BETLEEM

[Casa pâinii]

1. Oraș în regiunea muntoasă a lui Iuda, situat lângă principalul drum ce lega Ierusalimul de Beer-Șeba. În prezent este numit Bayt Lahm (Bet Lehem). Orașul se află la circa 780 m deasupra nivelului mării (cam la aceeași altitudine ca Ierusalimul) și la circa 9 km S-S-V de Muntele Templului. Deși solul este stâncos, în regiune se cultivă măslini, viță-de-vie și diferite cereale (Rut 1:22).

Din câte se pare, orașul se numea mai înainte Efrata. Biblia arată că Iacob a înmormântat-o pe Rahela „pe drumul spre Efrata, adică Betleem” (Ge 35:19; 48:7). Printre primii descendenți ai lui Iuda, fiul lui Iacob, sunt menționați „Salma, tatăl Betleemului” (1Cr 2:51, 54) și „Hur, întâiul născut al Efratei și tatăl Betleemului” (1Cr 4:4). E posibil ca expresia „tatăl Betleemului” să indice faptul că acești bărbați au fost strămoșii israeliților care au locuit mai târziu în Betleem. (Vezi EFRATA 2.) După ce israeliții au cucerit Canaanul, Betleemul a ajuns să facă parte din teritoriul lui Iuda, deși nu este menționat concret în nicio listă cu orașele lui Iuda și nu există niciun indiciu referitor la mărimea și importanța lui la vremea aceea. Întrucât exista un oraș Betleem și pe teritoriul lui Zabulon (Ios 19:10, 15), orașul din Iuda era de regulă identificat prin asocierea cu numele Efrata sau prin folosirea expresiei „Betleemul lui Iuda” (Ju 17:7-9; 19:1, 2, 18).

Biblia spune despre judecătorul Ibțan că era din Betleem. Deși există posibilitatea ca el să fi fost din Betleemul lui Iuda, mulți consideră că era din Betleemul lui Zabulon întrucât nu se face nicio referire la Iuda sau la Efrata (Ju 12:8-10). Elimelec și soția lui, Naomi, precum și fiii lor erau din Betleemul lui Iuda. Naomi s-a întors aici împreună cu moabita Rut (Rut 1:1, 2, 19, 22). Din Betleem era și Boaz. Tot în acest oraș și în împrejurimile lui s-au petrecut și evenimentele consemnate în continuare în cartea Rut, care au avut legătură cu unii dintre strămoșii lui Isus (Rut 2:4; 4:11; Mt 1:5, 6).

David, fiul lui „Iese, betleemitul”, s-a născut în Betleemul lui Iuda, a păstorit oile tatălui său pe pășunile din zonă și mai târziu a fost uns în acest oraș ca viitor rege al Israelului de către Samuel (1Sa 16:1, 4, 13, 18; 17:12, 15, 58; 20:6). Pe vremea când fugea de regele Saul, David și-a dorit să bea apă dintr-un rezervor din Betleem, unde la acea vreme se afla un avanpost al filistenilor (2Sa 23:14, 15; 1Cr 11:16, 17). Și astăzi există trei fântâni în partea de nord a orașului. Elhanan, unul dintre războinicii de seamă ai lui David, era fiul unui betleemit (2Sa 23:24), așa cum erau și Ioab, Abișai și Asael, nepoții lui David. Asael, care era un bun alergător, a fost înmormântat la Betleem după ce a fost ucis de Abner (2Sa 2:18-23, 32).

Chiar dacă era orașul natal al lui David și chiar dacă era situat lângă un drum important și avea o poziție strategică din punct de vedere militar (fiind construit la mare înălțime, într-un loc de unde se putea controla o creastă muntoasă de calcar), Betleemul n-a fost ales de David drept capitală. Orașul nu mai este menționat concret decât în contextul domniei lui Roboam, fiul lui Solomon, când este prezentat ca fiind unul dintre orașele fortificate de acest rege (2Cr 11:5, 6). După căderea Ierusalimului în mâinile babilonienilor, cei ce mai rămăseseră în Iuda au făcut un popas lângă Betleem înainte de a coborî în Egipt (Ier 41:17). Printre cei care s-au întors din exilul babilonian s-au numărat și bărbați din Betleem (Ezr 2:21; Ne 7:26).

