LUCA
Note de studiu – capitolul 9
Să nu luați nimic pentru călătorie: Când și-a trimis apostolii într-un tur de predicare pentru a vesti „Regatul lui Dumnezeu” (Lu 9:2), Isus le-a dat instrucțiuni privitoare la modul în care să se achite de această misiune extrem de importantă. Ele sunt consemnate în toate cele trei evanghelii sinoptice. (Mt 10:8-10; Mr 6:8, 9; Lu 9:3) Deși formulările diferă de la o evanghelie la alta, ideea transmisă este aceeași: apostolii nu trebuiau să se lase distrași de la misiunea lor încercând să-și procure lucruri suplimentare, deoarece Iehova avea să le poarte de grijă. Conform celor trei evanghelii, Isus le spune apostolilor ‘să nu-și ia [sau să nu poarte, să nu aibă] haină de schimb’, pe lângă cea cu care erau îmbrăcați. Se pare că evreii obișnuiau să ia cu ei un toiag când călătoreau (Ge 32:10), iar, în Mr 6:8, Isus le poruncește apostolilor „să nu-și ia nimic pentru călătorie, decât un toiag”. De aceea, instrucțiunea consemnată aici, în Lu 9:3 („Să nu luați nimic . . . nici toiag”), nu înseamnă că ei trebuiau să plece fără toiag, ci, mai degrabă, că nu trebuiau să ia cu ei un toiag în plus. Isus le spunea deci discipolilor să-și ia minimul necesar în călătorie și să nu se încarce cu lucruri suplimentare, deoarece Iehova urma să le asigure tot ce aveau nevoie. (Vezi nota de studiu de la Lu 10:4, unde Isus le-a dat instrucțiuni similare celor 70 de discipoli pe care i-a trimis să predice cu altă ocazie.)
bani: Lit. „argint”, adică argintul folosit ca valoare monetară.
să rămâneți acolo: Vezi nota de studiu de la Mr 6:10.
să vă scuturați praful de pe picioare: Evreii pioși care călătoreau în regiuni locuite de neevrei aveau obiceiul ca, înainte de a intra pe teritoriul evreiesc, să-și scuture sandalele de praf, deoarece acel praf era considerat necurat. Însă, evident, Isus avea altceva în vedere când le-a dat aceste instrucțiuni discipolilor săi. Prin acest gest, discipolii arătau că își declinau orice responsabilitate cu privire la consecințele pe care cei nereceptivi aveau să le suporte din partea lui Dumnezeu. O expresie asemănătoare apare în Mt 10:14 și în Mr 6:11. Marcu adaugă expresia „ca mărturie pentru ei”, în timp ce Luca adaugă expresia ca mărturie împotriva lor. Pavel și Barnaba au aplicat îndrumarea lui Isus în Antiohia din Pisidia. (Fa 13:51) În Corint, Pavel a făcut un gest asemănător scuturându-și veșmintele și și-a explicat gestul spunând: „Sângele vostru să fie asupra capetelor voastre! Eu sunt curat”. (Fa 18:6)
Irod: Vezi nota de studiu de la Mt 14:1.
conducătorul: Vezi nota de studiu de la Mt 14:1.
Dați-le voi ceva să mănânce: Acesta este singurul miracol al lui Isus consemnat în toate cele patru evanghelii. (Mt 14:15-21; Mr 6:35-44; Lu 9:10-17; Ioa 6:1-13)
a frânt pâinile: De obicei, pâinile erau plate, subțiri și crocante. Prin urmare, oamenii obișnuiau să frângă, adică să rupă, pâinile înainte să le consume. (Mt 14:19; 15:36; 26:26; Mr 6:41; 8:6)
coșuri: Vezi nota de studiu de la Mt 14:20.
se ruga singur: Cu această ocazie, Isus se afla în apropiere de Cezareea lui Filip. (Mt 16:13; Mr 8:27) Doar Luca relatează că Isus era singur când se ruga. (Vezi nota de studiu de la Lu 3:21.)
Ioan Botezătorul: Vezi nota de studiu de la Mt 3:1.
Ilie: Vezi nota de studiu de la Mt 11:14.
