BELIAL

[Din ebr.; înseamnă „Netrebnic”; compus din belí, „nu, fără”, și yaʽál, „a fi de folos; a fi util”.]

Însușirea de a fi inutil, mârșav, lipsit de valoare. Termenul ebraic beliyáʽal e folosit cu referire la idei, cuvinte și sfaturi (De 15:9; Ps 101:3; Na 1:11), la situații grele (Ps 41:8) și, cel mai frecvent, cu referire la oameni netrebnici, josnici: de exemplu, cei care încurajau închinarea la alți dumnezei (De 13:13); beniaminiții care au comis o crimă sexuală la Ghibea (Ju 19:22-27; 20:13); fiii răi ai lui Eli (1Sa 2:12); insolentul Nabal (1Sa 25:17, 25); împotrivitorii lui David, unsul lui Dumnezeu (2Sa 20:1; 22:5; 23:6; Ps 18:4); tovarășii netrebnici ai lui Ieroboam (2Cr 13:7); cei care au complotat cu Izabela împotriva lui Nabot (1Re 21:10, 13); și în general cei care stârnesc vrajbă (Pr 6:12-14; 16:27; 19:28). Pentru a arăta că puterea dușmană nu avea să-i mai împiedice pe slujitorii săi să practice închinarea adevărată în țara lor, Iehova a declarat prin profetul lui: „Niciun netrebnic nu va mai trece prin tine. Va fi nimicit cu totul”. (Na 1:15; vezi și 1Sa 1:16; 10:27; 30:22; Iov 34:18.)

Pe vremea când s-a reluat scrierea Bibliei în secolul I, „Belial” se folosea ca nume al lui Satan. Așadar, se crede în general că, atunci când Pavel, folosind o serie de contraste, a scris în 2 Corinteni 6:15: „Ce armonie este între Cristos și Belial?”, el a vrut să spună că „Belial” e Satan. Versiunea siriacă Peshitta folosește aici termenul „Satan”.