Întrebări de la cititori
Oare „cartea lui Iaşar“ şi „cartea Războaielor lui Iehova“, menţionate în Scripturi, dar care nu fac parte din canonul biblic, sunt scrieri inspirate ce s-au pierdut? (Ios. 10:13; Num. 21:14)
Nu avem niciun motiv să credem acest lucru. Scriitorii Bibliei s-au referit la diverse cărţi. Unele dintre ele fac parte din Biblie, dar apar cu denumiri necunoscute cititorului de azi. De exemplu, în 1 Cronici 29:29 se vorbeşte despre „scrierile lui Samuel, văzătorul“, despre „scrierile lui Natan, profetul“ şi despre „scrierile lui Gad, vizionarul“. Acestea pot fi cărţile pe care astăzi le cunoaştem sub numele de 1 şi 2 Samuel sau Judecătorii.
Uneori însă se face trimitere la cărţi ce au nume similare cu cele din Biblie, dar care nu fac parte din ea. Aici putem aminti patru documente antice: „cartea cronicilor din timpurile regilor lui Iuda“, „Cartea Regilor lui Iuda şi ai lui Israel“, „Cartea Regilor lui Israel“ şi „Cartea Regilor lui Israel şi ai lui Iuda“. Deşi numele lor se aseamănă cu cel al cărţilor 1 şi 2 Regi, ele nu sunt inspirate, nici nu fac parte din canonul biblic (1 Regi 14:29; 2 Cron. 16:11; 20:34; 27:7). Erau probabil consemnări istorice din perioada în care Ezra şi profetul Ieremia şi-au redactat cărţile.
Astfel, unii scriitori biblici au consultat istorii sau documente care nu erau inspirate ori s-au referit la ele. De pildă, în Estera 10:2 se vorbeşte despre „Cartea cronicilor din timpurile regilor Mediei şi Persiei“. Iar Luca spune că ‘a cercetat cu atenţie toate lucrurile de la începuturi’ când şi-a redactat evanghelia. Se referea, probabil, la izvoarele istorice pe care le-a consultat pentru a alcătui genealogia lui Isus (Luca 1:3; 3:23–38). Acele surse nu erau inspirate, dar evanghelia sa este inspirată şi îşi dovedeşte şi astăzi valoarea.
Cât despre cele două cărţi menţionate în întrebare, „cartea lui Iaşar“ şi „cartea Războaielor lui Iehova“, se pare că ele au existat, dar nu au fost inspirate. Drept urmare, Iehova nu a vegheat ca ele să fie păstrate până azi. Trimiterea făcută în Scripturi la aceste două cărţi îi determină pe exegeţi să creadă că ele sunt colecţii de poezii sau cântece care vorbesc despre conflictele Israelului cu duşmanii (2 Sam. 1:17–27). O enciclopedie biblică sugerează că ele ar fi putut conţine „repertoriul oral obişnuit al cântăreţilor din anticul Israel ce păstrau tradiţia epică şi lirică a naţiunii“. Chiar şi unele persoane pe care Dumnezeu le-a folosit uneori ca profeţi sau vizionari au făcut consemnări pe care Iehova nu le-a inspirat şi nu le-a inclus în Scripturi, despre care el spune că sunt „de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile“ (2 Tim. 3:16; 2 Cron. 9:29; 12:15; 13:22).
Deşi unele cărţi sunt menţionate în Biblie ca surse utile de informaţii, nu trebuie să tragem concluzia că au fost inspirate. Iehova a păstrat toate scrierile ce conţineau ‘cuvântul său’ care „va dăinui veşnic“ (Is. 40:8). Ceea ce Iehova a ales să includă în cele 66 de cărţi ale Bibliei este tot ce avem nevoie pentru a fi ‘pe deplin competenţi, complet pregătiţi pentru orice lucrare bună’ (2 Tim. 3:16, 17).