Studiul 16

Conversaţii care zidesc

 1, 2. Ce anume ar trebui să caracterizeze conversaţiile noastre?

¹ În conversaţiile noastre zilnice avem posibilitatea de a-l onora pe Dumnezeu. Un psalmist biblic a scris: „În Dumnezeu vom oferi laude cît este ziua de lungă şi pe timp indefinit noi vom lăuda numele tău“. Nu este aceasta o atitudine demnă de laudă pentru toţi închinătorii lui Dumnezeu? Ea implică hotărîrea de a ne utiliza buzele în acord cu voinţa lui Iehova. — Ps. 44:8, NW.

² O asemenea hotărîre este vitală căci, din cauza imperfecţiunii noastre ereditare, putem fi înclinaţi să rostim cuvinte care îi dărîmă pe alţii, în loc să-i zidească (Iac. 3:8–12). De aceea este bine să păstrăm întotdeauna prezent în minte îndemnul scriptural de a vorbi ceea ce este „pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea [ceea ce este favorabil, NW] celor care-l aud“. — Ef. 4:29.

 3, 4. În afara faptului de a vorbi, ce mai implică o conversaţie, şi unde anume putem exersa în vederea conversaţiei?

³ Desigur, nu trebuie să uităm că o conversaţie implică, totodată, faptul de a asculta, deoarece ea constă într-un schimb de idei. Vorbeşte în mod edificator, dar oferă-le interlocutorilor ocazia de a se exprima şi ei. Cultivă arta de a pune întrebări potrivite, ca să-i determini să vorbească. Manifestă apoi un interes sincer faţă de ceea ce declară ei, în loc să foloseşti timpul în care vorbesc pentru a pregăti ce să le spui după aceea. Interesîndu-te de felul în care gîndesc interlocutorii, îi vei zidi.

⁴ Există numeroase ocazii de a începe o conversaţie edificatoare. Lucrul acesta este posibil, de exemplu, atunci cînd eşti acasă, împreună cu familia, cînd eşti cu colegii de muncă sau de şcoală, sau cînd te asociezi cu fraţii de credinţă. O bună parte a temelor pe care le prezentăm la Şcoala de minister teocratic ne dau posibilitatea să cultivăm arta conversaţiei.

 5–7. Daţi unele sugestii privitoare la îmbunătăţirea conversaţiei în familie, îndeosebi cu ocazia meselor.

⁵ Acasă. Conversaţia de acasă poate contribui mult la fericirea familiei, aşa încît merită făcut efortul de a o îmbunătăţi. Atît soţii, cît şi soţiile se simt bine cînd partenerii lor manifestă un interes sincer faţă de ceea ce spune celălalt. Copiii apreciază şi ei faptul că părinţii îi ascultă şi că se interesează cu adevărat de ei. Dar dacă întrerupi discuţia sau răsfoieşti o revistă în timp ce ţi se vorbeşte, sau dacă îţi manifeşti în vreun alt fel lipsa de interes faţă de ceea ce ţi se spune, comunicarea din casa ta va avea în curînd de suferit. Nimănui nu-i face, în realitate, plăcere să stea de vorbă cu cineva care nu manifestă nici un fel de interes faţă de ceea ce i se spune.

⁶ Timpul meselor zilnice le oferă membrilor familiei o excelentă ocazie de a întreţine o conversaţie ziditoare. La una din mesele zilnice, o parte a conversaţiei se poate axa pe textul biblic al zilei, pe care îl găsim în broşura Să examinăm zilnic Scripturile. La alte mese, un subiect de discuţie interesant şi util îl pot constitui unele articole citite recent în Turnul de veghere sau în Treziţi-vă! Dar nu organizaţi niciodată acest gen de conversaţie într-un mod rigid, pînă acolo încît să nu existe posibilitatea de a vă exprima spontan şi de a vă consuma relaxat hrana.

⁷ În timpul mesei, fiecare membru al familiei poate contribui în mod firesc la o conversaţie ziditoare. Acesta nu este un moment pentru lamentări; aşa ceva ar putea dăuna digestiei. În cursul zilei, un membru al familiei poate că a auzit informaţii utile sau chiar ceva plin de umor. Sau poate că a avut o experienţă plăcută în ministerul de teren, a citit într-un ziar sau a auzit la radio ceva interesant. N-ar fi bine să ţină minte lucrul acesta, pentru a-l aduce la cunoştinţa celorlalţi membri ai familiei în timpul mesei? În curînd, veţi constata că în loc să mănînce în grabă şi să fugă repede de la masă, toţi membrii familiei vor aştepta cu nerăbdare aceste ocazii de a sta de vorbă împreună.

