumnezeu?

8 Iată numele vitejilor lui David:+ Ioșeb-Basșebet, un tahchemonit, căpetenia celor trei.+ Într-o singură ocazie, el a ucis cu sulița 800 de oameni. 9 Următorul a fost Eleazar,+ fiul lui Dodo,+ fiul lui Ahohi. El era unul dintre cei trei viteji care au fost cu David când i-au provocat pe filisteni. Aceștia se adunaseră acolo pentru luptă, iar când bărbații Israelului s-au retras, 10 el a rămas pe loc și i-a lovit pe filisteni până i-a obosit brațul și i-a rămas înțepenită mâna pe sabie.+ Astfel, Iehova a adus o mare victorie* în ziua aceea.+ Iar soldații s-au întors după el ca să ia pradă de la cei uciși.

11 Următorul a fost Șamah, fiul lui Aghe, hararitul. Filistenii s-au adunat la Lehi, unde era un ogor cu linte, iar soldații au fugit din cauza filistenilor. 12 Dar el a stat în mijlocul ogorului, l-a apărat și i-a ucis pe filisteni. Astfel, Iehova a dat poporului său o mare victorie*.+

13 Trei dintre cele 30 de căpetenii au coborât în timpul secerișului la David, la peștera din Adulam;+ și în Valea Refaimiților+ era o tabără* a filistenilor. 14 David era atunci în refugiu,+ iar un avanpost al filistenilor era la Betleem. 15 David a avut o dorință și a zis: „O, de-aș putea să beau apă din rezervorul de la poarta Betleemului!”. 16 Atunci cei trei viteji și-au croit drum prin tabăra filistenilor, au scos apă din rezervorul de la poarta Betleemului și i-au adus-o lui David. Dar el n-a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea lui Iehova.+ 17 Și a zis: „Departe de mine gândul să fac lucrul acesta, o, Iehova! Să beau eu sângele+ acestor bărbați care s-au dus după apă, punându-și viața* în pericol?”. Și n-a vrut s-o bea. Acestea sunt lucrurile pe care le-au făcut cei trei viteji ai săi.

18 Abișai,+ fratele lui Ioab, fiul Țeruiei,+ era căpetenia altor trei; într-o singură ocazie, el a ucis cu sulița 300 de oameni. Și el avea același renume ca al primilor trei.+ 19 Deși era cel mai respectat dintre ceilalți trei și era căpetenia lor, el n-a ajuns la rangul primilor trei.

20 Benaia,+ fiul lui Iehoiada, era un bărbat curajos*, care a făcut multe fapte de vitejie în Cabțeel.+ El i-a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel, din Moab, și, într-o zi cu ninsoare, a coborât într-o groapă de apă și a omorât un leu.+ 21 El a ucis și un egiptean cu o statură neobișnuit de mare. Deși egipteanul avea în mână o suliță, el a mers împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mâna egipteanului și l-a omorât chiar cu sulița lui. 22 Acestea sunt lucrurile pe care le-a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada. El avea același renume ca al celor trei viteji. 23 Deși era mai respectat decât cei treizeci, el n-a ajuns la rangul celor trei. Totuși, David l-a numit peste garda sa personală.

24 Asael,+ fratele lui Ioab, era printre cei treizeci: Elhanan, fiul lui Dodo din Betleem;+ 25 Șamah, haroditul; Elica, haroditul; 26 Heleț,+ paltitul; Ira,+ fiul lui Icheș din Tecoa; 27 Abiezer,+ anatotitul;+ Mebunai, hușatitul; 28 Țalmon, ahohitul; Maharai,+ netofatitul; 29 Heleb, fiul lui Baana, netofatitul; Itai, fiul lui Ribai din Ghibea beniaminiților; 30 Benaia,+ un piratonit; Hidai, din văile* Gaașului;+ 31 Abi-Albon, arbatitul; Azmavet, barhumitul; 32 Eliahba, șaalbonitul; fiii lui Iașen; Ionatan; 33 Șamah, hararitul; Ahiam, fiul lui Șarar, hararitul; 34 Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui maacatit; Eliam, fiul lui Ahitofel,+ ghilonitul; 35 Hețro, carmelitul; Paarai, arbitul; 36 Igal, fiul lui Natan din Țoba; Bani, gaditul; 37 Țelec, amonitul; Naharai, beerotitul, scutierul lui Ioab, fiul Țeruiei; 38 Ira, itritul; Gareb, itritul;+ 39 și Urie,+ hetitul – în total 37.

24 Iehova s-a aprins din nou de mânie împotriva Israelului+ când cineva l-a instigat pe David* împotriva lor zicând: „Du-te și fă numărătoarea+ Israelului și a lui Iuda!”.+ 2 Astfel, regele i-a spus lui Ioab,+ comandantul armatei, care era cu el: „Treci, te rog, prin toate triburile Israelului, de la Dan până la Beer-Șeba,+ și înregistrați poporul* ca să știu numărul poporului”. 3 Dar Ioab i-a zis regelui: „Iehova, Dumnezeul tău, să înmulțească poporul de 100 de ori și ochii domnului și regelui meu să vadă aceasta. Dar de ce vrea domnul și regele meu să facă așa ceva?”.

