„Rinichii“ şi „inima“ în Scripturi
RINICHII propriu-zişi reprezintă o regiune a corpului, care se află la un nivel inferior faţă de cel la care se găseşte inima. Potrivit uneia dintre definiţii, rinichii constituie sediul sentimentelor, afecţiunilor şi pasiunilor omului. Webster’s New Collegiate Dictionary face a legătură între rinichii şi „temperamentul“ omului. În Apocalips 2:23, înviatul şi glorificatul Isus Cristos spune: „Eu sînt cel care cercetez rinichii şi inimile şi vă voi da fiecăruia potrivit faptelor voastre.“ (Vezi şi Ieremia 11:20, nota de subsol, New World, Biblia cu referinţe.) Rinichii şi inima sînt organe diferite. De asemenea, aceste organe reacţionează diferit la diverşi stimuli. Aceste reacţii au o anumită semnificaţie. Astfel, ele pot fi citite sau se poate observa că ele denotă diferite trăsături care indică tipul persoanei în cauză. Tinde oare inima lui să palpite, sau ca să spunem aşa, să rămînă rece? Sînt rinichii stimulaţi ca să funcţioneze la o oră neobişnuită sau într-un mod ciudat? Acel Cercetător al inimilor şi rinichilor este capabil să interpreteze aceste reacţii şi să înţeleagă mai profund persoana respectivă, adică temperamentul acesteia în functie de felul rinichilor ei.
În Psalmul 16:6–8, compozitorul David spune: „Corzile de măsurat au căzut pentru mine în locuri plăcute. Într-adevăr, propria mea posesiune îmi este plăcută. Îl voi binecuvînta pe Iehova care m-a sfătuit. Într-adevăr, în cursul nopţilor, rinichii mei m-au corectat. L-am pus pe Iehova înaintea mea în mod constant. Deoarece el este la dreapta mea, eu nu ma voi clătina.“ De fapt, cum l-au corijat pe David rinichii în timpul nopţilor, cînd el era treaz? Dacă David ar fi fost neliniştit cu privire la felul în care îl privea Iehova pe el ca tip de persoană, care era în realitate, rinichii săi simbolici i-ar fi oferit o evaluare corectă a intenţiei lui Iehova cu privire la el. De aceea, David a spus în continuare: „Căci tu nu vei abandona sufletul meu în Sheol. Nu vei permite ca loialul tău să vadă groapa.“ — Psalm 16:10.
Desigur, David va fi înviat din groapă, sau Sheol, la timpul hotărît de Iehova, însă cu ocazia Sărbătorii Zilei a Cincizecea, din anul 33 e.n., la cincizeci de zile de la învierea lui Isus Cristos, apostolul Petru a aplicat sub inspiraţie Psalmul 16:10 la Isus Cristos. Astfel, Petru a spus următoarele cuvinte consemnate în Fapte 2:25–28: „De fapt, David spune cu privire la sine: «L-am avut pe Iehova în mod constant înaintea ochilor mei; pentru că el este la dreapta mea, ca să nu mă clatin niciodată. Iată de ce inima mea a devenit veselă şi limba mea s-a bucurat mult. Ba mai mult, însăşi carnea mea va locui în speranţă; deoarece tu nu-mi vei lăsa sufletul în Hades, nici nu vei permite ca loialul tău să vadă descompunerea. Tu mi-ai făcut cunoscute căile vieţii, mă vei umple de bucurie cu faţa ta.»“
Inima veselă l-a înviorat pe psalmistul David şi, de asemenea, inima veselă a activat viaţa pămîntească a celui mai mare decît David, Isus Cristos. Inima propriu-zisă are efect şi asupra corpului, aşa cum arată Proverbe 14:30: „O inimă calmă este viaţa organismului de carne.“ Inima Celui mai mare decît David a rămas calmă, cu un puls şi un debit de sînge constant, chiar şi în condiţii neprielnice, da, sub persecuţii şi torturi fizice, pînă în momentul ţintuirii pe stîlp. Abia atunci inima lui a cedat şi el a murit. — Psalm 69:20.
În Evrei 4:12 se spune: „Cuvîntul lui Dumnezeu (. . .) poate discerne gîndurile şi intenţiile inimii.“ Aceasta înseamnă că „inima“ este aceea care trezeşte şi determină gîndurile şi intenţiile, pe care le poate discerne „cuvîntul lui Dumnezeu.“