Este sumbru viitorul oamenilor bătrîni?

REGELE David a spus: „Am fost tînăr, am şi îmbătrînit“ (Psalm 37:25). În timpurile biblice, oamenii bătrîni constituiau o minoritate căreia i se acorda o mare stimă. Dacă însă tendinţele actuale vor continua, în scurt timp oamenii bătrîni nu vor mai fi nici o minoritate nici nu se vor mai bucura de stimă.

Se estimează că numai în Statele Unite există 26 milioane de oameni în vîrstă de peste 65 de ani şi că pînă în anul 2040 acest număr ar putea să se tripleze! Potrivit revistei Asiaweek, se aşteaptă ca în unele naţiuni asiatice „numărul bătrînilor să se dubleze în următorul deceniu“. Însă perspectiva ca cei bătrîni să-i depăşească numeric pe cei tineri nu se anunţă prea roză pentru cei bătrîni. Deja, numărul acelora care nu posedă mijloace de subzistenţă şi locuinţă constituie un caz îngrijorător. Alţii sînt părăsiţi, lăsaţi să se stingă în spitale sau azile de bătrîni singuri, nevizitaţi şi neîngrijiţi. Chiar şi în ţările unde părinţii sînt de obicei trataţi cu respect se înregistrează cazuri cutremurătoare de neglijenţă şi tratare brutală a bătrînilor.

Iată ce a scris G.M. Ssenkoloto într-un articol publicat în revista World Health: „Potrivit tradiţiei, în majoritatea ţărilor africane şi, bineînţeles, în majoritatea ţărilor din lumea a treia, fiecare familie se îngrijea de femeile sale bătrîne. O femeie care nu avea copii care să-i poarte de grijă era îngrijită de către vecini sau de către întregul sat.“ Dar iată ce relatează el în continuare: „Vechile valori se schimbă. Condiţiile economice nefavorabile, proasta repartizare a veniturilor, dorinţa de a acumula lucruri materiale, lupta pentru afirmarea propriului eu — toţi aceşti factori înăbuşă valorile pozitive tradiţionale cu privire la sprijinul acordat bătrînilor.“

Cuvintele scriitorului biblic Agur îşi dovedesc deci valabilitatea la o scară mult mai mare: „Există o generaţie care invocă răul chiar şi asupra tatălui ei şi care nu o binecuvintează nici chiar pe mama sa“ (Proverbe 30:11). Da, bătrînii sînt daţi jos din poziţia de onoare de care se bucurau în timpurile trecute. Mulţi îi consideră mai curînd ca pe nişte datorii sociale decît ca pe nişte avantaje. Pentru cei mai mulţi dintre ei perspectivele sînt sumbre.

Cum îi privesc totuşi adevăraţii creştini pe cei bătrîni? Păstrează ei încă „valorile pozitive tradiţionale“ cu privire la aceştia?