4 Însă cuvântul regelui a fost mai puternic decât al lui Ioab și al comandanților de armată. Astfel, Ioab și comandanții de armată au ieșit dinaintea regelui ca să înregistreze poporul lui Israel.+ 5 Au trecut Iordanul, și-au așezat tabăra la Aroer,+ în dreapta* orașului din mijlocul văii*, și au plecat spre ținutul gadiților și spre Iazer.+ 6 După aceea au mers în Galaad+ și în ținutul Tahtim-Hodși, apoi s-au dus mai departe la Dan-Iaan și de acolo la Sidon.+ 7 Apoi au mers la fortăreața Tirului+ și în toate orașele heviților+ și ale canaaniților și au ajuns în final la Beer-Șeba,+ în Neghevul+ lui Iuda. 8 Astfel, au străbătut toată țara și s-au întors la Ierusalim după 9 luni și 20 de zile. 9 Și Ioab i-a dat regelui numărul celor care au fost înregistrați. În Israel erau 800 000 de războinici înarmați cu săbii, iar în Iuda, 500 000.+

10 Dar inima* lui David a fost cuprinsă de remușcări+ după ce a numărat poporul. Atunci David i-a zis lui Iehova: „Am păcătuit+ foarte mult făcând lucrul acesta. Acum, Iehova, te rog, iartă nelegiuirea slujitorului tău,+ căci am făcut o mare nebunie”.+ 11 Dimineață, când David s-a trezit, cuvântul lui Iehova a venit la profetul Gad,+ vizionarul lui David, zicând: 12 „Du-te și spune-i lui David: «Iată ce zice Iehova: „Îți pun înainte trei pedepse. Alege-o pe cea pe care s-o aduc asupra ta”»”.+ 13 Gad a intrat deci la David și i-a spus: „Să vină șapte ani de foamete asupra țării tale?+ Să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi în timp ce ei te vor urmări?+ Sau să fie trei zile de ciumă în țara ta?+ Acum, gândește-te bine ce să-i răspund Celui care m-a trimis”. 14 Și David i-a zis lui Gad: „Sunt foarte tulburat. Te rog, să cădem în mâna lui Iehova,+ căci mare este îndurarea sa,+ dar să nu cad în mâna omului”.+

15 Atunci Iehova a trimis ciumă+ în Israel, începând de dimineață până la timpul stabilit, astfel că de la Dan până la Beer-Șeba+ au murit 70 000 de oameni.+ 16 Când îngerul și-a întins mâna spre Ierusalim ca să-l distrugă, lui Iehova i-a părut rău* de nenorocirea+ aceea și i-a zis îngerului care aducea distrugerea asupra poporului: „Destul! Acum lasă-ți mâna jos”. Îngerul lui Iehova era lângă aria de treierat a lui Aravna,+ iebusitul.+

17 Când l-a văzut pe îngerul care lovea poporul, David i-a zis lui Iehova: „Eu am păcătuit și eu am făcut ce este rău. Dar aceste oițe+ ce-au făcut? Te rog, să vină mâna ta asupra mea și asupra casei tatălui meu”.+

18 Gad a intrat la David în acea zi și i-a zis: „Urcă și ridică-i un altar lui Iehova pe aria de treierat a lui Aravna, iebusitul”.+ 19 Și David a urcat, potrivit cuvântului lui Gad, așa cum poruncise Iehova. 20 Când Aravna s-a uitat în jos și i-a văzut pe rege și pe slujitorii lui venind spre el, a ieșit imediat și s-a plecat cu fața la pământ înaintea regelui. 21 Aravna a întrebat: „De ce a venit domnul și regele meu la slujitorul său?”. David a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria de treierat și să-i construiesc un altar lui Iehova, pentru ca plaga care s-a abătut asupra poporului să înceteze”.+ 22 Dar Aravna i-a zis lui David: „S-o ia domnul și regele meu și să ofere ce crede de cuviință*. Iată vitele pentru ofranda arsă, iar ca lemne de foc îți dau sania de treierat și jugul vitelor. 23 O, rege, toate acestea i le dă Aravna regelui!”. Apoi Aravna i-a zis regelui: „Iehova, Dumnezeul tău, să-ți arate favoare!”.

24 Dar regele i-a zis lui Aravna: „Nu, ci trebuie s-o cumpăr de la tine. Nu-i voi aduce lui Iehova, Dumnezeul meu, jertfe arse care să nu mă coste nimic”. Astfel, David a cumpărat aria de treierat și vitele cu 50 de sicli* de argint.+ 25 David i-a construit acolo un altar+ lui Iehova și a adus jertfe arse și jertfe de comuniune. Atunci Iehova a ascultat implorarea pentru țară,+ iar plaga care s-a abătut asupra Israelului a încetat.