CAPITOLUL 118
Izbucneşte o ceartă cu privire la cine este cel mai mare
MATEI 26:31-35 MARCU 14:27-31 LUCA 22:24-38 IOAN 13:31-38
ISUS DĂ SFATURI DESPRE CE ÎNSEAMNĂ A FI CEL MAI MARE
EL PREZICE CĂ PETRU ÎL VA RENEGA
IUBIREA ESTE SEMNUL DE IDENTIFICARE AL CONTINUATORILOR LUI ISUS
În ultima seară petrecută cu apostolii, Isus le-a dat o lecţie extraordinară de umilinţă spălându-le picioarele. De ce este potrivit ce a făcut el? Deşi îi sunt devotaţi lui Dumnezeu, apostolii au o slăbiciune care a ieşit la iveală şi de alte ori: preocuparea lor este să stabilească cine dintre ei este cel mai mare (Marcu 9:33, 34; 10:35-37). În această ultimă seară, apostolii arată că nu au reuşit să-şi învingă slăbiciunea.
Între apostoli se iscă ‘o ceartă aprinsă cu privire la care dintre ei pare a fi cel mai mare’ (Luca 22:24). Cât de trist trebuie să fie Isus când îi vede certându-se din nou din cauza acestui lucru neînsemnat! Ce face el?
În loc să-i mustre, Isus încearcă să-i ajute cu răbdare să înţeleagă de ce atitudinea şi comportamentul lor sunt greşite: „Regii naţiunilor domnesc peste ele şi cei care au autoritate asupra lor sunt numiţi Binefăcători. Dar voi să nu fiţi aşa. . . . Fiindcă cine este mai mare: cel care se întinde la masă sau cel care slujeşte?”. Apoi, amintindu-le de propriul exemplu, Isus spune: „Dar eu sunt în mijlocul vostru ca acela care slujeşte” (Luca 22:25-27).
În ciuda imperfecţiunilor lor, apostolii au rămas alături de Isus în multe situaţii dificile. De aceea, el le zice: „Eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat” (Luca 22:29). Aceşti bărbaţi sunt continuatori loiali ai săi. Isus îi asigură că, în baza acestui legământ, ei vor fi în Regat şi vor avea autoritate regală împreună cu el.
Deşi au această perspectivă minunată, apostolii sunt încă oameni imperfecţi. Isus le spune: „Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu”, care se împrăştie când este cernut (Luca 22:31). De asemenea, el îi avertizează: „Toţi vă veţi poticni în mine în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi lovi păstorul şi oile turmei vor fi împrăştiate»” (Matei 26:31; Zaharia 13:7).
Foarte sigur pe el, Petru contestă afirmaţia lui Isus: „Chiar dacă toţi ceilalţi se vor poticni în tine, eu niciodată nu mă voi poticni!” (Matei 26:33). Isus îi spune lui Petru că acesta îl va renega în acea noapte, înainte să cânte cocoşul de două ori. Dar Isus adaugă: „Am făcut implorări pentru tine ca să nu-ţi slăbească credinţa. Iar tu, când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!” (Luca 22:32). Totuşi, Petru îi spune cu îndrăzneală: „Chiar dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi renega!” (Matei 26:35). Şi ceilalţi apostoli susţin acelaşi lucru.
Isus le zice discipolilor: „Mai sunt cu voi puţin timp. Mă veţi căuta. Şi aşa cum le-am spus iudeilor: «Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni», aşa vă spun şi vouă acum”. Apoi adaugă: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi” (Ioan 13:33-35).
Auzindu-l pe Isus spunând că va mai fi cu ei puţin timp, Petru întreabă: „Doamne, unde te duci?”. „Unde mă duc eu”, răspunde Isus, „tu nu mă poţi urma acum, dar mă vei urma mai târziu”. Nedumerit, Petru spune: „Doamne, de ce nu te pot urma acum? Îmi voi da sufletul pentru tine” (Ioan 13:36, 37).
În continuare, Isus face referire la episodul în care i-a trimis pe apostoli să predice în Galileea şi le-a spus să nu-şi ia nici pungă cu bani, nici traistă (Matei 10:5, 9, 10). El îi întreabă: „Aţi dus lipsă de ceva?”. „Nu!”, îi răspund ei. Dar ce trebuie să facă de acum încolo? Isus îi îndeamnă: „Cine are pungă s-o ia şi, la fel, şi traista, iar cine n-are sabie să-şi vândă mantia şi să-şi cumpere. Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ce este scris: «Şi el a fost numărat cu cei nelegiuiţi». Fiindcă lucrurile privitoare la mine se împlinesc acum” (Luca 22:35-37).
Isus vorbeşte despre timpul când va fi ţintuit pe stâlp alături de răufăcători, sau nelegiuiţi. După aceea, continuatorii săi vor fi crunt persecutaţi. Crezând că sunt pregătiţi, apostolii spun: „Doamne, iată că aici sunt două săbii!”. El le răspunde: „Sunt suficiente” (Luca 22:38). Faptul că au două săbii cu ei îi va da în curând lui Isus ocazia să-i înveţe pe apostoli o altă lecţie importantă.