 8–10. De ce sînt importante conversaţiile personale dintre părinţi şi copii, şi cum pot fi ele favorizate de părinţi?

⁸ Pentru părinţi este, de asemenea, important să aibă conversaţii personale cu fiecare dintre copiii lor, separat de restul familiei. Ei vor obţine cele mai bune rezultate dacă aceste conversaţii vor avea loc într-o atmosferă destinsă, relaxată, fie acasă, fie pe stradă, în timpul unei plimbări. Asemenea conversaţii oferă ocazia de a-i pregăti pe tineri pentru schimbările fizice prin care vor trece pe măsură ce vor creşte. De asemenea, aceste discuţii vor scoate la lumină ceea ce se află în inima copilului, adevăratele dorinţe şi scopurile sale în viaţă; ele oferă posibilitatea de a-l modela pe copil spre binele său.

⁹ Dacă, în cursul unei asemenea conversaţii, copilul menţionează anumite situaţii dificile în care este implicat, faptul de a-l certa pe loc va opri, probabil, discuţia în acest punct, iar copilul, aducîndu-şi aminte de experienţa anterioră, nu va mai menţiona, poate, niciodată problemele sale. În general este preferabil să ascultăm şi să examinăm cu atenţie dificultăţile punîndu-i întrebări, care vor dezvălui o atitudine înţelegătoare din partea noastră. Apoi, binevoitori, dar fermi, îl vom putea ajuta pe copilul nostru să îşi corecteze căile, atunci cînd se abate de la principiile biblice.

¹⁰ Deşi conversaţiile sînt esenţiale pentru o viaţă fericită de familie, nu înseamnă că cineva trebuie să vorbească tot timpul. În realitate, este bine să poţi fi uneori singur cu propriile gînduri, ca să reflectezi în linişte asupra anumitor chestiuni. Membrii familiei apreciază adesea momentele de linişte.

11, 12. Ce ocazii de mărturie ni se oferă în afară de ministerul regular de teren?

¹¹ Cum să ne creăm ocazii de a depune mărturie. Cum influenţează ministerul nostru capacitatea de a conversa într-un mod firesc? Ei bine, te-ai întrebat vreodată de ce unii Martori par să aibă întotdeauna experienţe excelente? Oare nu datorită faptului că iau iniţiativa în conversaţie? Proverbul biblic spune: „Buzele celui înţelept continuă să răspîndească cunoştinţa“. — Prov. 15:7, NW.

¹² Chiar şi în afara ministerului regular de teren există numeroase ocazii de a-i angaja pe oameni în conversaţii şi de a vorbi cu ei despre Iehova. Gospodinele creştine, de exemplu, pot depune mărturie vecinelor sau vînzătorilor ambulanţi care vin, poate, în casă. În drum spre şcoală sau în recreaţii, copiii pot avea ocazii de a-i antrena în discuţii cu privire la Biblie pe colegii lor. Cei care lucrează în afara căminului lor pot depune mărturie la locul de muncă, de pildă în pauza de masă. S-ar putea să ai posibilitatea de a începe o conversaţie ziditoare în timp ce te plimbi într-un parc, cînd stai la coadă la un magazin sau cînd aştepţi autobuzul. În anumite ţări, unde predicarea Regatului este interzisă, ministerul se realizează în principal prin conversaţii informale. Această metodă de predicare este eficientă, căci în aceste ţări se înregistrează adesea o creştere rapidă a numărului de slujitori ai adevăratului Dumnezeu.

13–16. Ce metode pot fi utilizate pentru a stimula conversaţia care deschide calea spre o depunere de mărturie?