Cristosul lui Dumnezeu: Petru îl numește pe Isus „Cristosul lui Dumnezeu” (în greacă, ho khristós tou Theoú). Titlul „Cristosul” este echivalentul titlului „Mesia” (din ebraicul maşíaḥ), ambii termeni însemnând „Unsul”. În limba greacă, titlul „Cristos” este precedat aici de articol hotărât, aceasta fiind, evident, o modalitate de a sublinia calitatea lui Isus de Mesia. (Vezi notele de studiu de la Mt 1:1; 2:4.)
bătrâni: Lit. „bărbați în vârstă”. În Biblie, termenul grecesc presbýteros este folosit îndeosebi cu referire la bărbații care dețin o anumită autoritate și responsabilitate într-o comunitate sau într-o națiune. Deși termenul se referă uneori la vârstă (de exemplu, în Lu 15:25 este redat prin „fiul mai mare”, iar în Fa 2:17, prin „bătrânii”), el nu-i desemnează doar pe cei vârstnici. În acest verset, termenul face referire la conducătorii națiunii evreiești, care sunt menționați deseori împreună cu preoții principali și cu scribii. Sanhedrinul era format din bărbați care aparțineau acestor trei grupuri. (Lu 20:1; 22:52, 66; vezi Glosarul, „Bătrân”)
preoții principali: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4 și Glosarul, „Preot principal”.
scribi: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4 și Glosarul, „Scrib”.
să se renege pe sine: Sau „să renunțe la toate drepturile asupra sa”. Această expresie face referire la dispoziția cuiva de a renunța complet la sine sau de a-i ceda lui Dumnezeu dreptul de proprietate asupra sa. Expresia grecească poate fi redată și prin „trebuie să-și spună «nu» lui însuși”, o redare potrivită deoarece renegarea de sine ar putea însemna și a spune „nu” dorințelor, ambițiilor sau preferințelor personale. (2Co 5:14, 15) Același verb grecesc, precum și unul înrudit sunt folosite de Luca atunci când relatează episodul în care Petru ‘l-a renegat’ pe Isus, adică a negat că-l cunoaște. (Lu 22:34, 57, 61; vezi nota de studiu de la Mt 16:24)
stâlpul de tortură: Vezi nota de studiu de la Mt 16:24.
viața: Sau „sufletul”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)
întreaga lume: Sensul de bază al termenului grecesc kósmos, redat deseori prin „lume”, este acela de „ordine” sau „structură”. În literatura greacă laică, termenul se poate referi la omenire, acesta fiind sensul cu care apare adesea și în Scripturile grecești creștine. (Vezi notele de studiu de la Ioa 1:9, 10; 3:16.) Totuși, termenul kósmos nu este doar un echivalent al termenului „omenire”. În Biblie, el își păstrează și sensul de bază, acela de „ordine” sau „structură”, având în vedere că omenirea prezintă o anumită structură, fiind alcătuită din diverse culturi, triburi, națiuni și sisteme economice. (1Io 3:17; Re 7:9; 14:6) Cu acest sens este folosit cuvântul „lume” aici, precum și în alte contexte. De-a lungul secolelor, pe măsură ce populația a devenit tot mai numeroasă, și structura societății umane a devenit tot mai complexă și mai amplă. (Vezi nota de studiu de la Ioa 16:21.)
cam la opt zile după ce a spus aceste cuvinte: Atât Matei, cât și Marcu spun: „șase zile mai târziu”. (Mt 17:1; Mr 9:2) Luca însă are o perspectivă diferită asupra acestui interval de timp. Se pare că el ia în calcul atât ziua în care Isus a făcut promisiunea (Lu 9:27), cât și ziua în care a avut loc transfigurarea. Matei și Marcu prezintă intervalul de șase zile întregi dintre aceste două evenimente. Este demn de remarcat că Luca spune „cam la opt zile”, referindu-se la un interval aproximativ.
să se roage: Numai Luca precizează că Isus a urcat pe munte ca să se roage în ziua transfigurării. De fapt, și în următorul verset se menționează că Isus „se ruga”. (Lu 9:29) Alte ocazii în care doar Luca spune că Isus se ruga sunt menționate în Lu 3:21; 5:16; 6:12; 9:18; 11:1; 23:46.
plecarea sa: Termenul grecesc éxodos, folosit aici, apare și în 2Pe 1:15 („plecarea”) și în Ev 11:22 („exodul”). Plecarea lui Isus implica atât moartea lui, cât și învierea la viață spirituală.
din nor s-a auzit un glas: Este a doua dintre cele trei ocazii, menționate în evanghelii, în care Iehova le vorbește direct oamenilor. (Vezi notele de studiu de la Lu 3:22; Ioa 12:28.)
