MERIBA

[Ceartă]

1. Loc în apropiere de tabăra israeliților, care era instalată la Refidim. În acel loc Iehova le-a dat apă în mod miraculos când Moise a lovit cu toiagul o stâncă din Horeb. Moise a numit atunci locul „Masa“ (care înseamnă „probă; încercare“) și „Meriba“ (care înseamnă „ceartă“). Aceste nume aveau să le amintească israeliților că se certaseră cu Moise și că îl puseseră la încercare pe Dumnezeu deoarece nu aveau apă (Ex 17:1–7).

2. Numele „Meriba“ a fost dat mai târziu și unui loc de lângă Cades, deoarece și aici israeliții s-au certat cu Moise și cu Iehova din cauza lipsei de apă (Nu 20:1–13). Spre deosebire de locul de lângă Refidim, unde israeliții au campat după mai puțin de două luni de la ieșirea lor din Egipt (Ex 16:1; 17:1; 19:1), acest loc Meriba nu a primit și numele Masa. Scripturile îl diferențiază uneori de celălalt loc prin expresiile „apele de la Meriba“ (Ps 106:32) sau „apele de la Meriba, la Cades“ (Nu 27:14; De 32:51). Totuși, cuvintele din Psalmul 81:7, unde se spune că Iehova a cercetat Israelul lângă „apele de la Meriba“, ar putea face referire la cele întâmplate la Meriba de lângă Refidim. (Compară cu De 33:8.)

Moise și Aaron nu l-au sfințit pe Iehova când El le-a dat israeliților în mod miraculos apă la Meriba din regiunea Cadesului. Drept urmare, ei au pierdut privilegiul de a intra în Țara Promisă. Se pare că aceasta s-a întâmplat în al patruzecilea an al peregrinării israeliților prin pustiu (Nu 20:1, 9–13, 22–28; 33:38, 39).