¹³ Pentru a profita de diversele situaţii favorabile depunerii de mărturie, este suficient să adresăm cîteva cuvinte amicale care „să spargă gheaţa“, şi conversaţia este gata să înceapă. Isus a dat un bun exemplu în această privinţă. Într-o zi, la amiază, în timp ce se oprise să se odihnească lîngă o fîntînă din Samaria, el i-a cerut apă unei femei care venise să scoată apă din fîntînă. Întrucît iudeii nu aveau obiceiul de a vorbi cu samaritenii, faptul că Isus i s-a adresat femeii i-a stîrnit acesteia curiozitatea. Ea i-a pus o întrebare. Isus i-a răspuns, stîrnindu-i şi mai mult curiozitatea, deoarece i-a spus că poseda o apă care putea să dea viaţă eternă. În felul acesta, i s-a oferit ocazia de a-i depune mărturie. Remarcaţi că Isus nu a început cu o mărturie amplă, ci, pentru a pregăti terenul, s-a folosit de o conversaţie amicală. — Ioan 4:5–42.

¹⁴ Şi tu poţi să iniţiezi asemenea conversaţii ziditoare. În timp ce aştepţi un autobuz, ai putea să-i atragi cuiva atenţia asupra unui ziar sau a unui articol dintr-o revistă care tratează probleme ca poluarea sau războiul, şi să întrebi: „După părerea dv., de ce au devenit atît de critice stările de lucruri în ultimii ani? Credeţi că într-o zi întreg pămîntul va deveni un loc în care să ne placă să trăim?“ Ar fi, de asemenea, eficient să începem să discutăm despre unele probleme locale curente, iar apoi să întrebăm: „După părerea dv., care este remediul?“ Lucrul acesta duce, în mod firesc, la o discuţie despre adevăratul remediu, Regatul lui Dumnezeu. Evident, este necesar să dăm dovadă de discernămînt. Nu trebuie să forţăm conversaţia cu o persoană indiferentă. Vei constata însă că unii ascultă cu plăcere, la fel ca femeia samariteancă de la fîntînă.

¹⁵ O altă posibilitate de a ne crea ocazii de a vorbi despre Cuvîntul lui Dumnezeu constă în a pune publicaţiile biblice la vedere. Dacă faci lucrul acesta acasă, vizitatorii tăi vor face adesea unele remarci cu privire la aceste publicaţii, fapt care va deschide calea spre o excelentă mărturie. Dacă frecventezi o şcoală publică, o carte sau o revistă lăsată pe bancă este aproape sigur că va îndemna pe cineva să întrebe: „Ce-i asta?“ Apoi vei avea posibilitatea să-i răspunzi şi să-i depui mărturie. Pe de altă parte, dacă citeşti o publicaţie biblică în timpul pauzei de masă sau cînd călătoreşti într-un mijloc de transport public, aceasta îţi va deschide calea de a vorbi despre Regatul lui Dumnezeu cu persoanele curioase.

¹⁶ Conversaţiile cu persoane cunoscute pot să ducă şi ele, în mod firesc, la o discuţie despre adevărurile biblice. În cursul unor asemenea discuţii se vorbeşte în general despre ce au făcut respectivii — de unde vin, ce au văzut, ce au auzit — sau despre planurile pe care şi le fac. Astfel, cînd ai ocazia să vorbeşti, ai putea să arăţi ceea ce ai făcut tu? După ce ai participat la o adunare de circumscripţie, spune-i unui coleg de muncă sau unui vecin unde ai fost şi titlul cuvîntării principale; poate că el îţi va pune întrebări în legătură cu aceasta. Comentează împreună cu alţii despre lucrurile pe care le-ai citit în Turnul de veghere sau în Treziţi-vă!, la fel cum şi ei îţi vorbesc despre ceea ce fac. Dacă le vei atinge coarda sensibilă, îţi vor cere mai multe informaţii. Acum ai ocazia de a le depune o mărturie mai completă. Asemenea conversaţii care au drept scop să atragă atenţia asupra scopurilor lui Dumnezeu sînt, în mod cert, ziditoare.

17–20. Daţi unele sugestii privitoare la subiecte de conversaţie edificatoare cînd ne aflăm în societatea fraţilor noştri creştini.

¹⁷ În societatea fraţilor de credinţă. Cînd te afli în societatea fraţilor şi surorilor de credinţă, este cu totul normal ca discuţiile să aibă un nivel elevat, corespunzător unor miniştri ai veştii bune. Scopul lor nu trebuie să fie doar de a ne „omorî vremea“, ci de a zidi.