singurul: Termenul grecesc monogenḗs, redat în mod obișnuit prin „unic-născut”, înseamnă „singurul de felul lui”, „unul singur”, „singurul de un anumit gen sau dintr-o anumită categorie”, „unic”. El descrie legătura dintre un fiu sau o fiică și părinții săi. În acest context, are sensul de copil unic. Același termen grecesc este folosit cu referire la „singurul” fiu al unei văduve din Nain și la „singura” fiică a lui Iair. (Lu 7:12; 8:41, 42) Septuaginta utilizează termenul monogenḗs cu privire la fiica lui Iefta, despre care se spune: „Ea era singurul său copil. În afară de ea, nu mai avea niciun fiu și nicio fiică”. (Ju 11:34) În scrierile apostolului Ioan, monogenḗs apare de cinci ori cu referire la Isus. (Vezi notele de studiu de la Ioa 1:14; 3:16, unde se explică sensul acestui termen când este folosit cu privire la Isus.)
puterea măreață a lui Dumnezeu: Sau „grandoarea (măreția) lui Dumnezeu”. Când vindeca oameni, Isus nu atrăgea atenția asupra lui, ci recunoștea că înfăptuia aceste miracole cu puterea lui Dumnezeu.
să fie luat la cer: Termenul grecesc análēmpsis apare doar aici în Scripturile grecești creștine. În general, se consideră că face referire la înălțarea lui Isus la cer. Verbul înrudit apare în Fa 1:2, 11, 22, unde este redat prin „a fost luat sus” și „a fost înălțat”.
el era hotărât să meargă la: Lit. „fața lui mergea [sau era îndreptată] spre”. (Compară cu Lu 9:51.) Expresii asemănătoare se găsesc în Scripturile ebraice. Ele au sensul de a se concentra asupra unui obiectiv, a unui proiect sau a unei dorințe (1Re 2:15, n.s.; 2Re 12:17, n.s.) și includ ideea de hotărâre și de intenție fermă. (2Cr 20:3, n.s.; Da 11:17, n.s.)
n-are unde să-și pună capul: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.
Doamne: Acest cuvânt nu figurează în unele manuscrise, dar apare în mai multe manuscrise vechi, demne de încredere.
să-mi înmormântez tatăl: Din câte se pare, aceste cuvinte nu înseamnă că bărbatul tocmai își pierduse tatăl în moarte și că voia să se ocupe de pregătirile pentru înmormântare. Într-un asemenea moment, e greu de crezut că ar fi stat de vorbă cu Isus. În Orientul Mijlociu antic, când un om murea, familia lui organiza funeraliile foarte repede, de regulă în aceeași zi. Prin urmare, tatăl bărbatului menționat în acest verset trebuie să fi fost bolnav sau bătrân, nu decedat. Și, întrucât Isus nu i-ar fi cerut acestui bărbat să-și abandoneze părintele bolnav și neputincios, este posibil să fi existat și alți membri ai familiei care se puteau îngriji de tatăl lui. (Mr 7:9-13) De fapt, era ca și cum bărbatul i-ar fi spus lui Isus: „Te voi urma, dar nu atât timp cât tatăl meu trăiește. Așteaptă până când moare și-l înmormântez”. Din punctul de vedere al lui Isus însă, acest om pierdea ocazia de a pune Regatul lui Dumnezeu pe primul loc în viață. (Lu 9:60, 62)
Lasă morții să-și înmormânteze morții: Așa cum arată nota de studiu de la Lu 9:59, tatăl bărbatului cu care vorbea Isus era, probabil, bolnav sau bătrân, nu decedat. Astfel, din câte se pare, Isus voia să spună: „Lasă-i pe cei morți din punct de vedere spiritual să-și înmormânteze morții”. Cu alte cuvinte, bărbatul nu trebuia să amâne decizia de a-l urma pe Isus, întrucât existau, probabil, și alți membri ai familiei care se puteau îngriji de tatăl lui până la moartea acestuia. Dacă l-ar fi urmat pe Isus, el ar fi pornit pe calea care duce la viață veșnică și nu s-ar mai fi aflat printre cei morți din punct de vedere spiritual. Prin răspunsul său, Isus a arătat că, pentru a rămâne vii din punct de vedere spiritual, este esențial să punem Regatul lui Dumnezeu pe primul loc în viață și să vorbim despre el pretutindeni.
care a pus mâna pe plug și privește la lucrurile din urmă: Isus i se adresează aici unui bărbat care își exprimase dorința de a deveni discipolul său, dar care pusese condiția de a fi lăsat mai întâi să-și ia rămas-bun de la cei din casa lui. (Lu 9:61) Pentru a sublinia că era important să-l urmeze cu toată inima, Isus face referire la activitatea unui plugar. Dacă se lasă distras de la munca lui, plugarul nu va reuși să tragă brazde drepte. Iar dacă se oprește din arat pentru a privi în urmă, el nu va termina la timp. În mod similar, cel care primește invitația de a fi discipol al lui Cristos, dar se lasă distras de la responsabilitățile sale, nu mai este demn de Regatul lui Dumnezeu.