Așa cum s-a arătat într-un paragraf anterior, Betleemul n-a fost menționat printre orașele lui Iuda în relatările despre împărțirea teritoriilor între triburi. Deși Biblia îl menționează în legătură cu anumite persoane, nimic nu lasă să se înțeleagă că ar fi fost un oraș important sau cu o populație numeroasă. Pe vremea lui Isus, Betleemul era un „sat” (Ioa 7:42). Așa se explică de ce în profeția mesianică din Mica 5:2 profetul Mica a putut spune despre Betleem Efrata că ‘era prea mic ca să fie printre miile lui Iuda’. Totuși, profeția arăta că, deși era mic, Betleemul urma să aibă privilegiul unic de a fi locul unde avea să se nască Mesia. Din această profeție evreii au înțeles că Mesia, sau Cristos, avea să vină din Betleem (Ioa 7:40-42), convingere exprimată și de preoții principali și de scribi (Mt 2:3-6).

Deși a rămas însărcinată în Nazaret (în Galileea), Maria l-a născut pe Isus în Betleemul din Iudeea, împlinindu-se astfel profeția divină (Lu 1:26–38; 2:4-7). Acest lucru a presupus ca ea să traverseze un ținut deluros și să facă o călătorie care, în funcție de ruta aleasă, ar fi de 110 – 150 km.

Când s-a născut Isus, păstorii trăiau sub cerul liber și făceau noaptea de strajă lângă turmele lor (Lu 2:8). Oile pot fi duse la păscut în timpul zilei în orice anotimp; totuși, atunci păstorii stăteau noaptea cu turmele sub cerul liber, ceea ce oferă un indiciu clar cu privire la perioada în care s-a născut Isus. Sezonul ploios în Palestina începe cam pe la mijlocul lui octombrie și durează câteva luni. În decembrie, în Betleem, la fel ca în Ierusalim, noaptea temperaturile scad frecvent sub zero grade. Prin urmare, faptul că păstorii din Betleem stăteau pe câmp noaptea indică o perioadă dinaintea sezonului ploios. De asemenea, e foarte puțin probabil ca Cezar August să-i fi provocat inutil pe evrei poruncind să se facă un recensământ în decembrie, o lună rece și ploioasă, când se călătorea cu dificultate (Lu 2:1-6; compară cu Mt 24:20).

Nu se știe în ce loc din Betleem s-a aflat grajdul în care s-a născut Isus. După un timp de la nașterea lui Isus, când părinții lui locuiau într-o casă, nu într-un grajd, la Betleem au venit niște astrologi din Orient ca să caute „copilașul” (Mt 2:1-12). Deși Dumnezeu a intervenit pentru ca vizita astrologilor să nu ducă la uciderea copilașului Isus, toți băieții de la vârsta de doi ani în jos din Betleem și din împrejurimi au fost uciși din ordinul regelui Irod (Mt 2:12, 16). În Matei 2:17, 18, scriitorul inspirat a citat profeția consemnată în Ieremia 31:15, arătând că cele întâmplate constituiau o împlinire a acestei profeții. (Vezi RAHELA.)

2. Oraș pe teritoriul lui Zabulon (Ios 19:10, 15). Probabil că din acest oraș era judecătorul Ibțan și în acest oraș a fost înmormântat, întrucât în relatare nu se face nicio mențiune cu privire la Efrata sau la Iuda (Ju 12:8-10). Betleemul din Zabulon a fost identificat cu Bayt Lahm (Bet Lehem Ha-Gelilit), aflat la circa 11 km V-N-V de Nazaret.