¹⁸ Excelente ocazii de a întreţine conversaţii ziditoare ni se oferă înainte şi după întrunirile de la Sala Regatului. Nu face o practică din a te grăbi să pleci de îndată ce s-a încheiat întrunirea. De ce să nu stai de vorbă cu fraţii mai în vîrstă, cu multă experienţă, precum şi cu cei care, poate, sînt timizi şi au tendinţa de a se izola? Există numeroase subiecte de conversaţie. Poţi menţiona idei deosebit de interesante pe care le-ai remarcat în ediţiile recente ale Turnului de veghere. Ai putea vorbi despre viitoarea temă pe care o vei susţine în cadrul Şcolii de minister teocratic. Poate că alţii au idei noi pe care le-ai putea utiliza în expunerea ta, sau poate că le poţi da sugestii altora, pentru a-i ajuta să-şi pregătească şi ei temele. Poţi să le împărtăşeşti altora experienţe din predicare sau să discuţi despre unele părţi ale întrunirii din acea zi care ţi-au plăcut în mod deosebit. Asemenea conversaţii sînt cu adevărat ziditoare.

¹⁹ Cu ocazia adunărilor mai mari poţi să discuţi cu fraţi şi surori venite din diverse locuri. Numeroşi Martori îşi fac o regulă din a înfiripa conversaţii la bufetul cu răcoritoare sau în timp ce călătoresc spre şi de la locurile de adunare. Un mijloc excelent constă în a le spune fraţilor sau surorilor numele tău şi în a-i întreba care este numele lor. Întreabă cum au devenit ei martori. Prin aceasta se iniţiază în general o conversaţie plăcută şi ziditoare.

²⁰ Cînd te deplasezi spre teritoriul în care îţi efectuezi ministerul, ai o altă ocazie de a întreţine discuţii utile. În loc să te antrenezi în conversaţii banale, nu ai putea să vorbeşti despre modul de abordare a locatarilor din acel teritoriu sau despre subiecte mai potrivite de discuţie? Este bine, de asemenea, să discuţi despre modul de a învinge obiecţiile care se ridică. În asemenea momente este foarte înviorător şi potrivit să gîndim şi să discutăm lucruri spirituale. — Filip. 4:8, 9.

21–24. Dacă o conversaţie între mai mulţi creştini încetează să fie edificatoare, ce putem face, fiecare în parte?

²¹ Dacă, uneori, te afli într-un grup de fraţi şi surori, iar conversaţia devine total neinteresantă şi fără nimic ziditor, ce poţi face? Ai putea să pui o întrebare care să dirijeze conversaţia pe o cale mai profitabilă. Atrage atenţia asupra unui anumit subiect şi pune cîteva întrebări cu privire la acesta. O asemenea conversaţie va fi cu atît mai profitabilă cu cît cei care participă la ea se opresc cîteva clipe asupra subiectului, oferind fiecăruia ocazia de a se exprima.

²² Atunci cînd conversaţia se referă la alţi membri ai congregaţiei creştine, este necesar să veghezi ca ea să nu devină nerespectuoasă sau critică, în loc să fie edificatoare. Dacă cineva începe să vorbească despre slăbiciunile unui alt frate, vei avea oare curajul să îndrepţi conversaţia spre ceva mai ziditor? Te vei dovedi loial organizaţiei lui Iehova şi îl vei apăra pe unul dintre membrii ei? Desigur că unii ar putea considera acest aspect, lipsit de importanţă. Dar el nu este chiar atît de lipsit de importanţă cînd ne aducem aminte că a găsi greşeli la unul dintre slujitorii dedicaţi ai lui Iehova poate duce la criticarea propriilor aranjamente ale lui Dumnezeu! — Iac. 5:9; 2 Cor. 10:5.

²³ Uneori conversaţia este mai lejeră şi include anecdote amuzante. Un asemenea gen de discuţii poate fi util şi poate favoriza destinderea. Totuşi, trebuie să veghem ca ele să nu degenereze în conversaţii nepotrivite pentru miniştrii creştini. Trebuie păstrat în minte sfatul Bibliei: „Desfrînarea, sau orice alt fel de necurăţie sau lăcomia de avere nici să nu fie numite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte murdare, nici vorbe nechibzuite, nici glume care nu sînt cuviincioase, ci mai degrabă mulţumiri“. — Ef. 5:3, 4.

²⁴ Astfel, în calitate de miniştri ai lui Iehova, să veghem ca întotdeauna să-I aducem onoare. Acţionînd în felul acesta, noi vom urma, de asemenea, excelentul sfat consemnat de apostolul Pavel: „Fiecare dintre noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii“. — Rom. 15:2.