Pribegirea israeliţilor prin deşert

DUPĂ eliberarea lor din Egipt, israeliţii au pribegit 40 de ani prin deşertul Sinai, o mare parte din timp departe de rutele comerciale bine circulate. A fost o „pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, . . . locuri sterpe şi fără apă“ (Deuteronomul 8:15). De ce au trebuit să suporte condiţii atât de aspre?

După ieşirea din Egipt, Iehova i-a adunat pe israeliţi la muntele Sinai, le-a dat legile sale prin intermediul lui Moise şi i-a organizat ca naţiune. După aceea ar fi putut intra în scurt timp în Ţara Promisă, dar nu au intrat. De ce? În pofida tuturor lucrurilor făcute de Iehova în folosul lor, ei nu au exercitat credinţă şi s-au răzvrătit împotriva lui Moise, pe care Dumnezeu l-a desemnat să-i conducă. Preferând să dea crezare unor ştiri negative despre Canaan, israeliţii au tânjit să se întoarcă în Egipt (Numeri 14:1–4). Acest lucru a atras imediat sentinţa lui Iehova: Aveau să treacă patruzeci de ani până când naţiunea urma să intre în Ţara Promisă. Până atunci, membrii necredincioşi ai acelei generaţii aveau să moară.

Experienţa israeliţilor prin deşert constituie un avertisment puternic pentru creştinii de astăzi ca să evite capcana lipsei de credinţă. — Evrei 3:7–12.