O lecţie importantă despre umilinţă

După ce este transfigurat şi după ce vindecă un băiat demonizat în zona Cezareii lui Filip, Isus se îndreaptă spre Capernaum. Călătoreşte doar el cu discipolii pentru că nu vrea ca mulţimile să afle lucrul acesta (Marcu 9:30). Astfel, Isus are din nou ocazia de a-şi pregăti discipolii pentru moartea sa şi pentru lucrarea pe care o vor face ei apoi. „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor şi îl vor omorî, iar a treia zi va fi sculat din morţi”, le explică el (Matei 17:22, 23).

Discipolii n-ar trebui să fie surprinşi de cuvintele lui Isus. El le-a mai spus că va fi omorât, deşi Petru nu a vrut să creadă că se va întâmpla aşa (Matei 16:21, 22). În plus, trei dintre apostoli au văzut transfigurarea şi au auzit discuţia despre „plecarea” lui Isus (Luca 9:31). Continuatorii săi se mâhnesc acum foarte mult din cauza a ceea ce le spune el, chiar dacă nu înţeleg în totalitate semnificaţia cuvintelor sale (Matei 17:23). Însă le este teamă să-i pună întrebări referitoare la acest lucru.

După un timp, ei ajung la Capernaum, centrul activităţii lui Isus şi oraşul de unde sunt unii dintre apostoli. Acolo, bărbaţii care încasează impozitul pentru templu se apropie de Petru. Încercând, poate, să-l acuze pe Isus că se sustrage de la plata impozitelor, ei întreabă: „Învăţătorul vostru nu plăteşte impozitul [pentru templu] de două drahme?” (Matei 17:24).

„Ba da”, răspunde Petru. Isus ştie ce s-a întâmplat. Când ei sunt din nou acasă, în loc să aştepte ca Petru să aducă vorba despre impozit, Isus îl întreabă: „Ce crezi, Simon? De la cine primesc regii pământului taxe sau impozite? De la fiii lor sau de la străini?”. Petru răspunde: „De la străini”. „Atunci fiii sunt scutiţi de impozite”, îi spune Isus (Matei 17:25, 26).

Tatăl lui Isus este Regele universului şi Cel căruia i se aduce închinare la templu. Prin urmare, Fiul lui Dumnezeu nu este obligat prin lege să plătească impozitul pentru templu. „Dar, ca să nu-i poticnim”, spune Isus, „du-te la mare, aruncă undiţa şi ia primul peşte care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi o monedă de un stater [sau o tetradrahmă]. Ia-o şi dă-le-o pentru mine şi pentru tine” (Matei 17:27).

La câtva timp după aceea, când sunt din nou împreună, discipolii îl întreabă pe Isus cine va fi cel mai mare în Regatul cerurilor. Aceşti bărbaţi, care mai devreme se temeau să-i pună întrebări lui Isus despre moartea sa, nu se tem acum să-l întrebe despre viitorul lor. Isus ştie ce gândesc. Ei au discutat deja despre aceasta când au rămas în urma lui în timp ce se întorceau la Capernaum. De aceea, el îi întreabă: „Despre ce aţi vorbit atât de aprins pe drum?” (Marcu 9:33). Fiindu-le ruşine, discipolii tac, întrucât s-au certat cu privire la cine este cel mai mare. În cele din urmă, apostolii îi pun lui Isus întrebarea care a stârnit discuţia aprinsă dintre ei: „Cine este cel mai mare în regatul cerurilor?” (Matei 18:1).

Pare incredibil că discipolii au avut o asemenea discuţie după ce, de aproape trei ani, îl însoţesc pe Isus şi îl ascultă predând. Totuşi, ei sunt imperfecţi. În plus, au crescut într-un climat religios în care se pune accent pe poziţie şi pe rang. Mai mult, Isus i-a promis de curând lui Petru că va primi anumite „chei” ale Regatului. Ar putea fi acesta un motiv pentru care să se simtă superior celorlalţi? Este posibil ca şi Iacov şi Ioan să se simtă superiori, având în vedere că au asistat la transfigurarea lui Isus.

Indiferent cum ar sta lucrurile, Isus le corectează atitudinea. El cheamă un copilaş, îl pune în mijlocul lor şi le spune: „Dacă nu vă întoarceţi şi nu deveniţi ca nişte copilaşi, nicidecum nu veţi intra în regatul cerurilor. Aşadar, cine se va umili ca acest copilaş, acela este cel mai mare în regatul cerurilor. Şi cine primeşte un copilaş ca acesta în numele meu mă primeşte şi pe mine” (Matei 18:3-5).

Ce metodă extraordinară de predare! Isus nu se înfurie pe discipoli şi nu le reproşează că sunt lacomi sau ambiţioşi. El le dă o lecţie îndreptându-le atenţia spre un copil. Copilaşii nu au nicio poziţie socială şi niciun rang. Isus arată astfel că discipolii trebuie să adopte acest punct de vedere referitor la ei înşişi. În încheiere, Isus subliniază lecţia pe care vrea să le-o transmită continuatorilor săi, spunând: „Cel ce se poartă ca unul mic printre voi toţi, acela este mare” (Luca 9:48).