TROA

Portul principal din nord-vestul Asiei Mici, de unde s-a îmbarcat Pavel pentru prima sa călătorie în Macedonia și unde a revenit ulterior în câteva ocazii. Era situat la circa 30 km S de Helespont (Dardanele) și la circa 25 km S de locul unde se consideră în mod tradițional că s-a aflat antica Troie. Termenul grecesc redat prin „Troa” desemna și Troada, regiune din Misia, din jurul Troiei.

Orașul Troa a fost construit în a doua jumătate a secolului al IV-lea î.e.n. de către Antigonos, unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare. În 133 î.e.n. a ajuns sub stăpânire romană, după care regiunea Misia a devenit parte a provinciei romane Asia. La un moment dat, Iuliu Cezar se gândea să mute la Troa sediul guvernării romane. Împăratul August a favorizat și el orașul transformându-l în colonia (statut ce îi conferea independență față de provincia Asia) și scutindu-i pe cetățenii săi de impozitul pe pământ și de capitație.

În a doua călătorie misionară a lui Pavel, probabil în primăvara anului 50 e.n., după ce au trecut prin Frigia și prin Galatia, apostolul și însoțitorii săi au coborât la Troa, întrucât „spiritul lui Isus nu i-a lăsat” să meargă în Bitinia (Fa 16:6-8). La Troa, Pavel a avut o viziune neobișnuită, în care un om i-a spus: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”. Pavel și însoțitorii săi au înțeles atunci că ‘Dumnezeu îi chemase să le anunțe vestea bună’ macedonenilor. Faptul că, începând cu acest verset, în relatarea biblică se folosește persoana I plural trebuie să însemne că Luca s-a alăturat la Troa grupului lui Pavel și a traversat cu ei Marea Egee, călătorind până la Neapolis (Fa 16:9-12).

În a treia sa călătorie misionară, după ce a plecat din Efes, Pavel s-a oprit la Troa și a predicat vestea bună despre Cristos întrucât, așa cum a spus el, ‘îi fusese deschisă o ușă în Domnul’. După un timp însă, apostolul a început să se îngrijoreze din cauza lui Tit, care nu ajunsese în oraș, și de aceea a plecat în Macedonia, în speranța că îl va găsi acolo (Fa 20:1; 2Co 2:12, 13).

Se pare că Pavel a stat peste iarnă în Grecia, după care a revenit la Troa în primăvara anului 56 e.n. (Fa 20:2-6). De data aceasta, Pavel a rămas în oraș șapte zile, slujindu-le fraților creștini și întărindu-i spiritualicește. În seara dinaintea plecării, apostolul a ținut o întrunire și „și-a prelungit vorbirea până la miezul nopții”. Printre cei prezenți era și un tânăr pe nume Eutih, care stătea pe fereastră, la etajul al doilea. Acesta a adormit, a căzut pe fereastră și a murit. Însă apostolul l-a adus în mod miraculos la viață, după care a continuat să vorbească cu cei prezenți până la revărsatul zorilor (Fa 20:6-12).

E foarte posibil ca Pavel să fi revenit la Troa în 61 e.n., după ce a fost eliberat din arestul la domiciliu, de la Roma. În jurul anului 65 e.n., în timpul celei de-a doua detenții la Roma, Pavel i-a scris lui Timotei, cerându-i să-i aducă mantia, sulurile și pergamentele pe care le lăsase în Troa, la Carp. Este puțin probabil ca apostolul să fi făcut o astfel de cerere după circa nouă ani, cât ar fi trecut dacă ultima vizită a lui Pavel la Troa, în casa lui Carp, ar fi fost în a treia sa călătorie misionară, în jurul anului 56 e.n. (2Ti 4:13).