Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Ioan descreşte, Isus creşte

DUPĂ Paştele din primăvara anului 30, Isus şi discipolii săi părăsesc Ierusalimul. Ei nu se întorc însă acasă, în Galileea, ci pleacă în ţinutul Iudeei, unde încep să boteze. Este aproape un an de cînd Ioan Botezătorul îndeplineşte aceeaşi lucrare, avîndu-i pe discipolii săi cu el.

De fapt, Isus nu botează personal pe nimeni, ci discipolii săi îndeplinesc această lucrare, sub conducerea sa. Botezul pe care îl efectuează ei are aceeaşi semnificaţie ca şi botezul lui Ioan. Pentru iudeii care-l acceptă, acesta simbolizează căinţa lor faţă de păcatele comise împotriva convenţiei Legii lui Dumnezeu. Însă după învierea sa, Isus îi va învăţa pe discipolii săi să îndeplinească un botez care va îmbrăca o semnificaţie deosebită. Într-adevăr, botezul creştin constituie semnul că o persoană se dedică lui Iehova Dumnezeu pentru a-i sluji.

Ne aflăm la începutul serviciului lui Cristos. Deşi acţionează fiecare separat, atît Ioan Botezătorul cît şi Isus, ei instruiesc şi îi botează pe cei ce se căiesc. Iată însă că discipolii lui Ioan devin geloşi şi se plîng lui Ioan cu referire la Isus: ‘Rabbi, (. . .) iată că acesta botează şi toţi se duc la el.’

În loc să se simtă cuprins de gelozie, Ioan se bucură de popularitatea lui Isus şi doreşte ca şi discipolii săi să se bucure la rîndul lor. El le reaminteşte: „Voi înşivă îmi depuneţi mărturie că am zis: «Nu eu sînt Cristosul, ci eu am fost trimis înaintea lui.»“ Apoi el continuă, spunîndu-le această frumoasă ilustrare: „Acela care are mireasă este mire. Dar prietenul mirelui, cînd stă şi îl ascultă, încearcă multă bucurie din cauza vocii mirelui. Această bucurie deci, care este a mea, a devenit completă.“ Ioan, care este prietenul Mirelui, se bucurase cu circa şase luni înainte, atunci cînd i-a prezentat pe discipolii săi lui Isus. Unii dintre ei au devenit viitorii membri ai clasei miresei cereşti, clasă care va fi compusă din creştinii unşi de spirit. Ioan doreşte ca discipolii săi să devină şi discipoli ai lui Isus. În realitate, el îşi aminteşte că rolul său este acela de a deschide calea, pentru ca serviciul lui Isus să aibă rezultate bune. Ioan explică: „Acela, trebuie să continue să crească, iar eu trebuie să continuu să descresc.“

La puţin timp după aceste evenimente, împăratul Irod hotăreşte arestarea lui Ioan. Irod luase de soţie pe soţia fratelui său, Filip. Deoarece Ioan condamnă în mod public acţiunile sale, Irod ordonă aruncarea sa în închisoare. Aflînd de arestarea lui Ioan, Isus, împreună cu discipolii săi, părăseşte Iudeea şi pleacă în Galileea. Ioan 3:22—4:3; Fapte 19:4; Matei 28:19; 2 Corinteni 11:2; Marcu 1:14; 6:17–20.

◆ Ce reprezintă botezul îndeplinit sub conducerea lui Isus înainte de învierea sa? Dar după aceasta?

◆ Cum arată Ioan că discipolii săi nu aveau de ce să fie neliniştiţi?

◆ De ce a fost aruncat Ioan în închisoare?