Gesturi şi mimică

ÎN UNELE culturi oamenii sunt mai dezinvolţi decât în altele. De fapt, aproape toţi oamenii îşi schimbă expresia feţei şi fac anumite gesturi când conversează sau ţin un discurs public.

Şi gesturile lui Isus şi ale primilor discipoli au fost fireşti. Cu o anumită ocazie, cineva i-a spus lui Isus că mama şi fraţii lui voiau să-i vorbească. Isus a răspuns: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?“ Apoi, Biblia adaugă: „Întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a zis: «Iată! Mama mea şi fraţii mei!»“ (Mat. 12:48, 49). Biblia conţine multe pasaje — de exemplu Faptele 12:17 şi 13:16 — care arată că apostolii Petru şi Pavel făceau şi ei gesturi spontane.

Ideile şi sentimentele sunt transmise nu doar prin intermediul vocii, ci şi prin gesturi şi mimică. Dacă nu sunt folosite corect, acestea pot da impresia că cel ce vorbeşte este indiferent. Dar, când aceste mijloace de comunicare sunt armonios îmbinate, expunerea ta îşi va atinge scopul. Mimica şi gesturile adecvate sunt utile chiar şi atunci când vorbeşti la telefon, căci vocea ta va reda cu mai multă convingere importanţa mesajului şi sentimentele pe care le ai faţă de ce spui. Prin urmare, indiferent că te exprimi liber sau că citeşti, că auditoriul se uită la tine sau în Biblie, gesturile şi mimica sunt de mare importanţă.

Însă gesturile şi mimica nu trebuie să fie artificiale. Nu a fost niciodată necesar să înveţi să râzi sau să fii indignat. Gesturile ar trebui să reflecte sentimentele tale lăuntrice şi să fie cât mai spontane.

Există două categorii mari de gesturi: descriptive şi de accentuare. Gesturile descriptive exprimă o acţiune sau indică dimensiunile şi locul. La şcoală, când ai de făcut îmbunătăţiri la această calitate oratorică, nu e bine să te rezumi doar la unu sau două gesturi. Încearcă să gesticulezi în mod natural pe parcursul cuvântării. Dacă ţi-e greu, caută acele cuvinte care indică direcţia, distanţa, dimensiunile, localizarea sau poziţii relative. De cele mai multe ori însă, unicul lucru pe care-l ai de făcut este acela de a te lăsa absorbit de cuvântare, fără să te gândeşti la impresia pe care ai putea-o produce. Încearcă să vorbeşti şi să te comporţi firesc. Când eşti relaxat, gesturile vor fi spontane.

Gesturile de accentuare exprimă simţire şi convingere. Ele punctează, animă şi întăresc ideile. Gesturile de accentuare sunt importante, dar ai grijă să le foloseşti cu măsură, deoarece pot degenera uşor în ticuri. Folosirea repetată a anumitor gesturi poate distrage atenţia de la cuvântare. Dacă supraveghetorul şcolii te avertizează asupra acestei chestiuni, încearcă să te rezumi o vreme doar la gesturi descriptive. După un timp, poţi reîncepe să foloseşti gesturi de accentuare.

Pentru a decide ce fel de gesturi de accentuare să foloseşti şi cât de frecvent, gândeşte-te la sentimentele ascultătorilor tăi. Dacă vei arăta cu degetul spre ei, i-ai putea face să se simtă penibil. În unele culturi, dacă un bărbat îşi pune mâna la gură în semn de surprindere, gestul lui va fi considerat efeminat. În unele zone de pe glob, este o lipsă de decenţă ca femeile să gesticuleze larg; de aceea, surorile de aici trebuie să recurgă mai mult la mimică. Şi, aproape peste tot în lume, gesturile largi, făcute înaintea unui grup mic de persoane stârnesc ilaritate.

Dar, pe măsură ce vei câştiga experienţă şi vei fi mai dezinvolt, gesturile de accentuare pe care le vei folosi vor oglindi în mod firesc sentimentele tale lăuntrice, convingerea şi sinceritatea ta. Ele vor da sens vorbirii tale.

Mimica. Spre deosebire de oricare altă parte a corpului, faţa este oglinda sufletului. Ochii, forma gurii şi poziţia capului îşi au toate rolul lor. Chiar şi atunci când nu scoţi nici un cuvânt, faţa ta poate să exprime indiferenţă, dezgust, uimire, stupoare sau bucurie. Dacă vor fi însoţite de cuvinte, aceste expresii ale feţei vor avea un profund impact vizual şi emoţional asupra auditoriului. Creatorul a înzestrat faţa omului cu peste 30 de muşchi. Când zâmbeşti, intră în acţiune aproape jumătate dintre aceştia.

Indiferent că te afli pe podium sau în lucrarea de predicare, mesajul pe care te străduieşti să-l transmiţi oamenilor este plăcut şi bucură inima. Un surâs cald le va da de înţeles acest lucru. Dar, dacă faţa ta va fi inexpresivă, ascultătorii ţi-ar putea pune la îndoială sinceritatea.

În plus, un zâmbet le va sugera celorlalţi că nutreşti sentimente calde faţă de ei. Acest amănunt este deosebit de important astăzi, deoarece oamenilor le este în general teamă de străini. Zâmbetul tău îi poate destinde pe cei ce te ascultă, făcându-i mai receptivi.